3,448 matches
-
pârg...Scârțâind din toate încheieturile, carele învârfonate cu saci de grâu se târau stârnind praful drumului. Cărăușii, vădit vlăguiți, pășeau domol pe lângă boi, îndemnându-i cu glasuri moi: Hăis, băieții tatii! Haideți, că nu mai avem mult. O zvârlitură de băț și apoi ne-om hodini. Că nu-i mult până departe, Dumitre. Doar o fugă bună de cățea, până cade părul de pe ea - l-a încurajat în felul lui Pâcu pe moș Dumitru Carpen. Mușcă-ți limba, Pâcule. Nu speria
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
și mai bine. Nici vorbă să știu. Abia după vreo zece ani mi-o povestit sora lui. Si m-am speriat când am aflat ce o fost în stare să facă un om plecat în lume așa, cu traista în băț! Unde în lume, om bun? Că lumea îi mare - a întrebat Vasile Hliboceanu. Când a auzit Pâcu întrebarea cam în doi peri a lui Hliboceanu, a întors către el o cătătură jumătate curioasă, jumătate mânioasă. Cum văd eu, gospodarule, mă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ceea a ta. Până una-alta, eu am să încerc să cânt așa cum am să pot.” Am pornit a scârțâi eu, dar mare lucru nu ieșea. Am hârâit-o cât am putut mișca degetele; când au rămas țepene ca niște bețe, a început Goguță să chinuie singura coardă care i-o mai rămas. Si uite-așa, scârța-scârța, până când o nouă pocnitură m-o făcut să înțeleg că Goguță o mântuit-o cu cântatul. Nu mai avea nici o strună! Am încercat să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mințile total bușite de lipici și vin ieftin. Așa că te Întorci pe șosea și treci printr-un alt gard din sîrmă pe terenul de golf. Entuziasmat că ai scăpat În cel mai bun caz de niște insulte nasoale, tu iei bățul dintr-o gaură de pe teren și Îl arunci ca pe o suliță. Îți dai aere față de Rhona, dar ea zice: Nu Bruce... nu... În timp ce se duce pînă la buza unui obstacol de nisip. Apoi o răsună bubuitură pe cer, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
a pus la pămînt și că Îți trage șuturi, toți Îți trag. Tu plîngi, dar nu de mila ta. Tu plîngi pentru ea. Poliția vine și te ia la secție. Îți spun că a fost o tîmpenie că ai aruncat bățul pe teren, căci fulgerul lovește În punctul cel mai Înalt. Așa că tu ai fost cel care a omorît-o. Un accident. Alt accident. Dar poliția se poartă frumos cu tine. Amabili. Înțelegători. Uneori Încă Îi poți vedea chipul, atît de rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
tinerii făceau la fel. Era normal Schimb canalele: reluări din Please, Sir. 0000000000000000000000000000ți-o aduci aminte pe domnișoara Hunter, Bruce. De la școala primară din Penicuik. Sigur Îți amintești de cît de crud se purta cu tine. Era femeia uscată ca un băț și pipernicită care te victimiza cu o ardoare mult mai intensă decît sadismul nonșalant pe care Îl manifesta față de ceilalți elevi. Părea atît de personal. Uneori te lua deoparte, te zgîlțîia și Îți șuiera În ureche, — Știu cine ești Robertson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
cu ele ketchup, săpun lichid și ulei. Dar oamenii din sat nu știu despre Hallowen, așa că la prima ușă la care strigă „ne dați ori nu ne dați” se aude o voce groasă, nervoasă: − Plecați de aici, pușlamalelor, că pun bățul pe voi! Fetele pleacă speriate, dar au timp să stropească ușa cu ketchup. La casa următoare se aude vocea unei femei: − Săriți, hoții! Șo pe ei, Grivei! Fug și de aici, vărsând ulei pe prag. La a treia casă, ușa
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3086]
-
Fără Întârziere, Gruia s-a prezentat la profesor. ― Ei? Cum stau lucrurile? Gruia a expus situația, așa cum a aflat-o de la sora șefă, și a rămas În așteptarea părerii profesorului. ― Nu știu cum să-ți spun eu, dar Dumnezeu nu bate cu bățul... O să fie nevoie să stau de vorbă cu profesorul Tacitu, ca să vedem ce e de făcut... Fiind la Reanimare, securistul e pe mâini bune. Acum, du-te și te odihnește măcar un ceas. Pe urmă, om mai vedea noi... ― Așa
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
talpa ciubotei lui Ivan. A lui Ivan care a călcat țara asta În picioare... Îi cunosc foarte bine, fiindcă am avut de-a face cu ei! - a intervenit cu năduf alt pacient. ― De unde se deduce că Dumnezeu nu bate cu bățul. Vede al cui e sacul cu făină - a filozofat un Învățător, În convalescență, după o operație grea... ― Da’ știți voi că dacă te lovești la cap poți să rămâi tâmpit?. Daaa... Rămâi așa pe toată viața. Nu se mai Înțelege
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Lasă, că la urmă numărăm bețișoarele” - i-am răspuns eu. ― Da’ ce, acolo erați rămași tot la bețișoare? - a Întrebat soția lui Petrică. ― Doar nu te duceai cu carnețelul de notițe și Începeai să scrii ce vezi. Aveam memoria noastră: bețele de chibrit. Pentru fiecare mașinărie sau cazemată, loc pentru tun ori mai știu eu ce, le rupeam Într-un anume fel. Cutia goală, era alături. Nu bătea la ochi chiar de am fi fost capturați. Asta era toată scrierea - i-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
misiune să le spună gospodarilor cât Îi oara, că la Începutul lumii doar n-o fost ceasuri. ― Întrebarea-i de ce cântă cocoșii numai noaptea, la ore fixe, și nu cântă și ziua? - a Întrebat Despina. ― Ziua te ajută soarele. Înfigi bățu’ În pământ și te iei după umbră - a precizat tata Toader. ― Ba cântă șî zâua, da’ atuncea te anunță că a’ sâț’ cadă musafiri - a adăugat mama Maranda. Odată cu aceste vorbe ale lui tata Toader și ale mamei Maranda, musafirii
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și frumos. Așa am aflat cum se produce basmul verii. Și, ca în orice basm, există un personaj negativ, aici fiind reprezentat de sora zânei, și un personaj bun, generos, drăguț, aici fiind reprezentat de Zâna-Vară. Deși răul pune câteodată bețe în roate binelui, tot binele învinge. Se zice că iarna este o gravură, primăvara o acuarelă, vara o pictură în ulei, iar toamna un mozaic al tuturor celorlalte. Acest lucru este adevărat. La fel ca celelalte anotimpuri, și toamna este
ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
a cuprins spaima, mai ales când am văzut-o pe femeia aceea. Avea cam la patruzeci de ani. Purta o fustă lungă și demodată iar buzele i se făcuseră subțiri ca ața, de mânioasă ce era. În mână avea un băț. În timp ce eu abia mă ridicam, încă nesigur pe picioare, ea începu să vorbească: - Joe Maynard, de câte ori ți-am spus să nu te apropii de ceasul ăsta? Când am auzit-o că-mi spune Joe, am înlemnit. Pe atunci, încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
lucru, care m-a paralizat, a fost constatarea că figura ei, pe măsură ce mă uitam mai bine, începea să mi se pară oarecum cunoscută. Era chipul străbunicii mele, al cărei portret atârna pe un perete, în biroul tatălui meu. "Pac!" și bățul m-a pocnit peste picior... Am tulit-o către ușă, trecând ușor pe lângă ea și țipând ca din gură de șarpe. Am mai auzit-o cum striga după mine: - Joe Maynard, o să vezi tu ce te așteaptă când s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
literar Maiacovski-bust. A tot șefit, părăduind (cum zicea bunica Leonora despre lup) pe cîte cineva: o oaie, un mielușel, un berbecuț... Milucă, șefuțul de sector literatură, șefea și el, dar foarte subpus lui Mistrie: îi păzea poroncile, nu dădea prin băț. "Maître, îi spunea, maître, pot să..." Tonul, ce zic tonul?, tonurile pe care pronunța Milucă maître! Ce vorbă era vorba asta, maître! Tu ești Ditamai Mistrie; ceilalți, mărunțiș. Institutul îi înălța cîntări: metrî a zis, metrî a interzis. Ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o pune pe Mihaela-Cosânzeana undeva sus de tot în bibliotecă. Dragoș-Sebastian se cațără după ea, cu greu, dar o scapă din nefericire (păpușica e foarte mică) printre vrafurile de reviste care sunt peste tot... Îmi cere o lanternă și un băț ca să o aducă la suprafață, dintre hârtiile și revistele de după rafturi, adunate acolo de ani de zile... Degeaba - îi zic eu - n-ai s-o poți scoate pentru că e jos de tot, printre lucruri... O s-o găsim la primăvară
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
de contrabandă care subminează economia națională. Parlamentul României este perceput pe plan intern și internațional drept un parlament corupt, caracatița corupției fiind un veritabil fenomen transpartinic. Acest fapt dăunează profund imaginii României postdecembriste. Opoziția coalizată în cadrul Alianței Civice Liberale pune bețe în roate actualilor guvernanți, dar nu au un program concret. Ținta acestei alianțe este doar demiterea guvernului Boc și a dictatorului Băsescu. Un fapt deosebit de grav pe care-l percep din unele informații este o tot mai mare recrudescență a
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
îndepărtarea de liniște este îngrozitor de dureroasă, această îndepărtare induce deprimarea, aduce cu ea lehamitea, cum mai ieși din lehamite?, acolo sunt nisipuri mișcătoare, ce comparație idioată, las-o așa, totuși, și în lehamite te scufunzi, nu-ți întinde nimeni un băț pe care să îl apuci, bățul izbăvitor, pot să-i spun așa?, poți, asta nu e vocea Magicianului, e a mea, ce bine este atunci când pot vorbi doar cu mine însumi... Traversă repede podul aruncat peste râu, apoi dădu cu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
această îndepărtare induce deprimarea, aduce cu ea lehamitea, cum mai ieși din lehamite?, acolo sunt nisipuri mișcătoare, ce comparație idioată, las-o așa, totuși, și în lehamite te scufunzi, nu-ți întinde nimeni un băț pe care să îl apuci, bățul izbăvitor, pot să-i spun așa?, poți, asta nu e vocea Magicianului, e a mea, ce bine este atunci când pot vorbi doar cu mine însumi... Traversă repede podul aruncat peste râu, apoi dădu cu ochii de benzinăria ce dormita sub
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
era senzațional. Când am Întors capul ca să analizez În detaliu contrastul dintre acele culori și alb („Robert ăsta chiar că e un geniu“ă, o siluetă de un roșu intens mi‑a atras atenția. Într‑un colț, dreaptă ca un băț, sub un tablou enorm stătea Miranda În rochia ei roșie Chanel cu mărgele, comandată, croită, probată și curățată chimic doar pentru seara asta. Și, chiar dacă aș exagera spunând că meritase fiecare cent (dat fiind că toți cenții ăștia alcătuiau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
un om în capul gol, cu părul lung și încîlcit, cu o bărbuță cafenie, rară, cu niște ochi mari, negri, foarte vii, îmbrăcat cu un suman larg, cenușiu, care-i ajungea până la genunchi, desculț și cu o traistă vărgată în băț. Se adresă lui Titu, parcă I-ar fi pândit de mult, cu un glas limpede, cu privirea arzătoare: ― Nu trece nepăsător, boierule, că s-apropie ziua judecății și are să-ți pară rău că n-ai ascultat glasul. Trâmbițele dreptății sună
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
inima apăreau reci, mărunte și fără nici o importanță, încît nu încape mirare că Iuga le-a primit fără înțelegere. Ajunse în uliță cu surâsul supus uitat pe față. Călca cu băgare de seamă, sprijinindu-se în umbrelă ca într-un băț, ferind noroiul și băltoacele, ținând marginea. Din ograda babei Ioana îl strigă deodată glasul lui Anton nebunul: ― Domnule Nică!... Stai, nu fugi! Anton se cuibărise, de cum a dat iarna, la baba Ioana, care-l ocăra și-l răbda. Învățătorul își
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
strigă Petre mai zbătîndu-se, dar totuși mai domolit. Că nici nu i-am furat nimic și nici nu I-am huiduit, dacă am luat partea băiețelului! ― Așa-i soarta noastră! zise Toader Strâmbii amărât. Când ne bat boierii, în loc să întoarcem bățul ori măcar să țipăm, ne apucăm să ne batem între noi pe bătaia lor! ― Bine zici, Toadere! bombăni și Ignat Cercel cu glasu-i jalnic. Uite-așa-i cum ai zis! ― Ba eu arțăgos nu sunt, că nu mi-e felul, dar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Toader. Până mi-am așezat copilașii, că i-am lăsat singuri... Nicolae Dragoș puse capăt vorbăriei. Erau vreo douăzeci cei ce fuseseră în cârciumă și se aleseseră să pornească. Tocmai atunci sosi gâfâind de alergătură și Chirilă Păun, cu un băț noduros în mână. ― Stați, băieți, să nu plecați fără mine! strigă dânsul de-abia răsuflând. C-ar fi mai mare rușinea să lipsesc eu, când știți doar bine ce-am pățit cu... ― Apoi nici să stăm până te scormonești tălică
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dar pe urmă om face noi cum o fi mai bine, cu toții! zise Petre cam țanțoș, ca un cocoș tânăr când se gătește să cânte. Grupul porni în sus, spre Lespezi. Numai Toader Strâmbii cu toporul și Chirilă Păun cu bățul, încolo toți cu mâinile goale. Între ei parcă cel mai mândru era Ilie Cârlan, care se tot uita înapoi și râdea spre cei mulți, rămași tăcuți pe loc. ― Da oare unde se duc tocmai în sus? zise Vasile Zidaru după ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]