17,527 matches
-
să-ți fac. Cîndplanul va fi gata, ți-l voi înmîna contra cost. Bineînțeles, cu preț pentru amici. Hagienuș păru încîntat și, dând glasului o nuanță confidențială cu clipiri din ochi și scuturări ale pungilor obrajilor, Bietul Ioanide chemă pe arhitect în fața unui volum gros, bine legat, și-i arătă fără comentarii o colecție de reproduceri de desene japoneze, înfățișînd teribile scene sexuale. Nefiind ipocrit, Ioanide le privi fără reproș și emoție, intrigat mai mult de violentele contraste din firea orientalistului
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
tapisată pe dinăuntru cu mătase vișinie și ornată cu mari șemineuri de piatră, imposibil de locuit și greu de transformat într-un oficiu public, grevat de oarecare mici sarcini. Feluriți experți ai grupului de familii (se găseau de tot soiul: arhitecți, ingineri, cunoscători de artă) ajunsese la concluzia că maniera cea mai decoroasă de a se descotorosi cu profit de palatul incomod era de a-l transforma într-o fundație și a-l oferi în anume condiții statului. Casa conținea oarecari
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de cesiune totală, și Ioanide, preocupat, strecură medalia în buzunar și plecă, motivând a fi târziu. Părea foarte ciudat ca o medalie de aur să întristeze un om, de aceea Manigomian clătină din cap intrigat spre ușa pe care ieșise arhitectul. Pe stradă, în drum spre casă, Ioanide scoase iar medalia, se opri, o privi pe față și pe revers, iar o aruncă cu ciudă în buzunar. Nu mai încăpea îndoială. Era aceeași piesă pe care Ioanide o dăruise lui Tudorel
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o vânduse. Sau poate o dăruise, ceea ce ar fi fost, aparent, mai puțin grav. Dar de unde până unde cunoștea Tudorel pe Hangerliu, om cu totul în afara sferei de existentă a lui Ioanide? Chestiunea asta trebuia lămurită. În apropierea casei sale, arhitectul, devenit brusc mizantrop, semnală doi indivizi mergând pas la pas și cu mâinile la spate, ca și când ar fi așteptat pe cineva. Pentru o stradă așa de liniștită, evenimentul i se păru neobișnuit. Unul din indivizi avea manta de ploaie, celălalt
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mâinilor de la spate în buzunare, se întoarseră cu G. Călinescu aceeași lentă indiferență. Lui Ioanide îi făcură o impresie detestabilă. Unul din ei îi aruncase o privire cinică din niște ochi spălăciți, agravați de o despicare a buzei de sus. Arhitectul intră în curte și urmări de acolo pe suspecți, care merseră până la capătul celălalt al străzii, apoi, foarte tihniți, se întoarseră înapoi, astfel încît Ioanide, intrat acum în birou, îi putea vedea de la fereastră cum treceau nepăsător, fără a arunca
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cum treceau nepăsător, fără a arunca vreo uitătură în dreapta sau în stânga. Ioanide avu impresia că ipochimenii filau pe cineva între două puncte apropiate ale străzii, centrul fiind casa lui. Ideea îi apărea absurdă, probabil că pândeau o servitoare, dar doi? Arhitectul trecu în sufragerie, unde, contrar obiceiului, găsi pe Tudorel punctual la masă. Pica însă lipsea, telefonase că nu vine, fiind reținută de o prietenă. Lipsise și noaptea antecedentă, dar acest lucru nu i se spusese lui Ioanide. - Cum persistă unele
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
găsi pe Tudorel punctual la masă. Pica însă lipsea, telefonase că nu vine, fiind reținută de o prietenă. Lipsise și noaptea antecedentă, dar acest lucru nu i se spusese lui Ioanide. - Cum persistă unele nume aristocratice, vorba vine,fanariote! zise arhitectul cu aerul de a prinde un motiv de conversație. Există Moruzești, Mavrocordați, Calimachi, Cantacuzini, care se mișcă, trăiesc, apar când nu te gândești. De pildă (aci Ioanide, făcând o lungă pauză, fixă în ochi pe Tudorel), am făcut cunoștință cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nuanță echivocă și privi iar pe Tudorel, care bâlbâi ceva în felul unei afirmații, recompunîndu-și îndată o figură impenetrabilă). Pe toți ăștia îi găsești în anunțurile mortuare ale familiei Gaittany. - Ce om simpatic! constată doamna Ioanide despreGaittany. - Dobitoc! decretă scurt arhitectul, vîrîndu-și o bucatăde friptură în gură. O asemenea sentință închidea orice discuție, și masa se sfârși în tăcere, Ioanide renunțând la orice veleitate de anchetator. În fond, digresiunea Gaittany îl scosese din prezent și-l întorsese la preocupările lui utopice
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ioanide construia în imaginație, găsindu-și în această ocupație liniștea spiritului. Paraponul împotriva lui Gaittany avea o cauză recentă. Acesta din urmă aflase de la alții de proiectele lui Ioanide și, ambalîndu-se subit, după obiceiul lui, ceruse insistent să le vadă. Arhitectul nu făcea caz de schițele lui, nici nu le populariza, dar nici nu întreținea mistere ce i se păreau de prost-gust. Proiectele, desfăcute de viziunea lor totală, reprezentau pentru studenți simple teme abstracte de monumente. De aceea Ioanide le diminuase
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de absurditatea schițelor lui Ioanide și într-o mișcare de comizerație i le restituise repede, ca să evite întîlnirea telefonică. El uza de conveniențe, fiind încredințat că toată lumea le adoptă. Iar în cazul de față sensul era că Gaittany spera că arhitectul va evita penibila situație de a insista asupra unor regretabile prostii, lui Gaittany îi era afară din cale reluctant să roșească pentru Ioanide. Într-adevăr, puțin după aceea Ioanide și Gaittany întîlnindu-se, acesta din urmă roși ("Nenorocitul!" comentă mental Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ioanide. Într-adevăr, puțin după aceea Ioanide și Gaittany întîlnindu-se, acesta din urmă roși ("Nenorocitul!" comentă mental Ioanide) și, înțelegînd că nu poate eluda aluzia la album, zise numai: - Sper că ai primit albumul! Ți l-am trimis! - Evident, răspunse arhitectul. Atunci Gaittany, cu un "perfect" concluziv, schimbă vorba cu energie, grăbindu-se a scurta întrevederea. Ceea ce lui Ioanide i se părea o pură imbecilitate, bănuind de altfel cum se petrecuse lucrurile. Probabil că Gaittany arătase albumul cuiva, vrând a culege
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
întrevederea. Ceea ce lui Ioanide i se părea o pură imbecilitate, bănuind de altfel cum se petrecuse lucrurile. Probabil că Gaittany arătase albumul cuiva, vrând a culege adeziuni la interesul său, iar acela strâmbase din nas, emițând vreo opinie defavorabilă asupra arhitectului. Gaittany cu siguranță apărase pe Ioanide, ieșind însă cu totul demoralizat în sinea lui și convins de nulitatea desenelor. Ca urmare, expediase repede, cu o formulă socială, albumul, spre a ieși dintr-o afacere pentru el regretabilă. Sentimentul acesta de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
apărase pe Ioanide, ieșind însă cu totul demoralizat în sinea lui și convins de nulitatea desenelor. Ca urmare, expediase repede, cu o formulă socială, albumul, spre a ieși dintr-o afacere pentru el regretabilă. Sentimentul acesta de penibilitate scandaliza pe arhitect și-l făcea mizantrop. Cum se poate să roșești la tablourile fie și mai slabe ale unui pictor reputat? Ce are de-a face aici jena? N-ai decât să-ți exprimi rezerva, o nereușită nu te scoate din societate
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
despre necesitatea unei curajoase opere de construcție, declarând că a fost foarte interesat de viziunea lui Ioanide, să-i ureze succes, ba chiar să formuleze unele obiecții, spre a-i dovedi că a luat parte la planul de gândire al arhitectului. Însă Gaittany nu era capabil de nici o invenție, și Ioanide avea deplină dreptate când pretindea că el nu intuia nici pe departe miezul lucrurilor. Ceea ce nu știa Ioanide era că Pomponescu venise la Gaittany cu un arhitect francez, nu din
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de gândire al arhitectului. Însă Gaittany nu era capabil de nici o invenție, și Ioanide avea deplină dreptate când pretindea că el nu intuia nici pe departe miezul lucrurilor. Ceea ce nu știa Ioanide era că Pomponescu venise la Gaittany cu un arhitect francez, nu din cei mai valoroși, pe care voia să-l introducă în societatea bucureșteană. Cu acest prilej fusese desfăcut și albumul lui Ioanide. Arhitectul străin, citind pe de o parte în ochii lui Pomponescu o sentință oficială, fiind pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
departe miezul lucrurilor. Ceea ce nu știa Ioanide era că Pomponescu venise la Gaittany cu un arhitect francez, nu din cei mai valoroși, pe care voia să-l introducă în societatea bucureșteană. Cu acest prilej fusese desfăcut și albumul lui Ioanide. Arhitectul străin, citind pe de o parte în ochii lui Pomponescu o sentință oficială, fiind pe de altă parte complet plin de prejudecăți și ignorant în materie de arhitectură sud-est europeană, emise părerea paternă că n-ar trebui stricat pitorescul "turc
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ar trebui stricat pitorescul "turc" al Bucureștilor prin decor parizian. Dacă în Pomponescu, Gaittany nu prea credea, socotindu-l inamic al lui Ioanide, insinuația francezului îl zdrobi și Ioanide deveni pentru el un om pierdut, cel puțin deocamdată. După masă arhitectul intră în birou, unde contemplă o mare planșă dintr-o mapă desfăcută. Era un proiect în porțiuni și mai mult în manieră de gravură al Căii Victoriei, nu în stil occidental, cum zicea prietenul francez al lui Pomponescu, ci în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
statuie grandioasă a lui Decebal la un punct de ieșire și un arc de triumf cu scene dacice, simplificație a arcului lui Constantin, la alt punct de ieșire. Ioanide vedea acest for în Piața Victoriei de azi. Contemplîndu-și astfel schița, arhitectul se simțea parcă stropit de apa havuzurilor în timp ce călca pe dalajul ipotetic al Căii Victoriei (pe care n-ar fi fost admis nici un vehicul) și viziona în gând bronzurile de Euthykrat și Strongylion. "Imbecil! gândea el despre Gaittany. Îmi trimite
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu capetele întoarse de astă dată în direcția celuilalt trotuar. Ioanide își netezi bila capului în semn de reflecție, apoi, ridicând din umeri cu indiferență, luă o carte din raft, părăsi biroul și se duse în celula lui cubiculară. V Arhitectul sosi cu oarecare întîrziere la masa de la "Continental" și se încredință că de data aceasta Gaittany nu mințise. Nu participau decât obișnuiții Saferian, Pomponescu, Hagienuș, Suflețel, Gulimănescu, Dan Bogdan, Smărăndache și Smărăndăchioaia (care aflaseră ca din aer de reuniune), madam
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
însă destăinuite. Ioanide înțelese numaidecât că festinul se dădea în onoarea lui Ion Pomponescu, care ședea foarte înțepat în capul mesei. Gaittany, bănuind că Pomponescu intră în minister, căuta să-l încînte în chipul acesta. După oarecare trecere de timp, arhitectul pricepu de asemeni că tânărul cu obrajii plați urma să devină director de cabinet al lui Pomponescu în eventualitatea ministeriabilității. "Vasăzică (gîndi el), se pune bine și cu organele intermediare." Ioanide nu știa însă tot. Gaittany nu se punea bine
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
care îl acceptau în componența ministerului. Astfel Gaittany avea intrare liberă și chiar control, întrucît privea interesele sale, în ministerul eventual al lui Pomponescu. La sosirea lui Ioanide se produse o oarecare mișcare neobișnuită, schimbări misterioase de priviri. Gaittany păru arhitectului alarmat în felul său subtil, iar Pomponescu rigid. Totuși, i se dădu lui Ioanide cu toată ceremonia un loc imediat la stânga lui Pomponescu, pe o latură în fața Ioanei, care ședea în partea cealaltă. Așezat la locul său, în vreme ce chelnerii începeau
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
arhitectură, scrisă în mai multe limbi și abia sosită, o revistă de avangardă ponderată, în care un român făcând studiile în străinătate publica un articol despre Ioanide, reproducând și câteva schițe. Sensul articolului era în general că Ioanide reprezenta primul arhitect mare al școalei creatoare urbanistice după câteva generații de arhitecți profesionali mai mult sau mai puțin merituoși. Ioanide renunțase la pitoresc și specific de suprafață, căutând a concilia viziunea apriori a arhitectului cu spiritul peisajului local. Când Pomponescu sosise, Gulimănescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
revistă de avangardă ponderată, în care un român făcând studiile în străinătate publica un articol despre Ioanide, reproducând și câteva schițe. Sensul articolului era în general că Ioanide reprezenta primul arhitect mare al școalei creatoare urbanistice după câteva generații de arhitecți profesionali mai mult sau mai puțin merituoși. Ioanide renunțase la pitoresc și specific de suprafață, căutând a concilia viziunea apriori a arhitectului cu spiritul peisajului local. Când Pomponescu sosise, Gulimănescu, din epatare pentru orice autoritate, îl întrebă dacă știe despre
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
articolului era în general că Ioanide reprezenta primul arhitect mare al școalei creatoare urbanistice după câteva generații de arhitecți profesionali mai mult sau mai puțin merituoși. Ioanide renunțase la pitoresc și specific de suprafață, căutând a concilia viziunea apriori a arhitectului cu spiritul peisajului local. Când Pomponescu sosise, Gulimănescu, din epatare pentru orice autoritate, îl întrebă dacă știe despre articol. Acela, circumspect, neștiind despre ce e vorba și nevrând să se manifeste satisfăcut în cazul când ar fi fost la mijloc
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
local. Când Pomponescu sosise, Gulimănescu, din epatare pentru orice autoritate, îl întrebă dacă știe despre articol. Acela, circumspect, neștiind despre ce e vorba și nevrând să se manifeste satisfăcut în cazul când ar fi fost la mijloc un atac împotriva arhitectului, zise că nu. Gulimănescu ceru revista și, la îndemnul tuturor, citi articolul, care se termina cu aceste rînduri: "Romînia se află azi din punct de vedere urbanistic în situația în care se aflau comunele italiene din Renaștere, doritoare a sfărâma
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]