5,205 matches
-
să-l strice Dumnezău, cum s-ar îndura, și să nu-l erte Dumnezău”. Frumoase cu adevărat, fiule! Dar eu aș mai spune că sfinția sa este un mielușel pe lângă alți mitropoliți, care au făcut - la cerere sau de la sine putere - blesteme adânci, de nu ai fi ieșit de sub obrocul lor nici a noua zi după scripturi. Acum aș mai adăuga faptul că unii enoriași - așa cum a fost „Vasiliță sin Necula”, care în iulie 1730 (7238) spune pur și simplu că a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
amărăsc sufletul! N-am ce-ți face, dragule, fiindcă „oștile moschicești” ne-au tot călcat bucățica asta de glie și au jefuit-o fără milă chiar și când veneau ca aliați ai noștri. Nu încetez să-mi amintesc de acest blestem al nostru. Cel mai nimerit e să uiți de toate acestea... Mai bine hai să vedem cum își plătește Constantin Chistruiul încălcarea de către el a locului mănăstirii Barnovschi. În zapisul întocmit la 4 octombrie 1745 (7254) scrie: „Făcând eu pivniță
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
văzutu sau vor fi simțitu cât de puțin... de nu vor mărturisi adevărul”. Nu-i drept, fiule, dar altă cale... nu găseau cei puși să vegheze asupra bunurilor mănăstirii. Mai de-a dreptul spus, e mai ușor să apelezi la blesteme decât să ai grijă de bunurile mănăstirii... Curios lucru, părinte. Nu te pot contrazice, fiindcă la 17 iunie 1782 patriarhul trece la fapte: „De vreme ce ne-am înștiințat de cătră cuviosul chir Ignatie, egumenul sfintii noastre mănăstiri Bârnovii,... cum că multe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
bine aminte la cele ce am spus până acum, nu te-ai întrebat de unde până unde patriarhul Ierusalimului și a toată Palestina se apucă de blestemat pe presupușii vinovați de pierderea bunurilor de către mănăstirea Bârnovei? Uite că, furat de grozăvia blestemului, nu mi-a trecut prin cap cum devine treaba asta... Este limpede că mănăstirea Bârnova era închinată Sfântului Mormânt, că altfel patriarhul nu ar fi spus: „De vreme ce ne-am înștiințat de cătră cuviosul chir Ignatie, egumenul sfintii noastre mănăstiri Bârnovii
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
și un copil de țigan nu strică să-l primești în dar, fiule: „Pentru sufletul răposaților părinților noștri” - cum au făcut fiii lui Scărlet Șerbu la 14 aprilie 1708 (7216). Tare mă tem că această danie s-a prefăcut în blestem, sfințite. Nu mă îndoiesc, dar asta-i altă poveste. Mai află tu că la 19 noiembrie 1725 (7234) vătavul Ștefan lasă mănăstirii Dancul - prin diată - două moșii: „Chișărăii și Roșienii ce sânt pe Jijie, în ținutul Iașilor, și cu vad
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
un oarecare Nicola dăruiește mănăstirii Dancul niște case aflate în mahalaua Cizmăriei. Sfințite părinte, eu cred tare în faptul că toate cele din lumea asta merg după cum a hotărât bunul Dumnezeu... Când însă printre documentele citite întâlnesc o carte de blestem a unui înalt prea sfânt mitropolit, mi se pune un nod în gât... Care-i mitropolitul, dragule? „Gavriil, cu mila lui Dumnezeu, arhiepiscop și mitropolit al Moldovei”. N-ar fi primul mare ierarh care să facă cărți „de blestem”... Dar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de blestem a unui înalt prea sfânt mitropolit, mi se pune un nod în gât... Care-i mitropolitul, dragule? „Gavriil, cu mila lui Dumnezeu, arhiepiscop și mitropolit al Moldovei”. N-ar fi primul mare ierarh care să facă cărți „de blestem”... Dar de unde până unde ajunge mitropolitul să blesteme? Apoi mănăstirea Dancul „are o pivniță răsipită... ce este în dosul caselor agăi Lupului” care au ajuns în stăpânirea dascălului Theodosie. Acesta, cu învoirea vechiului stareț al mănăstirii Sinadon, a „cuprins cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
egumenului zicându-i... că să va învoi”. Numai că nu s-au mai învoit „și egumenul neputând suferi strâmbătate mănăstirii... prin jaloba ce-au dat la mărie sa vodă ș-au cerut dreptate”. Până aici nu-i nici un motiv de blestem, fiule. Asta îi și firesc, dar „spre dovada dreptății și a adevărului” Ieremia, egumenul mănăstirii Dancul, „au cerut... carte de blăstăm asupra tuturor acelora , oricarii vor fi știind și vor fi apucat din bătrâni pentru hotarul acelui loc pe unde
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
loc - vecinii și nu vinovatul - sunt blestemați astfel, atunci cum ar trebui să fie afurisiți făcătorii de fapte fapte foarte grave? Ai dreptate, dar... Bătrânul nu și-a terminat gândul, ci a privit la mine, cerând parcă îngădunță. Apoi dacă blestemul spune că „trupurile lor după moarte să stea întregi și nedezlegate”, asta ar cam însemna că nefericiții ar fi ajuns moaște de sfinți, părinte! Asta nu are nimic comun cu moaștele sfinților, fiule. Cred că știi cum până și patriarhul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
moarte să stea întregi și nedezlegate”, asta ar cam însemna că nefericiții ar fi ajuns moaște de sfinți, părinte! Asta nu are nimic comun cu moaștele sfinților, fiule. Cred că știi cum până și patriarhul Ierusalimului a dat carte de blestem pentru niște pământeni de ai noștri! Știi cumva când se întâmpla aceasta? La 5 iunie 1778, sfințite. În vremurile acelea s-au întâmplat totuși și fapte mai bune. Uite, de pildă, Gavril, vătaful mănăstirii Dancul, pe când s-a însurat, a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ieșit din trupul meu, vrea să-mi ia viața; cu cît mai mult Beniamitul acesta! Lăsați-l să blesteme, căci Domnul i-a zis. 12. Poate că Domnul se va uita la necazul meu, și-mi va face bine în locul blestemelor de azi." 13. David și oamenii lui și-au văzut de drum. Șimei mergea pe coasta muntelui, în dreptul lui David, și mergînd, blestema, arunca cu pietre împotriva lui, și vîntura praf. 14. Împăratul și tot poporul care era cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
mare greșeală așezându-mă. întotdeauna detestasem faptul că eram înaltă. Uram chestia asta într-atât, încât la doisprezece ani, când sora mea Claire îmi spusese, cu o voce pe jumătate încântată, pe jumătate îngrozită, că „Mama o să-ți vorbească despre Blestem“, crezusem că făcea aluzie la faptul că mama voia să discutăm despre înălțimea mea. Deși, în mod straniu, abia la două luni după ce mi-a ținut discursul „Introducere în Problema Ciclului“ îcare includea subdiscursul „Tampoanele sunt lucrarea Satanei“), mama m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ceașca. Cafeaua, iat-o! O ceașcă mare, verde, plină, pe măsuța metalică dintre cele două scaune. — Numai pentru mine? — Eu am băut o cisternă, pistoanele mele au luat-o deja razna. Soarbe în tihnă, nu te grăbi, pregătește-ți liniștit blestemele. Azi sunt al matale, gospodin Matei. M-ai găsit, ghinionul meu. Musafirul sorbea, surâdea, amâna. — Ca să fie mai ușor pentru amândoi, să-ți expun eu chestiunea, reluă nerăbdător profesorul. Să-ți spun eu despre ce e vorba. Altfel, matale precis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de obsesia consultației ascunsă în dialogul cel mai banal, de rutina exercițiului polițist al medicului. Nici despre accidentul din adolescență nu aducea vorba, deși revedea, cu siguranță, adesea, în minte, bicicleta liceanului izbind brusc umbra informă, verzuie, mârțoaga de babă, blestemul în istoria familiei Vancea. Nici episodul morții lui Marcu Vancea nu îl ispitea. Nu întreba nici când cum unde s-a sfârșit Dida, nici despre fostul coleg Mircea Claudiu și glaciala lui nemțoaică în călduri. Nu, doctorul Marga, inimă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și Dominic, Irina și Dominic“, descânta preoteasa. Gura de jăratec peste torța de jăratec. Creștea iarăși, lent lent, incubația, vibrația, tremurul, cutremurul, ferestrele vibrau, la fel și zidurile turmentate și planșeul. Gura plină de salivă și bacterii și afrodiziace bolborosind blesteme inefabile. Se trezise iarăși în vulva vulcanului, între petale vorace, umede, fierbinți, în Africa maternă, incestuoasă. Dureros, dorul de sorella captivă. Jungla întunecoasă, incendiată, canibală, tremur, tremur, scâncea Irina și mlaștina toridă. Un exercițiu de transfer eșuat, atât fusese. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pietonul. Peste o oră, scara vopsită în verde și blocul acela de locuințe și aleea de brazi, și numele Francisca Pop n-ar mai putea fi regăsite, era convins. Spulberate, fără urmă, în nebuloasa viesparului care își va relua, conștiincios, blestemul diurn și static. Spulberat el însuși, grăbit să se spulbere cât mai repede, fără urmă. În noaptea care se spulbera, în zorii care îl înghițeau, spulberându-l. Înainta în ora gri, ora agresiunii iminente. Simțea frisonul epileptic. Incercuit, fără scăpare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
păr negru, la fel de mlădioasă și de zveltă ca June. Natașa, din Război și pace, prin opoziție cu Pierre, fratele stângaci, cu picioare mari. Bineînțeles că orice om vrea să fie frumos, dar pentru o femeie, frumusețea poate fi uneori un blestem, mai ales când ești ca Aurora: o tânără care a abandonat liceul, fără un soț, dar cu un copil de trei ani de crescut, cu un strop de sânge rebel în vine, oricând dispusă să dai cu tifla lumii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
exact ceea ce căuta. Se îndrăgostește și ar fi putut să o sărute pe loc, chiar atunci. Tu ești Nora mea perfectă. Piesa va fi un succes răsunător datorită ție. Apoi face cunoștință cu partenerul ei de scenă, domnul Zhao Dan, blestemul ei de-o viață, regele scenei și ecranului chinez. Dan joacă rolul soțului ei, Torvald. Lui Lan Ping nu-i vine să creadă ce noroc a dat peste ea. Își aduce aminte ce senzație a avut când i-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ton și același glas folosite pe scenă, ea ia cuvântul la radio și la demonstrațiile de protest. Pe un ton pasional, dă guvernului porecla de „Torvald”. * Seara în care m-am cunoscut cu Tang Nah e una cu ghinion. E blestemul pe care amândoi suntem meniți să-l purtăm. Mă îndrept spre Studioul de Film din Shanghai. Nu cu mult timp în urmă, studioul și-a asumat riscul și a semnat un contract cu mine. Unul mic, iar în ce privește afacerile sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
înseamnă simțirea. Ridică-te pe umerii lor gigantici. Astfel încât nimeni să nu te poată trece cu vederea. Presupun că trebuie să-mi revin, să uit de Mao. Fă orice trebuie să faci. Ea îl visează pe Mao. Noapte după noapte. Blestemul - că-și dorește ca el să fie mort - a venit să o îngroape. Și totuși, există încăpățânarea asta înnăscută. Felul în care lucrează simțămintele ei. Ele sunt propria lor cușcă. O blochează. Ea se află într-un port, făcând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
viața din plin. Mi-am îndreptat toate gândurle, toată ființa mea, spre tatăl ei. Visurile, dragostea și viața lui. Nu suport gândul de a fi abandonată iarăși. Nu există nici o logică în spatele acestei chestiuni. Mao este pur și simplu un blestem. Nu i-aș dori niciodată o astfel de iubire fiicei mele. Este pur și simplu mult prea greu. Sunt mânată de un impuls fatal. Precum un somon rănit, înot împotriva curentului ca să-mi găsesc drumul înapoi în râul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
vreau sè trec peste vesmintele ei că sè ajung la trupul de femeie îi anihileazè orice putere de împotrivire, iubitul meu, acestea au fost cuvintele magice la care Matei a reacționat că dus de-o vrajè sau poate de un blestem cumplit, dar nespus de dulce, încurcându-mè în nasturi, încuietori și în fermoarul de la fustè, XXII Într-o noapte, la Café Internet, reușesc, cu ajutorul unor coduri de acces primite de la bèieți, sè intru pe serverul poliției județului și sè accesez serviciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
stabilise în țara Românească atras de libertatea pe care o descoperise aici. Acum, însă, ceva îl avertiza că va fi silit de evenimente să plece mai departe, poate dincolo de munți, poate în altă parte. Închise ochii și oftă. Era ca un blestem. Tatăl lui, negustorul Martiros Mirzaian, fusese jefuit de perși. Silit să fugă ca să nu își piardă viața, părăsise ținutul Araratului, își lăsase casa, negoțul, rudele, relațiile, mormintele străbunilor, pământul și cerul din satul Karpi, așa cum spunea ori de câte ori pomenea de acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
deplină. Nu, nu! Dacă Napoleon nu s-ar fi răzgândit, noi n-am fi fost eliberați, ci ocupați, cu acte în regulă, de ruși. (Nicolae zâmbi cu un efort vizibil, pentru că simțea doar amărăciune.) Asta este soarta noastră, necazul nostru, blestemul noastru: ori la turci, ori la ruși! Clucereasa Elenca se întoarse și zâmbi. Era fericită că îl vedea pe Iancu acolo, în urma ei. Fizic, nu se schimbase prea mult. Era doar ceva mai slab, ușor tras la față. Se schimbase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în contact cu fostele lor soții și cu familiile lor de dragul copiilor. Dar eu... eu... am un soț care-și petrece timpul cu fosta nevastă din nici un alt motiv decât acela că-i face plăcere compania ei. E un adevărat blestem. Pe bune. Julia a tăcut și-a prins să se uite în depărtare, undeva, înspre centrul cafenelei, asemenea unei persoane care ține un moment de reculegere la funeraliile rațiunii. Însă efectul s-a disipat din cauza zgomotului de farfurii ciocnite care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]