8,235 matches
-
înțepenit pe spinare, ca-ntr-o pașnică relație simbiotică, după care se prăvălește mort, fără să aibă habar cine și în ce fel l-a răpus. Ruprecht avea aceeași privire neîncrezătoare și același chip bont ca ale grafului. Oare această asemănare dintre stăpân și animal, pe care nu o observa pentru prima dată, se datora opțiunii inițiale când omul alege inconștient un animal care îi seamănă, fizic și temperamental sau era rezultatul unei conviețuiri intime și de durată, în urma căreia caracteristicile
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
sau de pasiuni răscolitoare au fost tot timpul înnobilate de amprenta tainică a vertebrei de delfin. Capitolul IX NU OBIECTE COLECȚIONASE BĂTRÂNUL, ci oameni, personaje stranii care se divulgau prin intermediul obiectelor lor. Obiectele sunt făcute de om după chipul și asemănarea sa. Ele înmagazinează, memorează și oglindesc energii și tensiuni preluate de la cei ce le creează și le folosesc, așa cum oglinda devorează și dă în vileag pe cel oglindit. Oglinda, acest obiect artificial, copie a unor modele din natură, nu-l
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
bun, chiar și aiurea, unde influențele străine sunt neînsemnate și unde, deci, nu e atâta nevoie de sprijinul tradiției pentru asimilarea acestor influențe... 38. O operă poate fi expresia unei societăți care nu mai este a sa, dar care are asemănări cu ea. De aceea un scriitor poate "muri" o vreme și învia mai târziu, ca să moară și să învie apoi din nou - și așa mai departe. 39. "Beția de cuvinte" e frazeologia pretențioasă și dezordonată, e o invenție verbală pricinuită
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
o vacanță întreagă de Paști numai ei. Adela seamănă cu mama ei cum era atunci, numai ochii sunt alții. Doamna M... are ochii căprui, acum uscați și decolorați. Niciodată nu m-a lovit ori nu m-a interesat ca astăzi asemănarea dintre ele. În primele momente figura doamnei M... mi s-a părut o imagine dezavantajoasă pentru Adela. Un memento sinistru: Adela, peste treizeci de ani... Dar după o jumătate de ceas am avut impresia că doamna M... e acolo anume
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
părul auriu, cu fața albă și roză, cu ochii albaștri, Adela, printre flori, e o floare mare, strălucitoare, mai vie decât toate, irezistibil atrăgătoare. Comparația, banală de adevărată ce e, între femeie și floare este mai mult decât constatarea unei asemănări exterioare. E intuiția unei identități profund naturale. Spectator neocupat (nu pot să culeg și eu flori; îmi lipsește cu desăvârșire convingerea!), mișcîndu-mă fără rost încolo și încoace (în fața unei femei nu pot să mă întind pe iarbă, singura soluție onorabilă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mai plăcută, exclamă deodată, sărind de pe scaun: - Uite și coana Anica!Coana Anica era portretul lui Arthur Schopenhauer, adus de mine și atârnat pe perete în dosul mesei-birou. M-am simțit puțin vexat de frivola ei ireverență față de maestru. Dar asemănarea lui cu coana Anica mi se păru atât de izbitoare, și însuflețirea Adelei de descoperirea ei o făcea atât de frumoasă, încît am trădat pe maestru fără nici o remușcare. Și l-am trădat chiar și atunci când, aflând al cui e
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Bălțătești" - "Surioara matale trebuie să-ți fie dragă tare și seamănă așa de bine cu mata". Bine că n-a spus fiică! (Acum zece ani, în tovărășia unei femei ca Adela, ipoteza doamnei Sabina ar fi fost alta!) Cât despre asemănare! Sunt înalt ca și Adela, încolo... Eu sunt "brun, ochii negri, nasul potrivit", întocmai ca în pașaport. Un singur lucru n-a greșit doamna Sabi-na: "dragă tare". Deducție, intuiție, observație directă?... Adela era stânjenită. Haim Duvid, imperturbabil, îndrepta ceasornicul. Dar
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
dublul său, Celălalt. Între ele opoziția fundamentală este una de existență, cel care există primul având prin această primordialitate o semnificație pozitivă, în vreme ce secundul e negativ, menit să reliefeze, în contrast, valoarea primului. Totodată ele au o natură comună, o asemănare esențială care le permite unitatea contradictorie. Astfel, dintre toate creaturile sale, Adam îi este cel mai apropiat Domnului, fiind alcătuit după "chipul și asemănarea" sa, permițîndu-i lui Dumnezeu tocmai prin această izbitoare asemănare să se recunoască în calitatea sa de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
e negativ, menit să reliefeze, în contrast, valoarea primului. Totodată ele au o natură comună, o asemănare esențială care le permite unitatea contradictorie. Astfel, dintre toate creaturile sale, Adam îi este cel mai apropiat Domnului, fiind alcătuit după "chipul și asemănarea" sa, permițîndu-i lui Dumnezeu tocmai prin această izbitoare asemănare să se recunoască în calitatea sa de creator, distinct de făptura creată. Un alt exemplu l-ar constitui Diavolul, prin rolul său secund asigurând supremația binelui. Toate acestea ne fac să
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Totodată ele au o natură comună, o asemănare esențială care le permite unitatea contradictorie. Astfel, dintre toate creaturile sale, Adam îi este cel mai apropiat Domnului, fiind alcătuit după "chipul și asemănarea" sa, permițîndu-i lui Dumnezeu tocmai prin această izbitoare asemănare să se recunoască în calitatea sa de creator, distinct de făptura creată. Un alt exemplu l-ar constitui Diavolul, prin rolul său secund asigurând supremația binelui. Toate acestea ne fac să credem că facerea Evei nu a fost decât o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
țeapăn - la măsuța de cafea și am început iar să amestec băutura din cană. Când am trecut pe lângă unchiul tatălui miresei, acesta a încercat să-mi atragă atenția, să salute reapariția mea, dar eram prea distrat, prea preocupat de pretinsa asemănare dintre Muriel și Charlotte, ca să-i mai pot răspunde. Mă simțeam și ușor amețit. Mă înghiontea un teribil impuls, căruia însă nu i-am cedat, de a răsturna cana cu băutură pe podea. Un minut sau două mai târziu, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ochii acestui grup pot fi caracterizați, cu timiditate, ca fiind de o culoare extrem de închisă sau de un căprui plângăcios, evreiesc, și (b) toți avem cearcăne și, în vreo două cazuri, chiar pungi sub ochi. Aici însă se oprește orice asemănare interfamilială. Chiar dacă poate o să pară o lipsă de curtoazie față de doamnele din familie, eu susțin că cele mai „bune“două perechi de ochi dintre toți le aparțineau lui Seymour și lui Zooey. Și totuși aceste două perechi erau total diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
trandafirie, chiar înainte de a împlini cinci ani, că, atunci când voi fi mare, o să ajung un scriitor eminent. Și, în al treilea rând, cu excepția câtorva mici abateri, lipsite de profunzime afectivă, întotdeauna eram mândru și mulțumit în inima mea de orice asemănare fizică între mine și Seymour. Cu el, însă, lucrurile stăteau, ca de obicei, altfel. Pe el îl râcâia, uneori mult, uneori deloc, înfățișarea lui curioasă. Când îl râcâia mult, aceasta se întâmpla de dragul altora și, în momentul ăsta, mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
lada de zestre cum Își păzește o cloșcă puii, bodogănea umblând de colo până colo, cu vraful de chei În mână și cu un băț În alta, amenințând copiii ce se jucau prin preajma ei. Izbitoare i se păru Tatianei și asemănarea lui Stan cu pălimarul Tihon Niconorovici și a lui Bran cu preceptorul Lațko Teoteș, ce venea de două ori pe an să strângă impozitele pe venit și care, după ce lua și pielea de pe om, pleca În geantă și cu două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
destul de chibzuit și, În afară de faptul că Își bătea la sfârșitul fiecărei luni consoarta, alte păcate nu prea avea. Dar și pentru atâta lucru Dumnezeu Îl pedepsise, trimițându-l să se zbenguie pe sticla micului ecran... Pe bătrână o ului și asemănarea izbitoare dintre numele lui Stan și al lui Satan. Unul avea un a În minus, celălalt, un a În plus. Dar era posibil ca acest a să treacă de la un personaj la altul, pentru a semănă În jur zarvă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
bine pe scaun și tu sari cu Anticristul. Liniștește-te, femeie, se mustră Mașa, pe lumea asta sunt și ființe bune, nu numai Anticriști...“ De la Anticrist, gândul Mașei lunecă din nou la babulea și povestea ei cu televizorul... La strania asemănare dintre Stan și Tihon și dintre Bran și preceptor. „Cine știe, poate că o fi și un pic de adevăr În toată povestea asta... Poate că babulea nu s-a ramolit de tot, ci a Întrat În contact cu altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de teamă. Mașa Îl cercetă pe oaspete cu suspiciune. Părea un om obișnuit, oarecum modest, trecut prin multe Încercări. Nici Îmbrăcămintea, nici Înfățișarea sa nu trădau nimic demonic. Extraterestrul stătea cu bărbia sprijinită În pumn și o privea cu atenție. Asemănarea cu răposatul Onisei probabil că era Întâmplătoare. Sau poate că Mașa, din pricina suspiciunii ce i se cuibărise În suflet și a coșmarurilor În care Îi apărea mereu fostul ei soț, percepea realitatea deformat, călăuzindu-se după vechile șabloane sedimentate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
toate. Nu pot afirma cu certitudine dacă voi rămâne ori nu. Dar indiferent de hotărârea pe care o voi lua, mulțumesc tuturor pentru concursul dat, de-a munci, de-a trăi clipe frumoase Împreună, În mod deosebit pentru amintirile fără asemănare ce vor rămâne permanent proaspete În memoria mea. Încă odată, mulțumesc!!” Ropotele de aplauze Îi confirmă,odată mai mult, bucuria de-a fi fost călăuza acestor minunați oameni, de-a trăi În mijlocul lor, de-a se confunda cu ei. Cuprins
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mai vagă urmă de neglijență fecală. Aceasta nu-l jignea pe unchi. Era pur și simplu observat, de un sistem de Înregistrare deosebit de delicat. De fapt, Sammler avea Înțelegere pentru tânăr. Wallace pica În categoria Shula. Exista chiar și o asemănare de familie, mai ales la ochi - rotunzi, Întunecați, mari, umplând orbitele mari osoase, capabili să vadă totul, dar ca prin vis, visători, ca drogați. Era un gagiu pervers, spunea Angela. Cu doctorul Cosbie vorbea de sport. Interesul lui Wallace față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
continuu, ca și cum fața Îi orbita - de parcă era un satelit. Cu toate acestea, se așezară la masă pentru o mică cină În bucătăria lui Elya și conversația continuă. Acum că Sammler fusese fermecat de Govinda și văzuse sau Își imaginase o asemănare cu Ussher Arkin și se implicase cu afecțiune, se potrivea cu obiceiurile minții sale să-l vadă și sub alt aspect, ca pe o curiozitate răsăriteană, un mic demon oriental, stufos, bâzâind În jurul planetei, ricoșând mental din limite ca musca-de-cal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
imposibile impuse realităților complexe, nelimitat. Resuscitarea În forme copilărești și vulgare a unor idei, mistere religioase antice, complet inconștient, desigur - uimitor. Orfism, mitraism, maniheism, gnosticism. Când ochiul mi-e zdravăn, câteodată citesc Enciclopedia Hastings a Religiilor și Eticii. Apar multe asemănări fascinante. Dar cel mai mult se observă o formă de joc de teatru aparte, o manieră elaborată și uneori chiar artistică de a se prezenta pe sine ca individ și o dorință stranie de orginalitate, distincție, interes - da, interes! O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
un alt croitor. Elya era Înalt de statură, cu umeri lați și țepeni, mult prea lați dacă țineai seama de forma plată a corpului. Avea fesele mult prea ridicate. Ca ale mele, de altfel. Sammler, În interiorul surd al Rolls-ului, vedea asemănarea. Felsher și Kitto Îl făceau pe Elya să arate mult prea spilcuit. Pantalonii erau mult prea strâmți. Proeminența virilă care ieșea În evidență când stătea jos era necuviincioasă. Folosea cravate și batiste asortate de la Countess Mara și pantofi ascuțiți, ultrașic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
lucrată după chipul Shebei. Avea brațe lungi, subțiri și gene grele, romantice și nasul ușor coroiat. Chiar și părul amintea de claia dezordonată a Shebei. Cât privește băiatul-bărbat roșiatic care se revărsa din abundență în poala ei - acesta avea o asemănare brută, dar evidentă cu Connolly. Îndrăznesc să spun: chiar și cineva care n-ar fi știut nimic despre toată povestea la care se făcea aluzie ar fi simțit ceva nesănătos emanând din sculptură. Pentru mine era un obiect de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ea? GÎtul subțire și lat În spate. Poate și din cauza croielii paltonului sau a căptușelii. Vocea Îi era Învăluită de parcă scotea sunetele prin corzi vocale Îmbrăcate În lînă. Pielea măslinie sugera agerime. Nu se putea spune că nu există oarecare asemănare; de fapt, oricine aduce, Într-un fel sau altul, cu semenul său. ZÎmbetul nici nu se potrivea cu chipul său Împietrit de dușmănie. Privirea Îi era pătrunzătoare, ochii păreau să nu se fi Închis niciodată. Politețea lui exagerată, cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Marcela (poate pentru că sunt primul născut, ori o nevoie de estetică, cineva trebuia să fie în vârf), fiecare însă cam la aceeași vârstă, nevoie de rememorare a părinților - în jur de 5-6 ani -, fotografiile dovedeau, stând nemișcate, aidoma clipei aceleia, asemănarea dintre noi, necunoscută nici nouă înșine, spulberată apoi de curgerea schimbătoare a vremii. Tata vorbea întruna, iluminat de biruința medicală a unui coleg al său care salvase viața unui soldat ce suferea de o boală foarte complicată, al cărui diagnostic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]