4,306 matches
-
pe masă o invitație de la Flora, pleacă în fugă spre Paris, unde știe că o va găsi pe Violetta. Bal în casa Florei Bervoix. Printre alți invitați, la masa de joc se află și Alfredo. Intră Violetta la braț cu baronul Douphol. Între baron și Alfredo izbucnește o ceartă, ce tinde spre duel. Violetta îl imploră să nu-și riște viața. Alfredo este de acord, cu condiția ca Violetta să se întoarcă la el. Ținându-și promisiunea făcută lui Giorgio Germont
Traviata () [Corola-website/Science/307632_a_308961]
-
invitație de la Flora, pleacă în fugă spre Paris, unde știe că o va găsi pe Violetta. Bal în casa Florei Bervoix. Printre alți invitați, la masa de joc se află și Alfredo. Intră Violetta la braț cu baronul Douphol. Între baron și Alfredo izbucnește o ceartă, ce tinde spre duel. Violetta îl imploră să nu-și riște viața. Alfredo este de acord, cu condiția ca Violetta să se întoarcă la el. Ținându-și promisiunea făcută lui Giorgio Germont, Violetta îi mărturisește
Traviata () [Corola-website/Science/307632_a_308961]
-
cu condiția ca Violetta să se întoarcă la el. Ținându-și promisiunea făcută lui Giorgio Germont, Violetta îi mărturisește lui Alfredo că îl iubește pe Douphol. Într-un acces de furie, Alfredo o jignește și este provocat la duel de către baron. Părăsită de toți prietenii, ajunsă în pragul mizeriei, Violetta zace pe patul de suferință. Doar Annina și Doctorul Grenvil, rămași credincioși, caută să-i dea curaj. Pe neașteptate apare Alfredo, care a aflat între timp adevărata cauză a despărțirii lor
Traviata () [Corola-website/Science/307632_a_308961]
-
a însoțit în aproape toate campaniile, până în anul 1813. Prețuit de către Napoleon I, datorită aptitudinilor tactice deosebite, evidențiate cu mai multe prilejuri, i s-a acordat în semn de recunoștință gradul de colonel și a fost înnobilat cu titlul de baron. Neînțelegerile cu mareșalul L. Berthier, șeful Cartierului Imperial, l-au îndepărtat de Napoleon I și l-au determinat în cele din urmă să intre în slujba Rusiei (1813). Înainte de a face acest pas l-a secondat pe mareșalul Ney în
Antoine Henri Jomini () [Corola-website/Science/307719_a_309048]
-
Neuschotz (azi complexul hotelier Select din Iași). Evenimentul a inclus numeroase lucrări cu peisaje din Bucium, flori și multe portrete de evrei săraci dintre care s-a remarcat, "Aparul". Cel mai reușit portret a fost cel al Adelaidei Neuschotz, soția baronului Jacob de Neuschotz. Adelaida a fost înfățișată în mărime naturală, plină de demnitate, cu chip luminos și blând, cu rochie albă cu dantelă și cu multe accesorii decorative. Compoziția se remarcă printr-o strălucire sobră. Această lucrare a fost prezentă
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
Duțu și "„Un poet romantic”" de Matei Milo, "„Cine-ajunge sus la fix”" de Dumitru Solomon, „"Căsătorie cu de-a sila”" de Molière, „"Praznicul ciubotarului"” de Thomas Dekker, ""Femeile care ucid bărbații"" de Michal Tonecki, „"Adunarea femeilor” de "Aristofan sau „"Aventurile Baronului Münchausen"” de Gottfried August Bürger. A fost protagonist al sute de spectacole de teatru, de divertisment și musicaluri și a lansat o serie de albume muzicale - 'Evergreen", "Cântece de Crăciun", "Ce faci astă seară tu?", "Olé", " Parfum de romanță' sau
Alexandru Arșinel () [Corola-website/Science/307724_a_309053]
-
Kingdom)), care a fost înființată la 2 decembrie 1856. Macaulay a fost unul din fondatori și este onorat prin unul din cele trei busturi care există deasupra intrării principale. I s-a acordat titlul de lord în 1857 cu denumirea ‘’’'Baron Macaulay of Rothley in the County of Leicester’’’, dar a participat rareori la sesiunile Camerei Lorzilor. Din cauza înrăutățirii sănătății sale îi era din ce în ce mai greu să lucreze și de aceea nu a putut termina principala sa lucrare "Istoria Angliei". Macaulay a
Thomas Babington Macaulay () [Corola-website/Science/307734_a_309063]
-
ebraice vorbite și învățământul în ebraică modernă. În agricultură primii ei locuitori nu au avut prea mare noroc, din cauza multor intemperii și suferințe cauzate de vicisitudinile climei și de lipsă de experiență în munca agricolă. Le-a venit în ajutor baronul Edmond James de Rothschild, care a hotărât să înființeze aici podgoria Carmel. Dar anii Primului război mondial a adus mari daune locului: mai întâi pierderea pieților de desfacere a produselor în străinătate, apoi invazia lăcustelor din 1915, si la urmă
Rișon Le-Țion () [Corola-website/Science/307768_a_309097]
-
aceștia au fost nevoiți, în cele din urmă, să se mute la Ghedera. La împlinirea unui an de existență a așezării, unul din primii locuitori, Yosef Feinberg, s-a oferit să plece la Paris și să se adreseze pentru ajutor baronului Edmond de Rotshchild. La întâlnirea pe care au avut-o, el a făcut o bună impresie asupra baronului prin cunoștințele și limbile pe care le posedă. Acesta a consimțit să acorde așezării un împrumut de 25,000 franci, pentru adâncirea
Rișon Le-Țion () [Corola-website/Science/307768_a_309097]
-
existență a așezării, unul din primii locuitori, Yosef Feinberg, s-a oferit să plece la Paris și să se adreseze pentru ajutor baronului Edmond de Rotshchild. La întâlnirea pe care au avut-o, el a făcut o bună impresie asupra baronului prin cunoștințele și limbile pe care le posedă. Acesta a consimțit să acorde așezării un împrumut de 25,000 franci, pentru adâncirea forajelor de apă și pentru semănarea ogoarelor în iarna următoare. În schimb, i-a obligat pe locuitori să
Rișon Le-Țion () [Corola-website/Science/307768_a_309097]
-
viței-de-vie și producerea de vin - ramură care se arătă potrivită condițiilor din Palestina și pentru export. Dar ogoarele semănate nu au dat recolta de grâu așteptată, si țăranii au fost nevoiti sa și amaneteze pământurile pentru a se întreține. După ce baronul a lichidat amanetul, pământurile au trecut în proprietatea să. La sfârșitul anului 1883 așezarea, care numără acum 39 familii cu 135 suflete, a încetat de a mai fi independența. După ce a fost anulată autoritatea comitetului cooperativei, Shmuel Hirsh a stabilit
Rișon Le-Țion () [Corola-website/Science/307768_a_309097]
-
stabilit că orice lucrări agricole vor fi făcute numai după indicațiile profesionale ale agronomului. În schimb locuitorii vor primi o subsidie lunară pentru întreținere. După mărturia scriitoruli și publicistului Moshe Smilanski, "spiritul țărânilor fusese înăbușit, si treburile gospodăriei fuseseră abandonate". Baronul nu a acceptat să schimbe regulile. Yehoshua Ossovietzki a fost numit de către Shmuel Hirsch ca administrator al așezării, cu locuința în localitate. În anul 1884 Ossovietzki a sosit în comuna și a fost primit cu entuziasm de către locuitori - atât țăranii
Rișon Le-Țion () [Corola-website/Science/307768_a_309097]
-
a dublat suprafață și din 1884 s-a trecut la reprofilarea locuitorilor pe viticultura. În urmă măsurilor luate de Ossivietzki s-a ajuns în așezare la o stratificare socială, după care, o parte din locuitori au rămas dependenți de subsidiile baronului. Unul din aceștia din urmă, Michael Halperin, a înființat în 1886 o Asociație a muncitorilor, primul sindicat de acest fel din Palestina. Cu timpul Halperin a devenit unul din oponenții cei mai înverșunați ai conducerii lui Ossovietzki. În anul 1886
Rișon Le-Țion () [Corola-website/Science/307768_a_309097]
-
cât pe ce să-i aresteze pe rebeli, daca nu ar fi intervenit Shmuel Hirsch, care i-a convins să plece, iar pe rebeli să se risipească. Ossovietzki și Hirsch au părăsit comună spre bucuria răzvrătiților. La 11 mai 1887 baronul Edmond de Rothschild a sosit în prima sa vizită în Țară Sfântă. Țăranii nemulțumiți au trebuit să dea înapoi cu revendicările lor, în fața amenințărilor baronului. Rothschild a acceptat să-i ierte, cu condiția ca Yosef Feinberg să părăsească așezarea. Acesta
Rișon Le-Țion () [Corola-website/Science/307768_a_309097]
-
se risipească. Ossovietzki și Hirsch au părăsit comună spre bucuria răzvrătiților. La 11 mai 1887 baronul Edmond de Rothschild a sosit în prima sa vizită în Țară Sfântă. Țăranii nemulțumiți au trebuit să dea înapoi cu revendicările lor, în fața amenințărilor baronului. Rothschild a acceptat să-i ierte, cu condiția ca Yosef Feinberg să părăsească așezarea. Acesta a fost nevoit să-și vândă parcela de pământ și să plece. Datorită lui Edmond de Rothschild și experților săi din Franța, Rishon Letzion a
Rișon Le-Țion () [Corola-website/Science/307768_a_309097]
-
de Baldwin. Trăinicia alianței a fost demonstrată în 1164, în momentul în care cruciații au suferit o înfrângere severă în bătălia de la Harim, în fața porților Antiohiei. Prințul Antiohiei, Bohemund, a fost luat prizonier de Nur ed-Din împreună cu cei mai importanți baroni din suita sa militară. Cum Amalric era implicat într-o campanie militară în extremul sud al regatului, părea că Antiohia va fi cucerită de musulmani. Basileul Manuel a mobilizat rapid o mare armată bizantină și a trimis-o în zonă
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
după ce Richard a cucerit insula. Cruciada s-a terminat pașnic, odată cu semnarea Tratatului de la Ramala din 1192. Saladin permitea pelerinilor creștini să călătorească la locurile sfinte din Ierusalim, să se roage și să se reîntoarcă în siguranță la casele lor. Baronii cruciați încă mai sperau în reconstruirea regatului în jurul Acrei și a altor orașe de coastă. La scurtă vreme după ce regele Richard a plecat din regiune, Saladin a murit, iar teritoriile stăpânite de el s-au scufundat în vâltorile războiului civil
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
sperau în reconstruirea regatului în jurul Acrei și a altor orașe de coastă. La scurtă vreme după ce regele Richard a plecat din regiune, Saladin a murit, iar teritoriile stăpânite de el s-au scufundat în vâltorile războiului civil, lăsându-i pe baronii creștini să se plângă de momentul nepotrivit ales de cruciați să părăsească regiunea. Pentru următoarea sută de ani, Regatul Ierusalimului s-a zbătut să reziste în postura de mică țărișoară întinsă de-a lungul coastei siriene a Mediteraniei. Capitala a
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
Doxaki s-a căsătorit cu Ileana (Ilinka, Olena) Murguleț (d. 1868), fiica unui stolnic, cu care a avut 12 copii din care au supraviețuit șapte: cei cinci frați și două surori: Eufrozina (n. 4 februarie 1820 - d. 1891), căsătorită cu baronul Petru de Petrino-Armis, mama poetului Dimitrie Petrino precum Eliza (n. 1821 - d. 25 aprilie 1895) care sa măritat cu Gheorghe Sturdza (d. 1860), mare vornic (după alții logofăt) al Moldovei. La inițiativa fraților Hurmuzachi a luat ființă ziarul "Bucovina", prima
Familia Hurmuzachi () [Corola-website/Science/306607_a_307936]
-
Eudoxiu baron de Hurmuzachi (sau Eudoxius Freiherr von Hormuzaki) (n. 29 septembrie 1812, Cernăuca, Cernăuți - d. 29 ianuarie/10 februarie 1874, Cernăuți) a fost un istoric, politician austriac (între altele mareșal al Ducatului Bucovinei) și patriot român, membru al Academiei Române, care a
Eudoxiu de Hurmuzachi () [Corola-website/Science/306608_a_307937]
-
persecutați, întrând în datorii pentru a-i putea ajuta în continuare. După absolvirea Liceului în Cernăuți, a studiat în perioada 1830-1836, împreună cu fratele său Constantin Hurmuzaki, la Facultatea de Drept a Universității din Viena. La sfârșitul anului 1848, ministrul justiției, baronul Alexander von Bach, l-a chemat la Kremsier ca să ajute la decretarea hotărârilor luate și adoptarea regulamentelor pentru Bucovina cu cunoștințele sale speciale și locale, apoi i-a fost încredințată traducerea codului civil și codului penal din limba germană în
Eudoxiu de Hurmuzachi () [Corola-website/Science/306608_a_307937]
-
deputat în Consiliului Imperial (Reichsrat), dar a putut fi învestit, din cauza unei pneumonie suferite, de abia pe 23 septembrie 1867. Prin rezultatul alegerilor pentru parlamentul Bucovinei din 1870, Partidul Federalist Român a câștigat majoritatea mandatelor deputaților, și prin urmare, Alexandru baron Wassilko de Serecki a fost ales nou mareșal, la 16 august 1870. Colapsul cabinetului lui Alfred conte Potocki la Viena a provocat schimbări în raportul de forțe în parlament și, pe 16 decembrie 1871, Eudoxiu a fost din nou numit
Eudoxiu de Hurmuzachi () [Corola-website/Science/306608_a_307937]
-
la București, pe 2 august 1872. Cu data atribuirii, pe 6 mai 1872 și diplomei de la Viena din 20 februarie 1873, în conformitate cu cea mai înaltă rezoluție al împăratului Franz Joseph I al Austriei, i-a fost acordat titlul personal de baron, ca semn de recunoaștere a serviciilor sale pentru imperiu și țară precum ca urmare a nobilimii vechi a familiei sale. Baronul a rămas necăsătorit și fără copii. Ultimul mareșal a Bucovinei a fost nepotul lui de frate, Alexandru baron de
Eudoxiu de Hurmuzachi () [Corola-website/Science/306608_a_307937]
-
în conformitate cu cea mai înaltă rezoluție al împăratului Franz Joseph I al Austriei, i-a fost acordat titlul personal de baron, ca semn de recunoaștere a serviciilor sale pentru imperiu și țară precum ca urmare a nobilimii vechi a familiei sale. Baronul a rămas necăsătorit și fără copii. Ultimul mareșal a Bucovinei a fost nepotul lui de frate, Alexandru baron de Hurmuzaki. În calitate de cetățean și demnitar al Imperiului Austro-Ungar, Eudoxiu a luptat mereu pentru drepturile românilor din tot imperiul, în special pentru
Eudoxiu de Hurmuzachi () [Corola-website/Science/306608_a_307937]
-
de baron, ca semn de recunoaștere a serviciilor sale pentru imperiu și țară precum ca urmare a nobilimii vechi a familiei sale. Baronul a rămas necăsătorit și fără copii. Ultimul mareșal a Bucovinei a fost nepotul lui de frate, Alexandru baron de Hurmuzaki. În calitate de cetățean și demnitar al Imperiului Austro-Ungar, Eudoxiu a luptat mereu pentru drepturile românilor din tot imperiul, în special pentru cei din Bucovina, devenind așa împreună cu frații săi, una dintre figurile importante ale renașterii naționale românești. Pentru această
Eudoxiu de Hurmuzachi () [Corola-website/Science/306608_a_307937]