7,814 matches
-
Atâtea amintiri îi trec prin minte! A povesti, nu cred că sunt cuvinte...... XIX. CE MAI IMPORTAM?, de Mihai Lupu, publicat în Ediția nr. 2271 din 20 martie 2017. O revoluție sau ce-o fi fost, Un mare tăvălug pe biată țară Și nu știu dacă a avut un rost Pentru atâtea rele ce urmară. Au apărut cu ,,Steaua sus răsare”, Dar au uitat de Bunul Dumnezeu, Ne-au dat credinta-n care n-au crezare Și fiecare s-a crezut
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378755_a_380084]
-
zeu. Ne-au dărâmat și fabrici, si uzine, Ca depășite, prea muncitorești. Le-au dus, fier vechi, în cele țări străine Să nu avem produse românești. Citește mai mult O revoluție sau ce-o fi fost,Un mare tăvălug pe biată taraȘi nu știu dacă a avut un rostPentru atâtea rele ce urmara.Au apărut cu ,,Steaua sus răsare”, Dar au uitat de Bunul Dumnezeu,Ne-au dat credinta-n care n-au crezareSi fiecare s-a crezut un zeu.Ne-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378755_a_380084]
-
pe Nicolae evita să spună că-l iubește, asta îl înfuria la culme și, într-o zi, iarăși sub aburii beției, îi puse într-o traistă niște hăinuțe și-l scoase afară, încuind poarta și trimițându-l la bunică-sa. Bietul copil plângea și striga: - Mami, nu mă lăsa, eu nu plec fără tine! Laura se luptă că Nicolae ca să deschidă poartă, iar acesta îi trase iarăși câțiva pumni, dar aceasta reuși să-i smulgă cheia și să descuie poarta. Bietul
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378850_a_380179]
-
că prea sărise calul, prea și-a prins mintea cu inocența propriului său copil. O vreme a dăinuit pacea și liniștea, încerca să-l atragă pe Ionuț de partea sa, dar acesta era reticent, reușise să bage spaima în sufletul bietului copil. Nicolae nu se așteptase la reacția dură a Laurei, se obișnuise ca ea să-i înghită toate mojiciile. Tăcerea Laurei era o pavăză de apărare împotriva durității cu care se manifesta tot mai des Nicolae, se închisese în carapacea
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378850_a_380179]
-
Sub cerul trist și zdrențuit de brațul iernii cam nervoase, visez că sunt săgeată-n zbor ce sfarmă umbra neputinței din pătimirea-temnicer, dar în tăcerea sfâșiată în mii de fire de păianjen se-aude un sunet vechi de clopot, e biata inimă ce bate printre dorințe efemere când mintea rece o clipă adoarme la capătul ideii fixe, atunci tânjește către pace nu vrea, iar biciul vorbei grele și dorul vieții își șoptește, cuvânt tăcut cu aripi albe ce-i așteptat de
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
multă vreme de Îngerul cu pene albastre. Citește mai mult Sub cerul trist și zdrențuit debrațul iernii cam nervoase,visez că sunt săgeată-nzborce sfarmă umbra neputințeidin pătimirea-temnicer,dar în tăcerea sfâșiatăîn mii de firede păianjense-aude un sunet vechi declopot,e biata inimă ce bate printredorințe efemerecând mintea rece o clipă adoarmela capătul ideii fixe,atunci tânjește către pacenu vrea, iar biciul vorbei greleși dorul vieții își șoptește,cuvânt tăcut cu aripialbece-i așteptat de multă vremede Îngerul cu penealbastre.... XIV. PRIMĂVARĂ ATINSĂ
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
XVI. UNEȘTE-NE SUB TRICOLOR ȘI CRUCE, de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2201 din 09 ianuarie 2017. O, Doamne Sfânt, îmi este tot mai greu Să pribegesc prin țări cu drumuri neștiute, Nu mai doresc să fiu un biet român plebeu, Lovit peste dorințe ce-au înghețat tăcute. Am obosit să număr doar stelele ce-apun, Apoi să caut soare prin ceața suferinței, Parcă doresc pe mine, frustrarea să-mi răzbun, Muncind ca sclav ce poartă un jug al
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
țară, Căci se aude-n ceruri cum țarina jelește. Iar pruncii noștri cresc printre dureri și spini Citește mai mult O, Doamne Sfânt, îmi este tot mai greuSă pribegesc prin țări cu drumuri neștiute,Nu mai doresc să fiu un biet român plebeu,Lovit peste dorințe ce-au înghețat tăcute.Am obosit să număr doar stelele ce-apun,Apoi să caut soare prin ceața suferinței,Parcă doresc pe mine, frustrarea să-mi răzbun,Muncind ca sclav ce poartă un jug al
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
simt că o sămânță pe aripă de vânt Ce-și caută haotic o brazdă de pământ, Un loc numai al ei pentru-o rodire nouă Unde cu nemurire doi îngeri să îi plouă. Prin rugăciune zbor spre nori olimpieni Eu, biată semincioară crescută-n buruieni, Ajung la Poarta Vieții și zac parcă-n neștire, Dar mă trezesc atinsă de sfânta Lui iubire. Înlănțuirea brumei treptat mă slobozește Dispare umilită și-n hăuri se topește, Lăsând în urma ei șuvoi adânc de lacrimi
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
mai mult Mă simt că o sămânță pe aripă de vântCe-și caută haotic o brazdă de pământ,Un loc numai al ei pentru-o rodire nouăUnde cu nemurire doi îngeri să îi plouă.Prin rugăciune zbor spre nori olimpieniEu, biată semincioară crescută-n buruieni,Ajung la Poarta Vieții și zac parcă-n neștire,Dar mă trezesc atinsă de sfânta Lui iubire. Înlănțuirea brumei treptat mă slobozește Dispare umilită și-n hăuri se topește, Lăsând în urma ei șuvoi adânc de lacrimiCe
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
și idei. Mașina fuge pe șoseaua moartă - tehnologie grea de tablă și de fum, iar de se crede operă de artă nu-i vina ei, ci-a unui veac postum. Zâmbind ironic de pe-un soclu-n trepte statuia vreunui biet erou de toți uitat zilnic, în demnitatea-i ignorată se miră de sintagma „om civilizat”. Și timpul curge mai rapid la vale cu facebook-uri, tablete și mobile, fast-food-uri, pub-uri, săli de coafare, prin inimi pustiite, seci, sterile. Un cerșetor
QUO VADIS, HOMO SAPIENS? de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378903_a_380232]
-
eu. - Un contor Gaiger-Muler... - Cum? Dintr-ăsta ați adus cu voi?! N-ați găsit unul de un tip mai nou și mai ușor?... - Am luat și noi ce ni s-a dat! - Sfinte Sisoe! Ditamai hardughie de cutie pentru un biet detector!... Dar ce era să facem? Aveam totuși nevoie de o sculă ca să măsurăm radiațiile din zonă. Eram decis să nu mai expun pe nimeni la radiații, fără rost. Cu chiu, cu vai și cu mult năduf, am urcat muntele
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (6A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378909_a_380238]
-
din zburat și din cântat, lumea toată a încremenit pentru o clipă, că îmi venise mie rândul să ies din tăcerea mea împietrită. Cântul meu așteptase calm în mine, îl simțeam cum voia să curgă duios și-avusese răbdarea unui biet câine când stă pe labe și linge un os. Mă întrebam, " Oare, despre ce să cânt?" când rândul avea să-mi vină odată, o fată râdea isteric și se întreba cum are să cânte o pasăre de piatră? Referință Bibliografică: Pasărea
PASĂREA DE PIATRĂ de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1977 din 30 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378963_a_380292]
-
oricât. Atârn între cer și pământ, Între pustiuri și ape, Între tăcere și cuvânt, Între departe și aproape. M-atârn de frumosul din zi, De tăcerea din sate, De plăcerea de a trăi Bătrânește, în rate. M-atârn de o biată balanța Ce-atârnă, parcă, mai greu, Ajunsă-n final că instanța Arbitru fiind ... Dumnezeu! Referință Bibliografica: BALANȚA / Dora Păscu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1972, Anul VI, 25 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dora Păscu : Toate Drepturile
BALANȚA de DORA PASCU în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378977_a_380306]
-
mă mir/ și nici să-mi fie milă/ de ale mele cuvinte încărunțite. Sunt închise/ de-o bună bucată de vreme/ într-o colivie./ Doamne, ce hărmălaie mai fac!/ Hm, poate mă înșel/ și nu-s cuvinte,/ poate sunt niște biete vrăbii/ care-și pregătesc evadarea!” Aș spune astfel: Cuvintele sunt dintotdeauna, dar iată cum tocmai întineresc, hărmălaia e expresia simțului de libertate, de aceea și pasărea și zborul! Daniel Marian Referință Bibliografică: Daniel Marian despre Lăcrimioara Iva / Baki Ymeri : Confluențe
DANIEL MARIAN DESPRE LĂCRIMIOARA IVA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379068_a_380397]
-
astea își fac de lucru singure prin iarba din curte. Le mai arunci un pumn de boabe și cresc singure. - Sărut mâna pentru masă. Mi-a plăcut și a fost foarte delicioasă. Nu am mai mâncat așa ceva de pe când trăia biata mamă, mai spuse și Adriana ridicându-se de pe scaun. - Dumnezeu s-o odihnească. Mă bucur că ți-a plăcut. Cât o-i mai putea, vă voi mai face când veți mai veni acasă. Sper ca tu să-l aduci mai
FINAL DE ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379778_a_381107]
-
notă repede cele întâmplate, Avea o invitație la Academie, chiar nu știa ce va spune, Acum, iată, textul era gata. ********************************* Un corăbier în larguri de tristeți Scoase pistolul și-mpușcă o muscă, Era regina muștelor de aur, Ieși Columb din bietul său cavou și-l înjură pe corăbier ca pe-un tâlhar, cum îndrăznești, măi, Jerry, să mă tulburi, că Ieremia dă cu oiștea-n gard, nu mă mai mir, dar tu, un amărât de corăbier, ce naiba faci în insulele mele
PRECUM TRISTAN de BORIS MEHR în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379885_a_381214]
-
trist, ochii trecătorilor nu spun nimic. Or fi și ei cai? Erau blocuri în centru pentru cai. Câinele a rămas un animal de provincie. Ați văzut câine în parlament ? Dar ce-mi pasă, ce tineri mai eram, Ce-nfiorați, acele biete vorbe, fericire, etc., Acum domnim între o zi și-o noapte, Nu te-am zărit în țara vieții, erai? Tu plângi? De ce? Visările - Coloane moarte. Ferește-te de vorbe. De s-ar lăsa tăcerea. Nu am fost niciodată suficient de
AM SĂ ÎNCEP de BORIS MEHR în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379888_a_381217]
-
îngândurat și cu mintea dusă, iată, pe ulița care venea dinspre niște case amărâte, apăru o cerșetoare, bătrână și slabă care, poticnindu-se, se opri aproape de lavița pe care ședea Nerun. Aceasta, cu niște ochi ageri, remarcă de îndată pe bietul băiat cu pânzele întinse alături. Dintr-o privire, văzându-l mâhnit, se lămuri cu cine are de-a face și despre ce era vorba. Se apropie de el, ca de o victimă sigură, cuprinzându-l cu priviri lacome. Își pieptănă
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
timp. De ce-ar fi trebuit să-i răspundă ei? Pentru că făcea de mâncare pentru mama lui? Pentru că plătea o chirie? Pentru că ajuta la gospodărie? Nina îl privea fără a se opri din lucru, cu ochii prea înțelegători pentru o biată profesoară de provincie. - Nu știi? - Am venit în concediu... Fu surprins și el de cât de sigur venise răspunsul. Ea zâmbi, iar lui i se păru că o făcuse cu neîncredere. Se înfurie. Ce putea știi o biată profesoară de
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
pentru o biată profesoară de provincie. - Nu știi? - Am venit în concediu... Fu surprins și el de cât de sigur venise răspunsul. Ea zâmbi, iar lui i se păru că o făcuse cu neîncredere. Se înfurie. Ce putea știi o biată profesoară de provincie, care arăta ca o... o... nu-i veni în minte nici o altă comparație decât „vacă de prăsilă”? Dădu să se întoarcă când zări un tânăr cu brațele proptite de gardul din lemn. Era Marius Dedea, prietenul lui
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
fără felinarul lui, mai mult ca sigur că aș fi abandonat expediția mea din noapte. Eram însă pătruns până în măduva oaselor de hotărârea și curiozitatea omului de știință, perfect conștient de importanța acțiunii. Și, culmea, chiar tovarășul meu, Mihăiță, un biet copil, îmi dădea suficient curaj și ghes la drum, când îl vedeam cu cât suflet mă urma și nu se plângea deloc de oboseală. Erau semne bune că expediția noastră trebuie să continue! Pe următoarea culme a trebuit să fim
PUTEREA RAZEI ALBASRE (5B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379951_a_381280]
-
cei din sat. Ca dovadă că lumea se învățase cu șicanele mele, a fost faptul că, văzându-mă liniștit așa deodată, oamenii au intrat la bănuieli: - Ce se întâmplă acolo sus pe deal? De ce a amuțit "măgăoaia" lui Marian? Și bieții oameni au început să-și facă tot felul de griji și presupuneri: O fi bolnav? O fi plecat acasă? Nu, c-am văzut lumină la Observator, aseară! Atunci ce-o fi cu el?... Când trecea prin sat moș Bursuc era
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (4A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379949_a_381278]
-
des întoarse spre "măgăoaia" mea. Iar când, din greșeală, nimeream peste câte o emisiune de muzică populară, comutam cât mai repede să caut alta, tot cu arii de operă sau operetă dacă se putea... Amar i-am mai chinuit pe bieții oameni în acea perioadă de timp! Sunt sigur, mulți dintre ei și-au propus atunci nu o singură dată să urce muntele până la mine ca să-mi aplice o sfântă bătaie ca să mă sature de pofta aceea nătângă de ai enerva
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379948_a_381277]
-
dreapta, pe un fel de plai neted, pe care roțile carului o luară la goană vesele, după atâta drum greu de piatră. Curând, însă, drumul începu să urce pieptiș. Am înțeles că nu mai era de stat în căruță pe seama bietului animal de la oiște, așa că ne-am dat jos, căci mârțoaga avea și așa mult de furcă trăgând căruța. Ah, ce bine mai era de mers pe jos după chinuitoarea călătorie în căruță! După ce am urcat o vreme, plaiurile începură să
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]