5,219 matches
-
trebuia neapărat să ajung fără amânare, ca să nu-mi irosesc complet viața. Preotul mi-a trimis vorbă prin tata să țin post câteva zile și să vin la el fără să iau micul dejun. Asta mi s-a părut cam bizar. „Cred că vrea să te spovedească“, a fost de părere soră-mea. „Imposibil“, i-am răspuns eu. „Vreau doar să-i cer un sfat.“ „Vom vedea !“, a surâs mari, ciufulindu-mi bretonul, ceea ce mă irită de data asta mai puțin
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cu focul, ca să-mi ard toate slăbiciunile, ezitările și îndoielile. Decalajul dintre principiu și acțiune s-a prelungit astfel în chip dureros timp de câteva luni. Simțeam că explodez, iar Jean-Claude nici nu voia să audă de despărțire. „Ce idee bizară !“, spunea el, neîncrezător și absent, ca și când ar fi auzit o poveste despre o țară îndepărtată, neverosimilă. Până la urmă n-am mai suportat și am tăiat dintr-o singură mișcare nodul gordian. Am profitat de faptul că roberto, fostul meu prieten
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
sentimentul de confuzie și neajutorare ce ne încerca în acele clipe. Trebuie să fi avut amândoi aceeași expresie perplexă pe care o avuseserăm și în urmă cu trei ani, când fumaserăm împreună jointul din Kosovo. lumea devenea un loc din ce în ce mai bizar. Când l-am revăzut pe Jean-Claude, peste câteva zile, i-am povestit despre vizita lui roberto și despre norul acela al inimii, care îl cuprindea și pe el, și pe roberto. la o adică, și pe un francez foarte simpatic
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
în camera mea, neștiind prea bine ce să fac. mi-am călcat pe inimă și mi-am aprins o nouă țigară - deja a treia pe ziua aceea. Poate că eram la un pas de moarte și, într-un fel foarte bizar, simțeam mai degrabă un fel de liniște când mă gândeam, ca și războinicii de pe câmpul de bătălie, că măcar avusesem tăria să-mi apuc cu ambele mâini sulița și să mi-o smulg afară din inimă, chiar dacă acum riscam să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
facă numai ceea ce vor ei, se plictisesc repede și simt nevoia de ceva care să-i smulgă din acea stare de plictiseală, ceva care să-i impulsioneze, fiind atrași chiar și de anumite manifestări considerate de alți oameni ca fiind bizare, sau macabre. Al cincilea, temperamentul flegmatic, descrie oameni care sînt neemotivi, activi, care «frămîntă În mintea lor» mai mult timp ceea ce se Întîmplă. Acești oameni dovedesc multă stabilitate În ceea ce fac, sînt tenaci În realizarea a ceea ce și-au propus
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
Și acestea s-au gîndit, negreșit, ani de zile, că le-ar fi fost mult mai lesne astfel să Își Înțeleagă, să Își educe odraslele, surprinzătoare deseori ca fire; de unde violența nemotivată a fiului, de unde senzualitatea excesivă a fiicei, de unde bizare melan colii infantile, nevroze, exaltări nemotivate? Mamele se duceau cu mintea, aproape fără voie, la tatăl neștiut. Totul era Într-o clandestinitate ocrotită, paradoxal, de legalitate. Thomas nu pentru a limpezi lucrurile dorea să Își vadă urmașii. Întîlnindu-i, s-ar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
conflict. Prima frază este ca un embrion doldora de posibilități, ca un spermatozoid norocos, dacă îmi permiteți această comparație... Ha, ha... ascultam aceste cuvinte oarecum din politețe, dar de fapt eram aspirat de alte gînduri. avusesem, în timpul nopții, un vis bizar, aproape un coșmar : mă visasem întocmind o listă cu marile probleme ale umanității (crize, războaie, epidemii, catastrofe), dar nu reușeam să stabilesc o justă ierarhie între ele și atunci le mutam mereu de pe un loc pe altul, problema numărul unu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
e ca și cum domnul Busbib ar dori să facă parte ceva mai intens din viața mea. ori eu sunt deja devorat de multă vreme de imixtiunea altora în ființa mea intimă. De multă vreme însă nu mai țin cont de întrebările bizare pe care mi le pune gardianul. De exemplu aceasta : „mereu văd o ferestruică deschisă la mansardă. o fi fereastra de la baie ? Intenționat o lăsați deschisă ?”. Ce să înțelegi din aceste fraze ? Că gardienii de imobil de origine portugheză sunt contorsionați
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Nobel la doar 44 de ani... îmi amintesc și acum această scenă, eram cu el la primul etaj al unui restaurant în Montparnasse cînd brusc a dat buzna înăuntru un tînăr librar, un ins osos și uscățiv, îmbrăcat în mod bizar, parcă era un vînător. Omul s-a îndreptat spre noi și nu știu de ce mi s-a adresat mie în loc să i se adreseze lui Camus, probabil m-a confundat cu el. „Domnule Camus, ați luat premiul Nobel !” a reușit să
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
nu este în regulă. Vocea i-o confirmă. „Ceva nu este în regulă.” Dar ce ? în primul rînd, nu e normal ca ușa de la apartamentul doamnei Bordaz să fie întredeschisă. Doamna Bordaz nu pleacă niciodată lăsînd ușa întredeschisă. este efectiv bizar că doamna Bordaz a lăsat ușa întredeschisă. Doamna Bordaz nu a dat niciodată semne de senilitate. Și nici nu are obiceiul de a-și pîndi locatarii. atunci ? X se apropie și sună. niciun răspuns. Bate la ușă. niciun răspuns. mai
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cartierului ? s-au mai auzit cazuri, în Brazilia s-ar părea, cînd întreaga canalizare a unui oraș a fost infiltrată cu gaz metan și toată lumea a trebuit să fie evacuată. Vocea pufnește din nou (dezaprobare sau refuz de a comunica ?). Bizar, își spune X, orice evacuare este precedată de o alarmă, ar fi trebuit, deci, să audă sirenele. ar fi trebuit să audă strigăte. ar fi trebuit să audă scrîșnetul roților cînd au frînat mașinile. ar fi trebuit să audă pași
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
conține visele relativ minore, vise cu încărcătură explozivă modestă. ele par mai degrabă niște glume, niște stîngăcii, nu reușesc să mă lovească în profunzime și nici să-mi provoace un sentiment de frustrare durabil. Căsuța nr. 2 este rezervată viselor bizare și ermetice. sunt vise al căror potențial agresiv nu apare evident, în general am nevoie de timp pentru a le digera, a le interpreta, a le cîntări cantitatea de otravă. În ce privește Căsuța nr. 1 ea este cu totul specială. Din
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mîna care întindea cheia și mîna care primea cheia, cu un transfer reciproc de tandrețe... În acel început de octombrie, însă, Bernard nu se aștepta ca tot acest ritual să fie bulversat cu violență de o întîmplare mai mult decît bizară. 41 de ani de stabilitate fură măturați brusc de o situație insolită și, de-a dreptul imposibilă. Bernard urcă în ritmul său, ca de obicei, fără grabă, scara interioară care ducea la camera lui mansardată. tot ca de obicei, ajuns
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
o înjurătură. să fi fost oare tot omul nostru, paznicul atît de generos cu noi, dispus pentru 50 de euro să ne deschidă chiar și subsolurile Casei monteoru ? Guy Courtois extrase dintr-una din cutii o pagină plină de semne bizare și o privi cu atenție, fără să înțeleagă prea bine unde era baza și unde era antetul, sau dacă semnele erau scrise de sus în jos, de la dreapta spre stînga sau de la stînga spre dreapta. — Ce să fie ? mă întrebă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
fel de adăpost antiaerian, o încăpere pătrată, surprinzător de mare și bine luminată de numeroase becuri fixate însă, în mod curios, nu pe tavan, ci pe sol de-a lungul zidurilor. Din tavan se scurgeau tot felul de fire electrice bizare, cabluri de diferite dimensiuni și culori. toate păreau amputate de o mînă sadică, era ca și cum cineva ar fi trecut pe acolo cu o foarfecă uriașă și le-ar fi retezat în grabă, interesat să ascundă ceva, mai precis extremitățile lor
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
părăsesc brusc urmează plînsete, reproșuri, agonie... sunt îngrozit, Domnișoară ri, nu știam că pe planeta dumneavoastră lucrurile pot lua o asemenea întorsătură ce fac acum ? mai rămîn ? 71. sper că într-o bună zi ai să găsești aceste rînduri pe bizarul tău computer. Dar nu sunt sigură, prea sunt amestecate textele tale, este uluitor ce dezordine domnește aici. De altfel cred că nici nu ai observat că am intervenit în unele din fragmentele tale abandonate, în unele din poemele tale și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
elor. Dorim s( afl(m locul (n care s-ar putea afla metodă observa(iei (n noul peisaj ce se contureaz( din punct de vedere epistemologic. Alain Boutot remarc( faptul c( (tiin(a se afl( azi (ntr-o situa(ie destul de bizar(: este prezent( prin tehnologie (i ((i creaz( propriile obiecte de studiu, p(rînd c( se (ndep(rteaz( de om (i obiectele ce-l (nconjoar(. "Centrele (i laboratoarele de cercetare cu mă(în(rîile lor ciudate sînt templele lumii moderne. Ni
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
nu cunoștea casa pe care o căuta. Strada era pustie și lumea părea adormită, fiindcă lămpile de prin case erau stinse sau ascunse în mari globuri de sticlă mată, ca să nu dea căldură. În această obscuritate, strada avea un aspect bizar. Nici o casă nu era prea înaltă și aproape nici una nu avea cat superior. Însă varietatea cea mai neprevăzută a arhitecturii (operă îndeobște a zidarilor italieni), mărimea G. Călinescu neobișnuită a ferestrelor, în raport cu forma scundă a clădirilor, ciubucăria, ridicolă prin grandoare
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Asta ești tu, lămuri Otilia, arătând pe fată, și ăsta sunteu, și puse degetul pe băiat. G. Călinescu Într-adevăr, fata cu părul lung, cam bălai, și cu rochie cu platcă, garnisită cu dantelă, avea trăsăturile lui, îndeosebi nasul drept. Bizară fantezie a părinților, de care Felix își reaminti vag. Știa că avusese părul lung, înnodat în panglici, până la vreo trei-patru ani, și că purtase adesea rochie. - Ce caraghios! râse Otilia și se pregătea să facă cu uncreion chimic mustăți ipostazei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
zugrăvite, probabil în acuarelă, deveniseră, în ulei, prin neînțelegerea procesului real de difuziune a luminii, niște lacuri de rubin fără nici o legătură cu restul, dar de o țesătură coloristică nu lipsită de grație. Felix ocoli pereții celor două odăi cu bizarele colecțiuni și se arătă, din politețe, foarte încîntat, spre mândria tuturor. Între timp își făcuse apariția în anticameră un alt Simion, tânăr și mai slab. O clipă făcu mișcarea, văzând un străin, de a se strecura îndărăt pe ușă, dar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
răbdare. Felix mergea acum foarte des pe la Titi, cu care se familiarizase, dar nu-l îndemna la lucru decât când acesta însuși îl solicita, ceea ce se petrecea foarte rar. Titi era un tânăr foarte de treabă, dar de un caracter bizar. Îi plăcea să povestească lui Felix tot ce i se întîmplase peste zi, tot ce zărise pe stradă, subiectul desenelor pe care le văzuse. Dacă venea din oraș, Aglae îl întreba ce observase pe Calea Victoriei, și Titi, docil, nara față de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
avu o tresăritură, apoi spuse repede: - Nu e fata mea!Aglae râse cu dispreț. - Nu e fata lui! Dar a cui e? M-a înnebunit cu prostia asta! Olimpia semăna în chip izbitor cu Simion, încît afirmația păru lui Felix bizară. Mai târziu, o întrebă pe Otilia, și aceasta-i povesti că totul era o idee absurdă a lui Simion, fără nici un temei, pe care o striga când era în toane rele, că bătrânul avea o casă a lui, nu prea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pârâului, am o grădinărie, zisePascalopol, arătând cu biciușca. Nu se zărea însă nici un pârâu și nici măcar vreo salcie. Abia mai încolo, câțiva pomi rămuroși se iviră izolați la distanțe incalculabile, pierduți ca niște trunchiuri moarte pe valurile mării. O roată bizară începea sa se contureze pe cer ca un curcubeu de cenușă, și, alături de ea, un om călare pe un cal uriaș. Pascalopol părăsi drumul de căruță, pe care, din cauza unor nămoliri mai vechi, rămăsese șanțuri groase, solidificate, de tină, și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
goi, cu țeste la oblânc și cu suliți cu smoc de păr în mână, Felix nu s-ar fi mirat deloc. Aci punea acum tot ce nu încăpea în istoria lui oficială, tratând despre romani și greci, barbarimea cu nume bizare, sciții, costobocii, sarmații, bessii. Huruitul roților și tropotul cailor spori în conștiința lui într-un chiot prelung, ca și când cercul orizontului s-ar fi umplut de hoarde. Și, într-adevăr, un fum înecăcios începu să se ridice în zare, și aerul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se urcă în el, se dădu jos, privi pe Marina, care cotrobăia prin bucătărie, contemplă casa mucegăită de ploi și zăpezi, enorma ușă gotică de lemn mai umflată și mai râioasă ca oricând, și-și aminti de Otilia. Ce fată bizară! Plecase de atâta vreme și nu-i scrisese un rînd! Tot ce visase împreună cu ea se spulberase, fusese numai o minciună. Visul ăsta trebuia alungat o dată pentru totdeauna. Otilia nu era poate ce spuneau ceilalți, dar nici ceea ce crezuse el
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]