7,476 matches
-
nouță, fusese ideea lui Juan Lucas, care avusese În vedere faptul că Julius nu mai juca nici minigolf. „E din ce În ce mai slab, spusese, mai stîngaci, hainele parcă atîrnă pe el, nu seamănă de loc cu frații lui“. Julius Începu să inspecteze bicicleta. Avea de toate: pinioane, cel puțin așa spunea manualul prins de ghidon; pîrghiile astea erau schimbătorul de viteză, ca să mergi mai repede la coborîre, ca să mergi mai ușor la urcuș, ca să faci mai puțin efort pe drum drept, În sfîrșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
manualul prins de ghidon; pîrghiile astea erau schimbătorul de viteză, ca să mergi mai repede la coborîre, ca să mergi mai ușor la urcuș, ca să faci mai puțin efort pe drum drept, În sfîrșit viteza normală, ca să mergi cum merge toată lumea pe bicicletă. După ce termină inspecția, Julius se Întoarse spre Susan și o privi de parcă i-ar fi spus: și celălalt unde e? Din fericire, Susan era atentă, fiindcă atîta veselie cu șampanie, sfeșnice, sărutări, daruri și servitori care pîndeau prin zăbrelele de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ca e o vioară. „O vioară fără profesor, din fericire“ Își spuse, uitîndu-se la Juan Lucas, care poruncise să fie adus curcanul și chiar În clipa aceea Își Întorcea fața spre locul unde stătea Julius. — Chiar de mîine Îți iei bicicleta, tinere și pe stradă cu tine; trebuie să faci sport, Îi spuse. Dar cu toate că avea buzunarul doldora de bani de o săptămînă, Bobby nu se duse s-o caute pe Sonia, lăsă vizita asta pentru mai tîrziu, fiindcă bordelul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
devreme, le-a deschis imediat poarta și atît Bobby cît și Santiago au fost nevoiți să manevreze volanul cu multă Îndemînare pentru a intra fără să-l calce pe Julius, care le ieșise În față, venind din stîngă călare pe bicicletă. Cu ochii la Julius, nici unul din ei nu s-a uitat În dreapta și de data asta erau să calce o femeie Îngrozitoare pe care Lester, de la fereastra mașinii, o socoti o prelungire a cumplitei proaste dispoziții care-l Împiedica să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
uitat de invidia ei, s-a dus fuga să-i aducă marmeladă, din care mănîncă și doamna la micul dejun, domnișorul Julius n-o să mai Întîrzie mult, se Întoarce Îndată, acum În fiecare dimineață iese să facă o plimbare cu bicicleta Înainte de micul dejun, așa i-a spus domnul, dintr-o clipă Într-alta trebuie să se Întoarcă și domnișorul Julius... Dar Julius nu s-a Întors. Stînd pe canapeaua din spate a camionetei, alături de Bobby, Julius se silea să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
făcînd o săritură Înapoi, trăgîndu-se Îndărăt, ascunzîndu-se ca să asculte după ușă... Luați din marmelada asta, doamnă Nilda; marmeladă englezească... luați, doamnă... Domnișorul Julius trebuie să se Întoarcă dintr-o clipă Într-alta, a ieșit numai să facă o plimbare cu bicicleta Înainte de micul dejun, așa a poruncit don Juan Lucas... — Mulțumesc, domnișoară... nu luați și voi?... De-ar veni mai repede domnișorul Julius; Îmi amintesc mereu de ziua lui de naștere, o să Împlinească unsprezece ani, În curînd e un bărbat adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că ceva mă-mpingea să-l duc pân’ la poartă, ceva care-mi spunea așa, ca numai eu să pot pricepe, nimenea al’cineva, că asta e ultima dată când mai pleacă la servici. Da’, nu zici, când a-ncălecat pă bicicletă, mă uitam luuuung după el, și el întorcea capu-napoi, parcă amândoi am fi avut ceva în suflet care n-avusese timp s-ajungă și la minte. Parcă inimili noastre ar fi știut ș’-ar fi vrut sî ne spuie că
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
o privire de femeie care știe ce vrea. Dar eu nu aveam niciun chef să rămân cu ea, așa că încercam disperat să-i găsesc compania altui bărbat, ca să nu par totuși un mojic. În momentul acela, un bărbat pe o bicicletă trecea prin zonă. Antoinetate se uită la el ostentativ,a șa cum era ea obișnuită "să agațe" bărbații. El o invită s-o plimbe pe bicicletă, iar eu îi dădui numaidecat permisiunea. Zarurile fuseseră aruncate. Ea îl plăcuse și făcuse
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
bărbat, ca să nu par totuși un mojic. În momentul acela, un bărbat pe o bicicletă trecea prin zonă. Antoinetate se uită la el ostentativ,a șa cum era ea obișnuită "să agațe" bărbații. El o invită s-o plimbe pe bicicletă, iar eu îi dădui numaidecat permisiunea. Zarurile fuseseră aruncate. Ea îl plăcuse și făcuse chiar o fotografie cu el. -Ce să fac, iartă-mă, zise, m-am topit ca o femeie. Am simțit nota de ironie din vocea ei, dar
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
presupun că înseamnă să scrii patru mii de cuvinte și să descoperi vreo două stări de conștiință modificată necunoscute până acum. La alții, vreau să zic. Își luă la revedere, închise greierele și-l băgă în buzunar, apoi sări pe bicicletă până la Setauket Common, la biblioteca Clark. Parcurse șirul de titluri din ziare. Bombe americane nimicesc o nuntă afgană. Ministerul de interne ia măsuri. El unde fusese când se întâmplau toate astea? Cu Harper-ul în coperta sa tare, de plastic, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
puțin noroc, avea să și citească lucrarea, dar ceilalți aveau s-o desființeze în fața prietenilor, fără să mai facă efortul să se uite pe ea. Își vârî telefonul la loc în buzunar și se întoarse pe alee spre parcarea pentru biciclete. O să-i povestească lui Sylvie, când o să se întoarcă acasă. Avea să fie imperturbabilă, puțin amuzată. Avea să zâmbească și să-l întrebe: Ce-ar face Celebrul Gerald? Drumul cu bicicleta înapoi spre Strong’s Neck era numai la vale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
buzunar și se întoarse pe alee spre parcarea pentru biciclete. O să-i povestească lui Sylvie, când o să se întoarcă acasă. Avea să fie imperturbabilă, puțin amuzată. Avea să zâmbească și să-l întrebe: Ce-ar face Celebrul Gerald? Drumul cu bicicleta înapoi spre Strong’s Neck era numai la vale. Fluxul trecuse și aerul de iulie era sărat în plămânii lui. Voise să se întoarcă la știința pură, departe de lumea impersonală, marketizată a popularizării științei. Iată un motiv în plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Dyke Road îl scoase în fața estuarului acoperit de stuf. Gravitația îl trase de-a lungul micii văi unde spionii din rețeaua Setauket a lui George Washington își atârnaseră lanternele noaptea, trimițând semnale spre Connecticut, pe vremea când teroriștii erau eroii. Bicicleta acceleră periculos în josul digului. În ce lume era posibil să fi scris o carte atât de proastă ca aceea despre care tocmai citise? Se uită înapoi, peste umărul drept. Golful Setauket strălucea, scânteietor în lumina soarelui de prânz. Pe apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Duane-o îi dă înainte: O să se-ntâmple din clipă-n clipă. Știți că America se duce să-și facă de cap înainte de sfârșitul anului și eu n-aș sfătui pe nimeni să-i stea în cale. Afganistanul o să pară o bicicletă pentru copii. Vine ăla mare. Echiparea. Zbor direct de la Fort Riley la Riad. O să te duci în hajj1, frățioare. Un weekend pe lună pe dracu’. Dacă n-o fi acum, într-o zi tot o să fie, spune Rupp. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
oră. Avusese de gând s-o șteargă cu mult înainte ca el să se întoarcă acasă. În loc de asta, însă, se instalase la șapte metri de mașina ei parcată, incapabilă s-o ia într-o direcție sau alta. Daniel sări de pe bicicletă, crezând că era rănită. Dar când ajunse la trei metri de ea înțelese totul. Era neabătut în noblețea sa, chiar și atunci când era părăsit. Toate întrebările pe care nu le punea - De ce faci asta? Ești sigură că asta îți dorești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Se întorsese pe jos de la birou, aproape douăzeci de kilometri, după ce își vânduse mașina unui coleg. Bolnavă de spaimă, soția a țipat la el. El i-a explicat că mașinile erau dăunătoare pentru mediu. Putea să meargă la serviciu cu bicicleta și să economisească enorm de mulți bani, pe care să-i pună deoparte pentru educația copiilor. Soția sa a bănuit că era vorba de o tulburare de personalitate indusă de stres, o chestie care se numea pe atunci criză acută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu e voie !“ aia și-ailaltă... Mai departe : „N-o să uit niciodată că, dacă i-am promis ceva, ceva-ul acela trebuie să se întâmple“. O să joace fotbal. O să fluiere după fete pe stradă, dar n-o să le îmbrâncească. O să aibă bicicletă. O să aibă voie să aducă acasă pe cine vrea el, oricând. Bonus : pe la vreo 8 ani am decretat că băiatul meu o să aibă măcar un frate sau, în fine..., poate chiar o soră. Chiar dac o să rămână uneori singur acasă
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
o stea. Nu numai pe „Steaua Iubirii”, unde zice PAM că s-a născut Ana, ci și pe Steaua Tinereții fără Bătrânețe, pe Steaua Vieții fără de Moarte sau pe Steaua Poveștilor Adevărate. Ana merge, de obicei, pe jos sau cu bicicleta, pe drumuri obișnuite, prin păduri, peste munți. Când se oprește din mers, stă dreaptă ca o lumină, cu capul ușor dat pe spate ca să poată privi mereu cerul. Are un zâmbet voios și încrezător iar când vorbește cu tine te
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
a mai inventat! Și-a schimbat mereu numele, pentru că a trăit mai multe vieți. A inventat avioane, a dezlegat marele mister al mașinilor zburătoare mai grele decât aerul. A inventat cândva chiar și o navă cosmică. Mai nou, a inventat biciclete și multe altele. Una dintre invenții este legată de radio. Pe atunci Inventatorul se numea Nicola Tesla. Era, „vlah” - pentru că trăia într-o țară unde cei din Țara lui Verde Împărat erau numiți vlahi. Tesla a inventat toate componentele din
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
instructorul cedase locul de cîrmaci unuia de vîrsta noastră, un băiat mic și plinuț care a fost încîntat să țină un megafon de alamă în dreptul gurii și să contorizeze fiecare dintre loviturile noastre în parte. Acum mergea alături de noi, pe bicicletă, de-a lungul cheiului. Fără jachetă, îmbrăcat numai într-o haină. Apoi, într-o altă zi, numai în cămașă cu mînecile suflecate. Țin minte acea zi, pentru că fără nici o explicație ori anunț, am văzut dintr-o dată pe altcineva pedalînd alături de
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
vedea bine chiar de la distanță, și dacă instructorul își atîrnase jacheta sport de ghidon, cu ușurătate, străinul se afla în extrema opusă, cu haina neagră, de iarnă, cu ceva care la o privire atentă semăna cu un guler de blană. Bicicleta lui ieșea, de asemenea, în evidență, părea neobișnuit de sportivă încălecată de acest ciclist; era de un gri deschis, cu cauciucuri albe și avea leviere de frînă mari pe ghidon. Un model străin. Am ancorat, el stătea acolo așteptîndu-ne, doi
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
fi vîslit. "Trebuie să meargă", a fost de părere Doctorul și ne-a făcut semn să lăsăm barca pe apă. Nu știu nici acum cum am găsit cotitura de unde începea aleea de-a lungul rîului și Schneiderhahn ne aștepta pe bicicleta lui de curse. Așa cum înaintam, lamele vîslelor străbăteau apa de-a curmezișul, căutînd sprijin, și cînd venea momentul să fie răsucite vertical și să prindă apa, o senzație asemenea vertijului îmi invada trupul. Apa rîului era la fel de opacă cum fusese
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
cîteva bătăi scurte și a spus că ar trebui să continuăm. "La drum, din nou." Vocea lui era întotdeauna calmă. Mă simțeam tremurînd pînă în adîncurile ființei mele în vreme ce intram sub pod. Iar pe alee, știam, marele Schneiderhahn aștepta susținîndu-și bicicleta. Eram deja convins că Doctor Schneiderhahn greșise cînd mă selectase și pe mine alături de David pentru a vîsli sub supravegherea sa în regina competițiilor. Dar, desigur, nu putea să dea vreun semn că așa ar fi la jumătatea primei noastre
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
opt se adunaseră pe puntea de acostare și nu-și puteau stăpîni bucuria că perechea vedetă căzuse în apă. Cîțiva membri mai în vîrstă stăteau pe țărm, zîmbind, și printre ei l-am văzut pe Doctor Schneiderhahn, care își sprijinise bicicleta pe picior și acum se grăbea spre noi. Cînd a văzut ce s-a întîmplat, s-a oprit, și-a descheiat jacheta sport, și cu degetele mari înfipte în buzunarele vestei, rîdea cel mai tare dintre toți, un rîs strașnic
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
îndeplinit neabătut acel "fartlek", în care vîsleam alternativ cu putere și blînd, într-o serie ascendentă, zece puternic, zece ușor, douăzeci puternic, douăzeci ușor pînă la cincizeci, după care numărai din nou, descrescător. "Fahrtspiel!" era obișnuit să anunțe Schneiderhahn de pe bicicleta sa, pe un ton festiv, ca și cum ar fi fost un tratament special pentru noi. În realitate, era un exercițiu extenuant: o explozie de putere pe durata bătăilor puternice și nici o oportunitate de a te destinde pe parcursul celor blînde, pentru că era
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]