5,885 matches
-
DE INSERȚIE Originea pediculilor de inserție poate fi în: 1. Artera carotidă externă și ramurile sale (Fig. 26 și 27): A.M.M., A. faringiană ascendentă sau A. occipitală. 1.a. A.M.M. are un teritoriu vascular întins la aproape toată bolta craniului, la 2/3-le externe ale etajelor anterior și mijlociu ale bazei craniului, la periferia cortului cerebelului și la coasa creierului în zona adiacentă marginii sale aderente. 1.b. A. faringiană ascendentă, printr-un ram meningeal, irigă duramater a
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
sub pașii lor. Din când în când, în față, o pasăre spinteca văzduhul, cu un țipăt de bucurie. Daru sorbea, răsuflând adânc, lumina proaspătă. Un fel de exaltare creștea în el în fața întinderilor nesfârșite, acum aproape cu desăvârșire galbene sub bolta albastră a cerului. Mai merseră încă o oră, coborând înspre sud. Ajunseră la un fel de ridicătură turtită, alcătuită din stânci sfărâmicioase. Din acel loc, podișul începea să coboare, la răsărit, spre o întindere joasă pe care se puteau zări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
miros de urină; mă minunez pentru că astăzi nu am văzut niciun câine pe stradă. Deodată umbrele clădirilor le înghit pe cele din spinarea mea; simt cum plutesc ca un fulg, mă transform într-un ciorchine de strugure, mă agăț de bolta dintre două clădiri, unde umbrele nu ajung niciodată. Promisiune O să renasc, nu voi muri chiar dacă aș fi sămânță pe-o lespede... Cu diminețile mă voi înfrăți, cu picături de rouă mă vor hrăni. Într-o floare răsăritul mă va transforma
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
în dreptul unui grilaj gri, citi deasupra cuștii : BAGAJE. Avansă, valiza îi fusese smulsă de o mână grea și umedă. Se trezi cu un bon între degete, împins în afara cadrului. Plaja năvăli brusc. Întinsă, perfect plană, o dreaptă albăstrie, sub aburul bolții, nisip făinos, zarea mării întregi, desfășurată, culori până la cer. Râsete, mingi și copii și femei maiestuoase, provocatoare. — Ce faci, bolnavule ? Asta ți-e astenia, la mare ? — Să zicem... Manole întinse mâna, vru să-l bată pe umăr, își aminti de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cuvenite și porni spre observatorul cel mai înaintat... Ploua rece, leneș, monoton. Săgețile de apă se încovoiau, în văzduhul negru, cu luciri de oțel. Lutul ud, frământat de ploile toamnei, se agăța de cizmele locotenentului și plescăia la fiece pas. Bolta de nouri parcă stătea să cază pe pământul amețit de întunericul fără margini. Apostol Bologa, cu casca de fier înfundată pe cap, strâns în ulancă blăniță, cu gulerul ridicat, înainta cu băgare de seamă, ferindu-se de băltoace, cu barba
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
deșteptă în alintările Ilonei: ― Scoală, leneșule... Aide, să nu pierzi tocmai Învierea! Până să se dezmeticească, fata dispăru fără zgomot... Se îmbrăcă în grabă. Răcoarea nopții îi învioră pașii. Cerul era senin, vânăt, și stelele pâlpâiau ca niște luminițe pe bolta unei imense catedrale. Curtea bisericii era plină de oameni și totuși mai soseau mereu, care singuratici, care în pâlcuri. Bisericuța de lemn, veche, lăsată într-o parte și proptită cu bârne ca să nu se dărâme, cu turnulețul răsucit puțin, cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cruce. Profunzimea cerului mă copleșea, iar limpezimea lui mă scotea din fire; coborậsem obosită cu privirea către automobilul meu alb pregătit de plecare. Pe contrasens, oprise un automobil negru, dar mie, în dangătul acela de clopot mi se părea că bolta de plumb a misterelor se zguduise pentru a intona cea din urmă simfonie a vieții rustice, acolo, în raiul copilăriei mele, în ambianța sfậntă a dealurilor împădurite. Cred că, dacă m-aș fi privit atunci în oglindă, aș fi citit
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
de vise al blậndelor dimineți de toamnă, de la fila cu numărul 5, luna lui Brumărel, anul 1955, s-au extras doar amintirile, cu muzica lor care vine de dincolo de orizont, de undeva de departe, de sub poale de codru milenar, de sub bolți umbroase de stejar sau fag, de sub cumpănă de fậntậnă scậrțậind în vậntul serii, de sub dangăt de clopot și de sub cruci de piatră pe care le-a înghițit una cậte una pămậntul. Și astăzi, dupa atậția ani și ani, eu vin
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
n-ar mai fi despărțire, iar toată suferința noastră ar fi inutilă... Despărțirea de Virgil a fost despărțirea de Iași, orașul studenției mele, cu teiul lui Eminescu picurậnduși florile parfumate pe alei, cu bojdeuca lui Creangă așteptậndu-ne cu drag, cu Bolta Rece plină de amintiri, orașul în care am facut multe și mari nebunii!... Astăzi mă-ntreb: eu sunt aceea care odinioară plutea pe aripile sensibilității, mậndră și sigură de tinerețea ei? - Ce-a mai rămas acum din ea? Doar amintirea
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
grele, pe care nimeni altul n-ar fi știut să le facă mai bine ca el. Lecția lui a fost pentru noi, discipolii, unică ! Asemenea bărbați se nasc rar. De aceea timpul sentoarce mereu cu fața la el și cuvintele aleargă spre bolți infinite ori de cậte ori vine vorba de artă diabolică, unică și invincibilă. Ceea ce ar trebui să se scrie despre el încă nu se poate scrie, iar acolo unde ar trebui să se tacă, mulți vorbesc aiurea, în necunoștință de
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
Și Afrodita cea În șolduri lată, Și Joe, cu alaiul lui ceresc, Nu s-au ivit din bolta Înstelată, Ci dintr-o amforă cu vin grecesc. (Păstorel Teodoreanu) Monarhia prezidențială... Dacă-aș mai trăi un ceas, de dragoste nu mă las! Din boxele atârnate În colțurile Încăperii, vocea Romicăi Puceanu unge inimile petrecăreților, iar vinul de buturugă, gros
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
-i scrie ode ca lu` Ceaușescu... Vine Tămâioasa lui Șpriț. Este rece, o fiolă aburită care face poftă și altora, iar sunetul pe care Îl scoate dopul atunci când ajunge la aer Îl determină să zâmbească. Patronul toarnă În pahar cu boltă, așa cum cerea Ștefan Iordache În “Ticăloșii”. Sandu duce paharul la gură și soarbe, fără să zică noroc. Știe că Gicu și Gore vor să-l ia peste picior, fiindcă portocalii lui intenționează să pună și presa cu botul pe labe
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
răsărit Și caut cu sufletul dus La cerul pierdut în apus. Cobor apoi stânca în jos, Mă culc între flori cu miros, Ascult la a valului cânt, La gemătul dulce din vânt. Natura de jur, împrejur, Pe sus e o boltă de-azur, Pe jos e un verde covor Țesut cu mii tinere flori. Văd apa ce tremură lin Cum vântul o-ncruntă-n suspin, Simt zefiri cu-aripi de fiori Muiate în miros de flori, Văd lebede, barcă de vânt
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Și prin neguri mormântare Privesc fața mea de mort. Dar atunci când albe zâne S-or privi-n sufletul meu, A! gândiți, gândiți la mine Că am fost în lume eu. Un murmur feeric desmiardă doios A șalei tăcere senină, Pin bolta ferestrei, arcată pompos, S-aude vibrând mandolină, Ș-un eco ușor, Setos de amor, Se-nneacă-ntr-a mandolei strune Nebune. Și toată viața lui, tot ce-a cules Din unde, din munte, din vale, Tot sufletu-i june, tot scumpu-i eres Il
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lacrimi grele. {EminescuOpIV 38} O surâzi, surâzi odată! Să te pot vedea... o sântă, O martiră ce surâde printr-a lumei dor și chin, Pe când ochiul ei cel dulce și de lacrimi încă plin Se ridică pentru-o rugă cătră bolta înstelată. Ai surîs?!... O! ești frumoasă... înger ești din paradis Și mă tem privind la tine... căci ți-o jur: nu m-ași mira Dac-ai prinde aripi albe și la ceriuri ai sbura Privind lumea cea profană cum se
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nedemnă moștenire, La pragul casei tale, palat dumnezeesc". Virtutea românească, virtutea strălucită De patrie și lege, aici în sanctuar Se știe-nmormîntată. O dalbă zi-i sosită, Poporul stă-n genunche s-o-nvețe la altar. Și imn de rugăciune sub bolțile bătrâne Vibrează cu putere, și fumul majestuos De smirnă, de tămâie, din vasele divine Se urcă către tâmplă în nour luminos. Stă sus martirul lumii ce-i Dumnezeu putinte, Iar jos l-a lui picioare mormântul umilit Al omului, în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fîlfîiesc și-și moaie Gurițele-umede și roșii în potirul Mirositor și plin de miere-al florilor. Tufe de roze sunt dumbrăvi umbroase Și verzi-întunecoase, presărate Cu sori dulci înfoiați, mirositori - E-o florărie de giganți. Într-un loc Crăpată-i bolta de granit, de cauți Prin streșina de codru până sus, Unde în ceruri lin plutește luna. Ea-i o regină tânără și blondă În mantia-i albastră constelată, Cu mînile unite pe-al ei piept De neauă... Trece luminând cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-i se furișează, Se-ndoaie talia-i în albă haină Parcă-i o timidă a nopții taină. Pe-o liră gingașă și argintie Mînuța-i coardele le-ncurcă vie Prin blânde notele lirei de-amor Glasul ei tremură dulce ușor: Prin bolta ferestei înguste Mă uit într-al văilor rai, Cum codrii în cale-i supune Furtuna, copila de crai. {EminescuOpIV 99} Prin păru-i de aur, coroană Cu colțuri în fulger și jar, Ea apele-n cale-i aplană Și-ndoae bătrânul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
EminescuOpIV 100} În codru o creangă se-ndoaie, O poartă prin frunze, și-n prag Un chip cu ochi mari se ivește Ah! cum mi-ar putea fi de drag. 135Un murmur feeric desmiardă voios A salei tăcere senină. Din bolta ferestei arcată pompos S-aude vibrând mandolină Și-un eco ușor 140Petrece cu-amor, Cu dulcea vibrare de strune, Ce spune. Și toată viața lui, tot ce-a cules Din unde, din munte, din vale, 145Tot sufletu-i june, tot
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
li scapără-n cale, Apele plâng clar isvorînd în fântâne - Sub un salcâm, dragă, m-aștepți tu pe mine. 155Luna pe cer trece-așa sfântă și clară, Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară, Umezi se nasc stele pe bolta senină - Pieptul de dor, fruntea de gânduri ți-e plină. Nourii curg, raze a lor șiruri despică, 160Streșine vechi, casele-n lună ridică, Scîrție-n vânt cumpăna de la fântână, Valea-i în fum, fluere murmură-n stână. {EminescuOpIV 101} Și osteniți
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
înnaltul, Vechiul salcâm - astfel de noapte bogată Cine pe ea n-ar da viața lui toată? ...................................................... Pe vârful de munte, în codri-mbrăcat, De nouri grămezi se adună Și unul pe altul, măestru urcat, Ei par o cetate în lună. Și bolțile-n muri, Și stâlpii sunt suri, Lumina prin arc de fereastră E-albastră. În halele-albastre - -nstelatele bolți - Te uiți prin coloane de nouri Și luna ieșind dintr-a stâncilor colți Le împle cu mii de tablouri. {EminescuOpIV 102} Lumina-i
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vârful de munte, în codri-mbrăcat, De nouri grămezi se adună Și unul pe altul, măestru urcat, Ei par o cetate în lună. Și bolțile-n muri, Și stâlpii sunt suri, Lumina prin arc de fereastră E-albastră. În halele-albastre - -nstelatele bolți - Te uiți prin coloane de nouri Și luna ieșind dintr-a stâncilor colți Le împle cu mii de tablouri. {EminescuOpIV 102} Lumina-i de-argint În nouri s-a frânt Și se-ncheagă prin naltele dome Fantome. În hainele albe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de nea Și părul lung mi s-ar îmfla de vânt. "Un scaun pentru bard" - și-n scaunul nalt De piatră, cu sprijoanele lui nalte Eu m-aș simți că-s uriaș. Și zeii mângâind lungele barbe, Nălțând privirea-n bolțile antice Spre a-și reaminti dulci suveniri, M-ar asculta spunîndu-le de lumea Cea de pitici, ce viermuește astăzi Pe țărâna ce-au locuit-o ei. - "Lasă-i pustiei, cine-ar fi crezut C-atît de mizerabilă a deveni Semința cea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fundu-i Sunete-adînci și nemai auzite Ordonă numai - sau de vrei ca fluviul De foc al gândurilor mele mari Să curgă-n volbură de aur pe picioare De stânci bătrâne, într-o limbă aspră Și veche - însă clară și înaltă Ca bolțile cerului tău, o, Odin, Spune-mi atunci, să-nstrun ale ei coarde Ca să-mi câștig cununa mea de laur. Poate-ar fi vrut ei să mi-o dee... Dară De la pitici, eu nu primesc nimica". - "Sărman copil - zice bătrânul zeu - De ce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
era duioasă). ... Din cupa mea de aur bea auroră S-între seninul blândei diminețe În pieptul tău. Și ți-oiu deschide-atunci Portalele înnalte de la hale Cu lungi coloane de zăpadă, cu-arcuri De neauă albă, ca argint din Ophir, Cu bolți mai nalte de cât însuși cerul. Acolo printr-acele lungi coloane Suspendă lampe mari ca niște albe lune Ce împlu lumea raiurilor mele Cu o lumină dulce, albă, caldă. Stâlpii sclipesc, bolțile-s strălucite, Cărările-s de pulbere mai albă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]