4,354 matches
-
din lume. Dar în timp ce operez, în timp ce am mâinile pe un ficat, ea rămâne pe mine ca un lucru neplăcut. O văd cum bate la ușa casei mele, se preface că este reprezentanta unei firme sau una dintre persoanele acelea care bântuie prin blocuri scăpând de controlul portarilor. Are privirea tulbure în timp ce sună la ușă și tremură, ochii i se luminează când o vede pe Elsa și o roagă să o lase să intre. Elsa, somnoroasă, este îmbrăcată cu o cămașă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
bănuială. Nu credeam că psihiatrii pot avea bănuieli. Bănuielile sunt tot ce avem, domnule van Pels. Dar ceea ce aș vrea să aflu este de ce sunteți atât de hotărât să credeți că sunteți unul dintre criminali. Așa îmi aduc aminte. Mă bântuie și în vise. Mă așteptam să răsfoiască iar prin afurisitul ăla de dosar și să îmi aducă aminte că i-am spus că eu nu visez. Dacă făcea asta, aveam de gând să mă ridic și să ies din cabinet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
acopeream crăpăturile cu activități neîntrerupte și strictul necesar de discuții, Phil se îngropa în muncă și Tally își umplea zilele goale cu alți bărbați. Până când am deschis eu gura în vinerea aceea și l-am obligat să înfrunte adevărul. Mă bântuie un gând foarte rău, Mark. Veni lângă mine și mă luă în brațe. Eu m-am lăsat pe spate închizând ochii și lăsându-mă să mă modelez după el, bucurându-mă de ușurința cu care ne îmbinam. Asta însemna iubirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
am o cădere nervoasă, atunci acela a fost momentul. Nu mă simt prea bine, am zis cu bruschețe și m-am dus la culcare. Capitolul 17tc " Capitolul 17" M-am trezit cu o răceală urâtă. —Jen, arăți groaznic! Știi că bântuie gripa? Am auzit că Phil, Tally și copiii s-au îmbolnăvit cu toții. —E doar o răceală, am mormăit, ridicându-mă cu greu din pat. —O să-mi treacă. Nu te prosti. Trebuie să stai în pat. Nu ai nici o întâlnire azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de neuitat. Își urmări o vreme fratele, minunându-se de siguranța și lipsa de emoție cu care reproducea În cărbune conturul vintrelor verișorului, știind că el Însuși n-ar fi putut face aceasta În veci. Imaginea lui Gus nud Îl bântuise zile Întregi după aceea, cu efecte tulburătoare, atât fizice, cât și mentale. Era limpede că, pentru a fi artist, aveai nevoie de curajul de a Încălca tabuul impus asupra goliciunii altor ființe, de detașarea contemplării ei calme și de meșteșugul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fel, nici un spectacol, văzut În copilărie sau la maturitate, la New York, Paris sau Londra, nu se va mai putea ridica pe culmile dramatice pe care Henry urcase fabuloasa producție nevăzută a lui Henric al VIII-lea. Aceasta rămase să Îi bântuie pentru totdeauna imaginația, ca un fel de ideal platonic al extazului teatral, pe care nici o vizită Într-un teatru real nu va reuși vreodată să Îl atingă. În anii petrecuți la Paris, frecventase Comédie Française și se familiarizase cu repertoriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
l-ar fi putut numi cel mai mare admirator din generația tânără.“ De aici Încolo, doctorul Hugh Își dedica energiile Îngrijirii și poate vindecării scriitorului suferind, care, “Înălțându-se din nou timp de o clipă, pe aripile convalescenței și Încă bântuit de ideea fericită a unei salvări organizate, mai găsi un izvor de elocință pentru a susține cauza unei superbe «maniere târzii», citadela Însăși, după cum avea să se vădească a fi, a reputației sale, fortăreața În care avea să Își adune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Fenimore din Casa Biondetti, unde ea stătuse temporar, Înainte de a se muta În Casa Semitecolo, din apropiere, cu speranța deșartă că, dacă ocupa același spațiu pe care Îl ocupase ea, va putea, cumva, să pătrundă În mintea ei. Zile Întregi bântui prin Împrejurimile Casei Semitecolo, uitându-se cu ochii mijiți de pe pontoane la fațada veche și decolorată, Întrebându-se dacă faptul că era Îndreptată spre nord, spre Canal Grande, rareori Încălzită de razele soarelui, nu contribuise cumva la depresia finală, letală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să pornească mai departe. La mijlocul lunii mai, Între cele două procese ale lui Wilde, Începu să lucreze la o nouă operă literară, aplicând metoda scenariului pregătitor pe care și-o adnotase În carnet. „Sămânța“ nu fusese povestea celor doi copii bântuiți de foștii slujitori, cea mai recent adăugată acolo, ci o anecdotă pe care o auzise la un dineu, cu doi ani În urmă, despre o văduvă și fiul ei, care se certau pentru posesia asupra unei case pline cu obiecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Ele erau fixate de resturi de fațade sau atârnau, ca o săgeată care-ți arăta drumul, de stâlpișori ce se ițeau dintre dărâmături. Pantele grămezilor de ruine erau năpădite de flori de gura-leului care promiteau să-nflorească. Mai târziu, când bântuiam ilegal, asemenea unui câine, prin zonele aflate sub ocupație franceză și americană și căutam ceva comestibil, un loc de dormit și - mânat de un alt fel de foame - atingerea pielii pe piele, decorul de ruine al altor orașe a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
omul este considerat a fi fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, Dumnezeu putea fi considerat prima sperietoare de ciori. Când era pană de curent, doar lămpile cu carbid dădeau lumină și ne ajutau să avem umbre uriașe, care bântuiau peste pereții înalți ai galeriilor. Din galerii proaspăt deschise, din scocuri oscilante amuțite, din adâncurile de sub tavanele galeriilor, îi vedeai venind: mineri, havatori, meșterul genist, șeful de sector, băieții de la cuple cu mecanicii de locomotive. O adunare pestriță, alcătuită din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
luna, amândouă scad. Pe băncile căminului Caritas îmi pozau acum bătrâni din semiprofil și mențineau, ca la ordin, direcția privirii. O oră sau două ședeau astfel. Mulți sufereau de accese de astm. Respirația lor șuierătoare. Uneori mormăiau aiureli prin care bântuiau Primul Război Mondial, Verdun, inflația. Îi răsplăteam cu țigări, valuta mea: le dădeam câte două-trei, pe care le fumau imediat după ședință sau după un acces mai lung de tuse până când abia dacă mai aveau de unde să țină chiștocul. Fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
am trăncănit, în timp ce copiii căutau prin spuma valurilor leneșe ale Balticii chihlimbare minuscule, despre una-alta, la urmă și despre intermezzo-ul ei monastic de acum mai bine de cincizeci de ani. Eu aveam impresia că încă se mai simțea bântuită de sora Alfons Maria, aspra șefă a novicilor. Încă și mai uimitor era faptul că ea își păstrase credința catolică, firește, cu orientarea de stânga experimentată de fosta moașă și funcționară sindicală. Pe noul papă Benedict îl privea cu scepticismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
deducțiile logice - Într-un cuvânt, tot ce este cuantificabil pe căi matematice. Peisajul Însuși ajunge să se reducă la o faimoasă „plăcuță de faianță hexagonală care omoară“, unde nu se comit crime, ci se demonstrează teoreme. Această enigmistică a alegoriilor, bântuită de idei și simboluri, poartă nume de ființe omenești. Bucuria, emoția estetică nu se iscă din descrierea unor personaje și Întâmplări, ci din revelarea, pas cu pas, treptată, a soluției găsite pentru enigmă. Dar nu acesta e cazul enigmelor rezolvate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
aceeași continuă, de neînlăturat, cutermurare. Și nu odată încordarea aceasta avea să mă stingă, mirîndu-mă cum am reușit s-o iau, iar și iar, de la început. Dar odată mușcat de îndoială, asemeni orbilor ce au văzut odată lumina și-i bîntuie visele colorate, cale de întoarcere nu mai există. Ce mulțumit aș fi, tinere V., dacă te-ai putea metamorfoza într-un om simplu și rudimentar. Și cum îl batjocorești tu cu superioritate (cine ți-o fi dat dreptul?) pe acest
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
zeci de ori pe zi și ne strigam numele ca o cataplasmă pentru boala morții. Încă proclamam că ne iubim și pronunțam cuvîntul ca și cum acesta ne-ar izbăvi de durerea fericirii din care erupe. Ne deștepam în miez de noapte bîntuiți de frică. Frica de țara sufletului nostru și de părăsirea ei. V. tînăr, capăt senzația că devin stelar așteptînd să răsar, să mă înalț în aerul tare peste arbori, peste cîmpuri și peste baldachinul tău. Imaginea Elenei se rotește încet
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
a pașilor tăi, de frumusețea înnoptării. Cât adevăr, îmi aruncă în suflet țărmuri ce-mi sustrag Chipuri nedefinite în care de secole, caut licori de săruturi și-mi zac, nemurirea bolborosită în rugul veșnic, eșalonat de fiecare secundă, ce-mi bântuie vămile arse... Dureri peste tâmplele nopții, încep să-mi sărute, genele oarbe de chin și mâna-mi dusă peste spume, mai adună-ntr-un târziu, privirile măcinate în despărțirea de umbre. Pe brațul tău alungit, îți sărutam sute de nopți
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cel mai frumos din lume, și am avut o tresărire ciudată de-a te iubi cu o sete nebună, precum această stare ce-mi preschimbă ființa fără să cunoască prea bine trupul tău de lumină divină trupul tău ce-mi bântuie sufletul și mi condamnă tinerețea. Dar crede-mă Prietene, ți-aș săruta brațul în sute de nopți și-n tresăriri arzătoare, până ce clipele îmi vor fi ca niște fluvii ce-mi vor purta sufletul prin Ochii tăi ce rămân o
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
spusese că iubește pe altcineva. Încetul cu încetul, am redevenit rațională. O formă de nebunie temporară îmi bătuse la ușă, iar eu țipasem „Intră, ușa e deschisă!“. Norocul fusese că Realitatea se întorsese acasă pe neașteptate și găsise Nebunia Temporară bântuind nesupravegheată pe coridoarele minții mele, intrând în camere, deschizând dulapuri, citindu-mi scrisorile, uitându-se în sertarul cu chiloți, chestii din astea. Realitatea a alergat și-a adus Rațiunea. Și după o încăierare, amândouă au reușit să dea afară Nebunia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mâna pe Helen, răzbunarea mea avea să fie teribilă, un spectacol grozav. Eu nu eram o femeie de care să-ți bați joc. În ciuda consumului de vodcă, tot n-am putut să dorm. Târziu, în noapte, când toată lumea dormea, eu bântuiam dintr-o cameră în alta cu sticla și cu paharul în mână. Căutând un loc unde să mă simt în siguranță. Sperând să găsesc un loc unde imaginile alea îngrozitoare să nu-mi mai ruleze în cap. Dar gelozia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Helen dând buzna în cameră și urlând „Știam eu că ești atrasă de el, pensionară îngrozitoare ce ești!“. După care să încerce să mă strângă de gât. Numai că nu s-a întâmplat așa. Dar teama a continuat să mă bântuie. —Oricum, mamă, i-am dat eu înainte, lăsând la o parte chestiunea vârstei, n-ai uitat cumva încă vreo alte două puncte esențiale? Cum ar fi insignifiantul detaliu că Adam e prietenul lui Helen. Aha, a exclamat mama ridicând degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nenorocita aia de amendă. Uneori era așa de dulce. Când mă trezeam în mijlocul nopții din cauza grijilor, se purta minunat. Ce s-a întâmplat, iubito? mă întreba. Nimic, răspundeam eu incapabilă să exprim în cuvinte anxietatea teribilă, fără nume, care mă bântuia. Nu poți să dormi? Nu. — Să te plictisesc eu ca să adormi? — Da, te rog. Într-un final, cădeam într-un somn liniștit, legănată de sunetul liniștitor al vocii lui James, care îmi explica cum sunt scutite de taxe fundațiile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
s-au încheiat, deci când vrei tu, m-a lămurit el cu o voce prietenoasă. Poți să-ncepi pe loc. Chestie la care a dat capul pe spate și a început să hohotească zgomotos. S-a oprit însă dintr-odată, bântuit de viziunea audierilor la Consiliul Medicilor și a moțiunilor propunând excluderea lui din branșă. Între maniera prietenoasă de a îngriji un bolnav și o sugestie libidinoasă există o linie de demarcație foarte fină. Poate că doctorul Keating încă nu pricepuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
În punctul temporal cînd mă duc după un pom. Simt cum Îmi ies agale ochii din cap În timp ce ei nu-mi dau drumul mîinii, zîmbindu-mi din toată inima, nu mă lasă, uneori fac pe mine. Toți se poartă ireproșabil, sînt bîntuit de recunoștință, amețit, Înviorat brusc la ore tîrzii cînd mă trezesc lac de recunoștință. Saluturile care mă asaltează din toate părțile Îmi Încălzesc valvele cardiace obosite. Jugulara. Fibrilez. Și ei sînt bîntuiți de recunoștință, față de mine. PÎnă și la cantina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fac pe mine. Toți se poartă ireproșabil, sînt bîntuit de recunoștință, amețit, Înviorat brusc la ore tîrzii cînd mă trezesc lac de recunoștință. Saluturile care mă asaltează din toate părțile Îmi Încălzesc valvele cardiace obosite. Jugulara. Fibrilez. Și ei sînt bîntuiți de recunoștință, față de mine. PÎnă și la cantina de la serviciu am primit multă vreme mîncare mai bună. CÎștigasem concursul. Mi-am permis luxul de a-mi cumpăra abonament pe-o lună la metrou, zece țigări de foi Half Corona și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]