3,972 matches
-
oamenii, în fața unor oportunități, vor acționa dând curs tendințelor deviante”(Lackey, Williams, 1995, p. 296). Dintre cele patru categorii de legături sociale două se relevă ca fiind decisive în stoparea comportamentelor violente față de partener, de rețeaua socială sau față de comunitate: atașamentul față de partenerul de viață, față de prieteni și rudenii, precum și credințele. Dar cel mai important rămâne atașamentul față de partenerul de cuplu. „în ciuda istoriei de familie violente, bărbații care dezvoltă un atașament puternic față de partener sau altă persoană semnificativă din rețeaua socială
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
cele patru categorii de legături sociale două se relevă ca fiind decisive în stoparea comportamentelor violente față de partener, de rețeaua socială sau față de comunitate: atașamentul față de partenerul de viață, față de prieteni și rudenii, precum și credințele. Dar cel mai important rămâne atașamentul față de partenerul de cuplu. „în ciuda istoriei de familie violente, bărbații care dezvoltă un atașament puternic față de partener sau altă persoană semnificativă din rețeaua socială și care sunt conștienți de amenințarea cu sancțiuni negative din partea persoanelor semnificative (care pot fi: partenerul
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
comportamentelor violente față de partener, de rețeaua socială sau față de comunitate: atașamentul față de partenerul de viață, față de prieteni și rudenii, precum și credințele. Dar cel mai important rămâne atașamentul față de partenerul de cuplu. „în ciuda istoriei de familie violente, bărbații care dezvoltă un atașament puternic față de partener sau altă persoană semnificativă din rețeaua socială și care sunt conștienți de amenințarea cu sancțiuni negative din partea persoanelor semnificative (care pot fi: partenerul, prietenii, rudeniile) sunt mai puțin violenți cu partenerul-femeie.”(Lackey, Williams, 1995, p. 296) O
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
mai mult decât pe bărbat. Dincolo de aceste constrângeri, femeia-victimă dezvoltă comportamente defensive care o fac incapabilă de a se smulge dintr-o relație violentă și care-i reduc chiar și capacitatea de a beneficia de sprijinul ce i se oferă. Atașamentul înspăimântat, infantil, față de partenerul violent se structurează în situații în care agresorul alternează atitudini ostile și sever violente cu manifestări de grijă și protecție față de victimă. Victima dezvoltă sentimentul dependenței totale față de agresor ceea ce în literatura de specialitate poartă numele
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
de cortizon la copilul trăind în mediul familiei violente este mediată de o combinație de factori printre care: frecvența evenimentelor traumatice; frecvența interacțiunilor pozitive „afectuoase”; frecvența interacțiunilor negative cum ar fi pedepse nemotivate, iraționale; frecvența mutărilor, a schimbării locuinței; securitatea atașamentului; dezvoltarea abilităților de coping; disponibilitatea sau intensitatea atenției acordate copilului de către cel care îl îngrijește (mama). Dar îngrijirea maternală, spun autorii menționați, este probabil cea mai importantă componentă care afectează stresul copilului. Familia reprezintă contextul fizic și social ce asigură
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
cu copilul. Spun „el e mic, nu înțelege””, ceea ce e adevărat, dar e în detrimentul copilului. Acești copii de vârstă mică, martori la violențe între părinți, se disting printr-o stare de sănătate precară, tulburări de somn și plâns excesiv. Construirea atașamentului, a cărui perioadă sensibilă începe în jurul vârstei de 6 luni, va fi profund afectată. Și asta nu doar din cauza stărilor intense de spaimă ale copilului, ci mai ales din cauza indisponibilității emoționale a unei mame care trăiește anxietatea unei relații amenințătoare
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
partenerul de viață. în relația cu copilul, mama-victimă nu mai poate veni în întâmpinarea nevoilor emoționale ale copilului și nici măcar nu va putea avea manifestări constante, predictabile, față de care copilul să-și poată construi o strategie comportamentală, un tip de atașament clar. Emoțiile negative ale mamei au un ecou intens negativ în starea copilului. în cel de al doilea an de viață a copilului, din punct de vedere cognitiv, se structurează relația cauză-efect și se dezvoltă gândirea simbolică. Expresiile emoționale negative
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
este prea generalizat, prea intens, prea de durată. Desigur, evaluarea acestor caracteristici ale stresului de adaptare nu ține doar de circumstanțele obiective, ci mai ales de caracteristicile copilului. Grădinița este primul spațiu în care experiența timpurie a copilului și calitatea atașamentului construit în raport cu figură de atașament sunt puse în funcție și devin evidente în comportamentele de adaptare ale copilului. Cu cât adulții din acest spațiu nou sunt mai centrați pe facilitarea integrării copiilor, pe crearea unor momente plăcute, de amuzament în
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
prea de durată. Desigur, evaluarea acestor caracteristici ale stresului de adaptare nu ține doar de circumstanțele obiective, ci mai ales de caracteristicile copilului. Grădinița este primul spațiu în care experiența timpurie a copilului și calitatea atașamentului construit în raport cu figură de atașament sunt puse în funcție și devin evidente în comportamentele de adaptare ale copilului. Cu cât adulții din acest spațiu nou sunt mai centrați pe facilitarea integrării copiilor, pe crearea unor momente plăcute, de amuzament în grup, pe promovarea și susținerea
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
copiilor. Competențele emoționale ale copiilor preșcolari determină calitatea relațiilor cu ceilalți, în grupul de copii, dar și cu ceilalți adulți. în vreme ce competențele emoționale ale copilului sunt determinate de modelul internalizat de funcționare a lumii, construit în relație cu figura de atașament, aplicarea lor în realitatea grădiniței este influențată și de atmosfera din grădiniță, de competențele emoționale și cognitive ale celorlalți copii, precum și de abilitatea educatoarelor de a controla grupul de copii, rămânând empatice față de copii. După Pat Crittenden (2005), în jurul vârstei
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
general, în situații normale de viață, generate în relațiile cu ceilalți. în cazul copiilor, cele mai semnificative persoane cu care copilul se află într-o relație vitală și determinantă, sunt părinții. Cercetările recente demonstrează „”efectele biologice ale relațiilor eșuate, ale atașamentului insecurizant și ale rupturilor multiple, traumatice”(Rubin, Noonan, 2010). Dacă suferința surpă dezvoltarea, deviază realizarea genotipului în fenotip, în schimb, starea de fericire, de confort psihic, asigură dezvoltarea potențialului de care dispune persoana, creează posibilitatea unei vieți de calitate și
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
despre traumă. Sentimentul pericolului planând asupra vieții proprii sau a vieții unei persoane dragi, apropiate, nu ține doar de severitatea evenimentului, ci și de subiectivitatea copilului care percepe în acest fel. Un copil cu siguranță de sine, cu un bun atașament, cu sentimentul că este valorizat și iubit de ceilalți, va trece mai ușor chiar și printr-o situație real-traumatică. Un copil speriat, mereu în alertă datorită simțământului că trăiește într-o lume amenințătoare (sentiment ce poate fi generat de o
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
de copii din Grecia și Guatemala. Toate acestea, și multe altele, au condus la câteva idei care au revoluționat viziunea noastră asupra ființei umane și mai ales asupra copilului și a copilăriei. S-au înțeles: rolul familiei în dezvoltarea copilului, atașamentul și nevoile copilului pentru o dezvoltare sănătoasă, funcțiile parentale. La începutul deceniului al șaptelea, un medic pediatru american, Henry Kempe face o prezentare în cadrul unei conferințe a Asociației Americane a Pediatrilor. în lucrarea sa, Kempe aduce la cunoștința confraților, existența
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
forma cea mai frecventă, chiar dacă mai puțin studiată, de abuz și neglijare a copilului. Are o largă varietate de manifestări: umilirea, hărțuirea, adresarea unor cuvinte abuzive, izolarea copilului (Hodgkin, Newell, 1998). Abuzul și neglijarea emoțională a copilului compromit dezvoltarea unui atașament securizant și a unor modele de relaționare sănătoasă cu ceilalți și cu sine însuși. Aceste forme de maltratare a copilului se asociază cu „simptome ulterioare de anxietate și depresie, mediate prin schemele de vulnerabilitate la răniri, rușine și autosacrificiu. Neglijarea
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
de ce, căci încă nu e momentul să te hrănesc!”și nu se apropie de copil pentru ca acesta „să nu învețe să-l exploateze”pe adult, respingerea adultului reprezintă un abuz și va avea consecințe serioase în dezvoltarea copilului, în structurarea atașamentului față de îngrijitor. Amenințările sunt o formă de abuz emoțional care prin nesiguranță și frică imprecisă ce o induc sunt recunoscute ca având un puternic efect abuziv asupra copilului. De aceea toate sistemele legislative penalizează amenințarea. Amenințările pot fi prin cuvinte
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
lui. De asemenea, posibilitățile de reabilitare, de vindecare sunt diminuate, căci amintirile nu pot fi cu ușurință evocate. Atunci când abandonul copilului s-a produs la o vârstă mai mare de 6 luni, el a reușit deja să-și schițeze un atașament față de persoană care-l îngrijește. în cazul în care această persoană a fost sensibilă și receptivă față de nevoile copilului, l-a ținut în brațe cu grijă dându-i un sentiment de confort și siguranță, i-a zâmbit și s-a
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
sentiment de securitate și încredere, de confort și de bine. Abandonul va fi o mare panică, dar bune îngrijiri ulterioare, o altă persoană cu calități asemănătoare primei persoane în relația cu copilul, față de care copilul să-și poată reconstrui un atașament securizant, vor crea șansa unei dezvoltări sănătoase, în ciuda pierderii inițiale și a doliului consecutiv. Când abandonul se produce la o vârstă mai mare, șansele copilului de a avea o dezvoltare bună sunt mai mari și sunt total condiționate de calitățile
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
reziliența copilului. Un comportament al îngrijitorului de neglijare a nevoilor copilului sau de indisponibilitate față de copil, fie din oboseală, plictis sau ignoranță, scade șansele copilului de a-și dezvolta o platformă de stabilitate în viață. Am numit platformă de stabilitate, atașamentul securizant al copilului. Tot ceea ce se va întâmpla ulterior în viață va confirma sau va știrbi din această securitate, stabilitate, confort de început ale copilului. Pe de altă parte, orice eveniment produs în viața copilului, ulterior construcției acestei platforme de
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
individului „se dezvoltă la interfața dintre procesele neurofiziologice și relațiile interpersonale”(Siegel, 1999, p. 21). Numeroase tulburări comportamentale ale copiilor au la bază evenimente traumatice petrecute în copilăria timpurie. Când avem de-a face cu diagnostice de ADHD, tulburări de atașament sau alte sindroame ale copiilor cu diferite tulburări de comportament este bine să analizăm evenimentele de viață ale copilului, anterioare diagnosticului. în cele ce urmează vom încerca să prezentăm aspecte ale funcționării creierului care ne pot da un tablou „organic
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
se va dezvolta conform potențialului. Căile neuronale prefigurate între creierul emoțional și cel rațional vor intra în funcție. Copilul va învăța să-și controleze stările emoționale, va învăța comportamente sociale care-l leagă de ceilalți, îl atașează de figura de atașament și-l atașează de ceilalți care-i sunt semnificativi în viață. Realitatea însă este adeseori opusă acestor „așteptări programate”, iar creierul se va dezvolta, își va forma tipare de activitate (căi neuronale, conexiuni) în dependență cu experiențele trăite de persoană
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
fi clar identificați după cantitatea crescută de cortizon. Având structurile neuronale precum și echilibrul endocrin modificate, reacțiile lor fiziologice la un stres minor vor fi mult exagerate datorită faptului că răspunsul hormonal va fi disproporționat. Experiențele de comunicare timpurii, girează calitatea atașamentului copilului, capacitatea de a-și stăpâni emoțiile, de a se simți conectat cu ceilalți, de a-și construi istoria vieții sale și de a avansa în lume și în viață cu sentimentul vitalității (Siegel, 2001). Creierul este un sistem care
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
moduri, din cele inventariate mai jos: evitarea gândurilor, sentimentelor sau a conversațiilor asociate traumei; evitarea activităților, locurilor sau a oamenilor ce pot aminti de evenimentul respectiv; amnezie în legătură cu o secvență crucială a episodului traumatic; reducerea interesului pentru anumite activități; diminuarea atașamentului față de alții și cristalizarea unui comportament de detașare, alienare; restrângerea paletei de trăiri afective, care conferă alura unei anorexii în plan sentimental; proiecție sumbră în viitor, pe toate planurile (personal, profesional, social). D. Instalarea unei stări perpetue de agitație, care
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
opinia noastră, această disoluție afectivă a cuplului constituie o nouă traumă așa că rezultă o „traumă la pătrat”. încercând să identificăm și alte cauze care conduc la o asemenea situație indezirabilă, putem lista măcar încă două, în afara celor menționate: asimetria de atașament față de copil (care, de regulă este mai pronunțată în cazul mamei) și durată mai extinsă a travaliului de doliu matern, comparativ cu cel patern. Copiii cuplului respectiv atât cei deja existenți, cât și cel care se poate naște peste un
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
în contextul echipamentului senzorial al copilului nenăscut, simțul tactil și cel auditiv joacă un rol privilegiat întrucât, prin intermediul lor, se instituie o importantă comunicare cu propria lui mamă. De asemenea, o relație tactilă explicită a gravidei față de fetus evocă schițarea atașamentului prenatal (Condon, 1993). Fructificând abilitatea tactilă timpurie a fetusului, F. Veldman (1989) a fondat haptonomia (de la latinescul hapsis a atinge), prin care oferă viitorilor părinți o modalitate concretă de a relaționa cu viitorul copil, oferindu-i acestuia dovezi de afecțiune
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
se bazează pe această din urmă. Specificul ei este dat de respectarea disponibilității fetale, ceea ce anulează orice manevră intruzivă, atingerea părinților fiind blândă, cu semnificație nu doar tactilă, ci prevalent psihologică (Peric, 2005). Cât privește aportul auzului prenatal la cristalizarea atașamentului față de propria mamă, R. Parcutt (2006) îi acordă o importanță majoră, dat fiind receptivitatea particulară a fetusului nu doar față de sunete pur și simplu, ci cu predilecție față de vocea maternă. Din dorința de a nuanța problema atașamentului ce se cristalizează
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]