4,389 matches
-
gâtlejul lui a început să scoată niște urlete aiuritoare. Bunica era în pat, toropită de căldură. Când a văzut că lătratul nu mai contenește, cu baticul căzut pe spate și părul albicios într-o dezordine caricaturală, a pus mâna pe bastonul ei de corn, a ieșit din cămăruță și i-a aplicat bietului animal o lovitură de băț cu atâta ură, încât, de durere, s-a întins cu burta la pământ. Văzând cine i-a aplicat corecția nemiloasă, și-a adunat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
a "domnului milițian": Bă, ascultă aici: ai semnat?! Poate nu te găsesc mâine pe șantier, că dracu' te-a luat! Clar?! La șapte fix să fii acolo! Se aude?! Gunoaiele dracului ce sunteți! Stârpiturile pământului! Cine întârzie, primește douăzeci de bastoane în cap ca să se scoale mai devreme. S-a înțeles?!! Bestii reacționare ce sunteți! Romantismul s-a destrămat în vânt ca puful de păpădie... Cine ar fi avut curajul să absenteze de la "muncă voluntară" după ce semnase convocatorul în fața delegatului primăriei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Bestii reacționare ce sunteți! Romantismul s-a destrămat în vânt ca puful de păpădie... Cine ar fi avut curajul să absenteze de la "muncă voluntară" după ce semnase convocatorul în fața delegatului primăriei și a domnului milițian? Cine?? Gura!!... Și vâjâia fioros cu bastonul cauciucat, tăind aerul în sus și-n jos într-o sfântă și dumnezeiască mânie proletară. Iar pentru a ne convinge definitiv că atacul de schizofrenie paranoică s-ar putea materializa în orice moment, și-a pocnit demonstrativ carâmbul cizmei lustruite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
jos într-o sfântă și dumnezeiască mânie proletară. Iar pentru a ne convinge definitiv că atacul de schizofrenie paranoică s-ar putea materializa în orice moment, și-a pocnit demonstrativ carâmbul cizmei lustruite cu două lovituri scurte și îndesate de baston. Păi, cum?! Eu să nu fiu ascultat?! Mie să mi se opună ăștia... Ăștia...??? Reprezentantul forței publice era atât de tulburat, încât derapase într-o tranzitorie criză lexicală, nemaigăsindu-și cuvintele adecvate în liliputanul său vocabular de "dom' milițian". Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ziua mea. Viața mea a fost întotdeauna austeră și am învățat de mic să mă mulțumesc cu puțin, cu ceea ce ne oferă bunul Dumnezeu. Nu-mi doresc nici măcar o mașină, m-aș bucura să pot mereu umbla pe jos, fără baston și fără cocoașă, dacă e posibil. De la o anume vârstă, singurul lucru important e sănătatea. Cum sunt încă un tânăr sexagenar, am, desigur, în tolbă tot soiul de proiecte pe care le sper realizate pe termen scurt o carte de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de stampe". A.B."Iată un poet care are o nostalgie organică a unor alte ape și alte ținuturi, care respiră oceanic, care simte lipsa tropicelor și a acelei fantastice fecundități a unor pământuri în care nu poți înfige un baston, că înflorește... Poezia să cuprinde niște miraje la care tot talentul autorului este de a ni le putea reflectă în noi cu freschețea cu care au fost trăite și... scrise. Această sinceritate în miraj, această generoasă capacitate în comunicare( într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
20.000 porci, 20.000 de oi și 7.000 bovine. Lucrătorii, În mare parte negri, sunt bine plătiți cu ora, 1 dolar pe oră pentru cei calificați, de la 0,50 În sus pentru ceilalți. Vitele Împinse rapid cu un baston electric, se Înșiruie pe un culoar strâmt, Încât nu se mai pot mișca. Acest culoar are În stânga un perete mobil. Un muncitor Încalecă acest culoar și cu un ciocan cu coadă lungă, lovește pe rând vitele În frunte, amețindu-le
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
15 mai 1948, când era student în anul II la Facultatea de Drept din Iași, a fost condamnat la 4 ani de privare de libertate. După o scurtă ședere la Siguranța Piatra Neamț, unde a fost bătut cu frânghia udă, cu bastoane de cauciuc și cu ciomege, dar și ținut spânzurat de picioare, a fost încarcerat la Suceava. A nimerit în cameră cu Ion Negură, pe care îl cunoștea de la Iași, dar care era deja informator al administrației. Ca și ceilalți deținuți
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
ușa și zicea: "Cutare, ieși la cercetări! Ce, nu-ți place Partidul?" Pe sală, erau pregătite două capre de lemn, cu o scîndură deasupra. Deținutul era legat de scîndură, cu fața în jos, iar la comanda șefului curgeau loviturile, cu bastoane de cauciuc și bîte, pînă cînd strigătele de durere încetau: cel bătut leșina. Îți băgau ciorapii în gură, te udau cu apă și o luau de la capăt. În acest fel și în alte multe feluri, ne-au torturat zile, săptămîni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Omul și Timpul, nimic altceva: umple-l! Ore, zeci de ore fără drept de a te așeza, de a dormi, urmărit prin vizetă din douăzeci în douăzeci de secunde. "Timpul, unealtă invizibilă care nu lasă urme, mai puțin chiar decît bastonul de cauciuc. Timpul, darul cel mai de preț; și dușmanul cel mai necruțător cînd e izolat și abstract, cînd nu mai e decît clopot de vid în care persistă a viețui numai neliniștea, nesiguranța, închipuirea dezlănțuită. Concluzia practică? Una cunosc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
da hrană ploșnițelor, nu le vom pune zăbala "Rîndunicii", nu-i vom ține cîte o săptămînă în picioare nedormiți, n-o să-i bușim cu cizmele și nu le vom strînge capul în cercul de fier, nu-i vom lovi cu bastoanele de cauciuc și nu-i vom înghesui în celulă ca pe niște bagaje, să stea unul peste altul nimic din tot ce au făcut ei! Dar înaintea țării noastre și înaintea copiilor noștri sîntem obligați să-i căutăm și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Este anchetat de locotenent major de securitate Constantin Voicu, căruia îi face un portret foarte exact și care prin permanente torturi voia să afle ce a făcut Florinel dușmănos! Iată cum se desfășura o ședință de anchetă: Cînd izbea cu bastonul de cauciuc, păstra o anumită demnitate; cînd năvălea asupra mea cu pumnii, cu palmele, cu picioarele, se schimonosea de parcă ar fi suferit de viermi intestinali. El însuși avea mișcările zvîrcolite ale unui limbric eliminat din mediul lui natural. În plus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
petrecere. Pe când patronul de herghelie, un bărbat la vreo cincizeci și de ani, serios, încruntat, privea cu atenție prin monoclu gesturile fiecărui adversar. Se așezase deja în trăsură, în spate, și se prinsese bine cu o curea. Avea și un baston elegant, de care se putea folosi să se sprijine la zdruncinături. Iar ajutorul său, care urma să biciuiască armăsarii, un tânăr foarte atletic, se încălzea lângă prima roată, făcând puțină gimnastică. — Eu iau hamurile, le zice Fernic în șoaptă. Sachi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
său de spital. — A fost cât pe ce, amice, cât pe ce... N-o să mai poți să calci niciodată cum trebuie, o să rămâi șchiop tot restul vieții... — Mi-au spus, mi-au spus... Am comandat deja un cata- log de bastoane, râde Fernic. — N-ai putut să te abții, nu ? Când aproape toți ceilalți parașutiști și-au anulat salturile, tu n-ai rezistat... Ce-ai avut de demonstrat ? — Vine iarna, aș mai fi prins un salt abia la primăvară... — Acum n-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
simpli ai Bucureștiului s-au bucurat de grandiosul arc de aproape 30 de metri înălțime. — Am crezut că o să mor și n-o să văd nenorocitul ăsta de Arc terminându-se odată, râde Fernic, care stătea cu o mână sprijinit de bastonul său elegant, negru, și cu cealaltă de spatele lui Cristi. — Ei, n-ar fi de parcă n-ai încercat din răsputeri ! — Și ai văzut ce-a ieșit ? Nu mă pricep deloc la treburile cu moartea, mie de viață îmi arde. Arcul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
tonul autoritar. Mă bucur să vă întâlnesc întreg, domnule Fernic, am auzit de acciden- tul dumneavoastră. — Sunt bine, da, vă mulțumesc. Dumnezeu până la urmă are grijă de noi, în felul său cinic, uneori, ce-i drept, și face semn spre baston. — Curajul nebunesc se plătește până la urmă, domnii mei, mai ales atunci când nu pornește dintr-un scop nobil, ci dintr-o simplă dorință de extravaganță. — Aveți dreptate, aveți... Însă ce plictisitoare ar fi viața fără puțin suspans, puțină exagerare și adrenalină
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mai poți merge cum trebuie, vorbești cam mult și uneori fără să fii întrebat. — Păi, amice, dacă numai cu gura mai pot face ex-tra-va-gan-țe, râde Fernic, auzi la el, că -mi venea să-l și calc, așa, din greșeală, cu bastonul pe picior. Și acelea au fost printre ultimele zile în care cei doi prieteni s-au mai văzut atât de des, glumind pe seama oricui și hlizindu-se la orice, sfârșitul anului magic pentru unii, blestemat pentru alții, 1936. Fernic va
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
să se arunce din avion și s-a aruncat cu parașuta. Fără să fi făcut nicio școală înainte, citind instrucțiunile, atât de nebun. S-a aruncat până și-a rupt piciorul, nu l-a interesat nici asta. Parcă de când avea baston era și mai glumeț și mai plin de viață. Îți zic, dădea un vis pe altul. Întruna. Nu mă mir, dacă mai trăia, să fi lăsat și avioanele și parașutele și să se fi apucat de vapoare sau trenuri. Sau
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
masă, pe tatăl său, zâmbind și sorbind un pahar de vin în cinstea lui. Nu mai era singur, i se alăturase și Fernic, tânăr ca în ziua în care se cunoscuseră la Răcaru, elegant, la costum, cu piciorul întreg, fără baston, aplaudându-l neîncetat : — Așa, amice, așa ! Arată -le dragostea și pofta ta nemăr- ginită de viață ! Deschide-le fiorul sufletelor lor, blocate de colțurile minții și de rușinea nefirească a trupurilor să nu explodeze în dans și în amor. Schimbă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
meu am așteptat în parcarea de la restaurantul McDonald pe Ventura Boulevard din Sherman Oaks. Era 2.30. După ce mi-am luat inima-n dinți am ieșit din mașină și am șchiopătat spre intrarea în restaurant (încă mă mai ajutam de baston). Am comandat un hamburger, o pungă mică de cartofi prăjiți, o coca-cola mică - nu mi-era foame - și mi-am luat tava așezându-mă la o masă lângă fereastră. 450 SL trase în parcare la exact 2.40. Un băiat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
1996”> Stimate d-le Eugen Dimitriu, Am primit documentul ce ai extras din Cronica Episcopiei de Rădăuți. Îți mulțumesc călduros! Venirea mea la Suceava se amână mereu. Piciorul drept nu mi dă voie să fac deplasări - chiar folosindu-mă de baston. Iarna cu nămeți și geruri mari fac să Întârzie venirea factorului poștal, iar material poștal - mărci - se procură anevoios. Apariția 1933 a Psaltirei În versuri ca dată nu-i suficientă să fie completare la Psaltirea În versuri a mitropolitului Dosoftei
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
măcel între fanii englezi și cei germani la Charlerois, unde s-a jucat partida: scaune de plastic folosite pe post de muniție de război, tunurile de apă ale forțelor de ordine lovind în plin, polițiști călare, arestări la grămadă și bastoane de cauciuc generos distribuite - o adevărată mană cerească pentru televiziuni. „Capitala Europei” ne-a cam umplut de deziluzii. 18 iunie, duminică VASILE GÂRNEȚ: Micul dejun la restaurantul hotelului nostru, care are un nume frumos - Argus. La bucătărie sunt niște chinezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
între care și un artist plastic - mi-a dat sentimente amestecate. Bunăvoința gazdelor noastre și dorința lor de comunicare erau în afara oricăror dubii. În special Stan Terzie - un personaj în vârstă, cu barbă albă și ochelari fumurii, sprijinit într-un baston - părea să-și satisfacă un mai vechi orgoliu de șef de organizație, care avea ocazia să-i aibă alături pe doi scriitori din Moldova, chiar dacă, am convingerea, numele noastre nu-i spuneau prea multe, îi impunea însă prezența noastră în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
conspiră la înfrângerea demografică. Cum sancțiunile se exercită în general dinspre cel tare înspre cel slab, dinspre bogat spre sărac poate fi imaginat Consiliul de Securitate al ONU decretând într-o zi sancțiuni contra unui membru permanent? -, această întoarcere a bastonului dinspre cel slab înspre cel puternic mă face să mă gândesc la acel chengyu chinez, o mică povestioară hazlie atribuită lui Liu An (179 122 î.Hr.), intitulată Bătrânul de lângă frontieră care și-a pierdut calul: "Un bătrân locuia cu familia
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
transferarea lor în plan metalifer hiperbolizează efortul de parcurgere a sacrului. Multitudinea perechilor distruse împarte drumul în etape ce formează un întreg desăvârșit, sugerat de numărul ritual invocat: „Șî să-ț fac nouă părechi de opinci dă oțăl șî nouă bastoane dă fier. Că d-aici dă la mine sui pă nouă stânci dă marmură șî cobori pă nouă stânci dă sticlă” (Voia - Dâmbovița). Fiecare pereche de încălțări, adevărate matrițe pentru ființa nouă ce se naște, și fiecare baston corespund unui
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]