31,862 matches
-
plecat la drum. A ajuns la mormânt a făcut ordine și curățenie a stat la taifas cu tatăl lui, timp în care soarele s-a jucat de a v-ați ascunsele-a cu câțiva nori. Se ascundea după nori o bucată bună de timp, mai ieșea puțin la vedere. În momentul când băiatul a avut puțin timp să se uite la cer, Soarele tocmai atunci părăsea bolta cerească și Noaptea în brațe cu Înserarea se grăbea să-și întindă mantia întunecoasă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
care ouăle nu au bănuț, nefiind bune pentru înmulțirea noastră. Din această cauză stăpânul nostru dorește ori să ne vândă ori să ne taie. Noroc de noi că s-a îmbolnăvit și nu are voie să mănânce carne o bună bucată de vreme altfel de mult eram friptură. Drept să vă spun mie nu-mi convine această situație și de aceea ne-am înfățișat aici ca să faceți dreptate. -Așa este ! Așa este ! strigară o parte din găinile mai în vârstă. -Tăcere
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și nu m-ai lăsa să mor. -Nu știu, fagule, nu știu, mie îmi vine să mor de ciudă. -Nu știi e rău, atunci fii atent la mine. Într-o fugă te duci către miazăzi și acolo vei găsi, în bucata de pământ pe care-i semănat grâu, floarea de foc. Bați la poarta omului pe a cărui pământ e semănat grâul, îi spui despre ce este vorba și-i ceri voie să iei câteva tulpini pe care le fierbi vreme
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
orânduit hainele ponosite și sărace pe care le avea, și-a cioplit un băț dintr-un salcâm tânăr și într-o dimineață, înainte de primul cântat al cocoșilor dus a fost. A mers prin păduri, câmpii și văi. După o bună bucată de vreme a ajuns într-un sat. Și mergând tot așa, pentru că era liniște, Dondică a început a fluiera. De după un gard, înalt peste măsură, cineva l-a întrebat sub formă de reproș: -De ce fluieri măi, te crezi în
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Căiță întrebător. Nu a mai fost nevoie de acceptul acestuia că Trotinel s-a așezat cu spatele la statuie și, după un salt înainte și unul îndărăt, a lovit cu amândouă copitele atât de puternic încât s-a desfăcut în mii de bucăți înșirându-se pe pământ, producând un zgomot infinit de mare cu mult ecou. Grupul privea la castelul deosebit de impunător și aparte de frumos lucrat. Buburuza, l-a întrebat pe Căiță: -Ce zici stăpâne, dărâmăm și castelul? -Nu avem de ce, răspunde
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
vocea ei răsuna departe. S-au îmbrățișat îndelung, apoi au continuat drumul pe jos. Trotinel, s-a apropiat de ei, zicându-le: -Urcați aici în spinarea mea, presupun că abia așteptați să stați amândoi îmbrățișați. A mai trecut o bună bucată de vreme și străbătând cele șapte țări și mări au ajuns acasă, cu toții sănătoși și voioși. Când i-a văzut, moșul lui Căiță s-a bucurat mult pentru că, deși la început jinduise la averea nepotului, de atâta muncă și fără
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Paisa? Sau ai alte treburi mai importante de îl cauți chiar aici la adăpost? a întrebat Ilina, pe îndrituitul personal a lui Uran în domeniul schimbului de nevoi din târguri și locuri pentru negoț. -Nimic în legătură cu schimbul de nevoi și bucate, zise răspicat Târgov, după care a făcut o reverență în fața doamnei, dând a înțelege că are de făcut o comunicare foarte importantă. Stăpâna Ilina i-a citit chipul și a înțeles: -După cum vezi dumneata, am mult de lucru cu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
tânăr. Deși acesta se grăbea Fănică l-a reținut: -Să știi că-mi place foarte mult cum cânți în strană. De un timp lipsești... S-a întâmplat ceva... grav? -Nu domnule, i-am spus părintelui că voi lipsi o bună bucată de vreme, pentru că mă pregătesc pentru examene. Am terminat Liceul teologic .... După ce Fănică și-a luat la revedere de la tânăr, a reluat discuția cu Costică. -Ți-ai schimbat credința? întreabă Fănică. -Ce ți-a venit ? a răspuns cu o întrebare Costică
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a intrat în vorbă de una, de alta și înainte de a se despărți de ei, le-a zis: -M-aș bucura dacă la mărturisire o să doriți să recunoașteți care dintre dumneavoastră este fălos și care este credincios. A trecut o bună bucată de vreme, după care Fănică îi spune lui Costică: -Mă bucur foarte mult că am un așa prieten. -Nu am înțeles la ce tereferi, îi răspunse Costică. -Deși te-am jignit, nu te-ai supărat și mă doare mult felul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
oprit asupra uneia pe care o urmăream de mulți ani. Când am trecut la majorat steaua mea a dispărut de pe cer și eu am suferit enorm. De atunci o caut mereu. Spre dezamăgirea mea apare și dispare. De o bună bucată de vreme a dispărut și nu mai apare. Cu multă însuflețire trăiesc în speranță că nu voi muri până când nu-mi voi regăsi steaua. În calitatea de umil călător prin viață observ cum dealurile și-au ușurat culmile pentru ca eu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
o strici, conștient fiind de asta !“1 Totuși, Dostoievski nu reușește să‑și respecte graficul diabolic și, la Începutul lunii octombrie, romanul pentru Stellovski se afla de‑abia la primele pagini. CÎțiva prieteni Îi propun să‑l scrie ei, pe bucăți, În locul lui, dar scriitorul refuză ; acceptă Însă altă sugestie, aceea de a apela la serviciile unei stenografe (la Petersburg tocmai absolvise cea dintîi promoție a primei școli de stenografie din Rusia). I‑a fost recomandată o tînără de 20 ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2030_a_3355]
-
să scoată vietatea din potir, să o acopere cu o pânză sau hârtie, iar aceasta să fie arsă pe o piatră curată sau cărămidă și cenușa să fie îngropată. Liturghierul mai cuprinde și alte situații: dacă împărtășania cade pe o bucată de lemn, pe covor etc. Dar nu toate aceste situații excepționale presupun arderea 161. Ultimele trei părți ale studiului sunt dedicate analizei relației cremațiunii cu tradiția, din perspectiva religiei creștine, pornind de la ideile psihologului francez Théodule-Armand Ribot: Dacă sunt chipuri
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Las cu limbă de moarte, ca urmașii mei să ucidă pe toți cei ce mi-au făcut rău" sau "Am fost un ticălos și doresc ca trupul meu să fie expus oprobriului public atâtea zile" sau "Tăiați-mi trupul în bucăți și zvârliți-l la câini" etc. E de observat că majoritatea muritorilor acordă iertate tuturor celor care le-au făcut rău și la rândul lor acordă iertate de la aceștia.. Sunt însă și oameni hazlii, pe care gluma ori ironia îi
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
sale și numai în aceasta, se prezentizează și se esențializează în sine însuși ca viață. În fapt, lumea este un mediu de exterioritate pură. Tot ceea ce găsește în ea condiția ființei sale nu se înfățișează niciodată decât ca ființă-exterioară, o bucată de exterioritate, o suprafață, o plajă oferită unei priviri și pe care această privire alunecă la nesfârșit, fără a putea vreodată pătrunde în interiorul a ceea ce i se sustrage îndărătul unui nou aspect, al unei noi fațade, al unui nou ecran
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
purtate Înainte sau chiar atunci de biata noastră Spanie, Încă puternică și temută În exterior, dar atinsă de moarte În suflet. Războaie ale căror câmpuri de luptă se pricepea de minune să le reproducă pe tăblia mesei, servindu-se de bucăți de pâine, farfurii, tacâmuri și stacane de vin, Juan Vicuña cel din Extremadura; care, Întrucât fusese cândva sergent cavalerist, mutilat la Nieuport, făcea pe strategul priceput. Treaba cu războaiele devenise iarăși extrem de actuală, pentru că În momentul aventurii cu mascații și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
În loc să treacă pe dinaintea tavernei, ca de obicei, continuându-și drumul În sus pe stradă și oferindu-mi fugara viziune a blondei călătoare, vehiculul s-a oprit Înainte de a ajunge În dreptul meu, la vreo douăzeci de pași de Taverna Turcului. O bucată de doagă ruptă se lipise din cauza clisei de una din roți, Învârtindu-se cu ea odată până blocase axa; iar vizitiul se văzu nevoit să oprească și să se dea jos În noroi ca să elimine obstacolul. S-a Întâmplat Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
să ne pună În fața faptului Împlinit. Álvaro de la Marca lua o gustare așezat la masa acoperită cu catifea verde. Era către amiază, se găseau În aceeași Încăpere unde Îl primise În toiul nopții pe Diego Alatriste, și aristocratul mânca pofticios bucăți de plăcintă de pui stropită cu o juma de litru de vin În cană de argint: succesul lui diplomatic și social din ziua aceea Îi stârnise apetitul. Îl invitase pe Alatriste să i se alăture la masă, dar căpitanul refuzase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de a fi al căpitanului Alatriste. Juan Vicuña, care fusese sergent cavalerist În momentul dezastrului unităților noastre los tercios la dunele din Nieuport - vai de mamele care au avut fii acolo! -, a descris de mai multe ori, ajutându-se cu bucăți de pâine și cu căni de vin de pe masa Tavernei Turcului, Înfrângerea suferită de spanioli. El, tatăl meu și Diego Alatriste făcuseră parte din fericiții care au apucat să vadă Înserarea acelei zile cumplite; ceea ce nu se poate spune despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
până și În Înfrângere: Închiși ermetic și senini de parcă participau la o defilare, În ritmul marcat de bătaia lentă a tobelor. — El Tercio de Cartagena a ajuns la Nieuport la căderea nopții, Încheie Vicuña, mișcând cu singura lui mână ultimele bucăți de pâine și ultimele căni rămase pe masă. Tot așa, la pas, fără grabă: șapte sute, din cei o mie o sută cincizeci de oameni care Începuseră bătălia... Lope Balboa și Diego Alatriste veneau cu ei, negri de praf de pușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de oameni chibzuiți: fiindcă nimeni nu cunoaște pe nimeni. Olivares părea din nou pe punctul de a zâmbi, dar n-o făcu. După Încă un moment arătă cu pana spre căpitan. — Don Diego Alatriste, spuse, este un om dintr-o bucată, cu excelente state de serviciu militar; deși o rană recentă și nenorocul Îl țin Într-o situație dificilă. Pare viteaz și demn de Încredere... Solid, ar fi termenul cel mai potrivit. Nu găsești pe toate drumurile bărbați ca el; și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cap, satisfăcut. Oameni care Îmi sunt de folos fiind corupți și ambițioși; Însă tocmai această corupție și ambiție Îi face uneori să cadă În ispita de a acționa pe socoteala lor, sau a altora... Ce vrei! Cu oameni dintr-o bucată se pot câștiga bătălii, dar nu guverna regate. Cel puțin nu acesta. Rămase cu ochii pe portretul marelui Filip al Doilea de deasupra șemineului și, după o pauză foarte lungă, suspină adânc și sincer. Abia atunci păru a-și aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
citească n-ar putea să fie niciodată, spre exemplu, inginer silvic. în camera mare, cea mai mare încăpere din casă, mama exersa în fiecare zi câte o oră la pianul negru, lăcuit. Și ea voia ca eu să rețin numele bucăților: Aceasta era „La biserica din Frösö“. Aceasta - „Noapte de sfârșit de vară“. Iar aceasta era „Voiosul țăran“. Și acesta - studiul „Revoluție“. Adesea ședeam pe podea, cu cartea deschisă în fața mea. Din vremea celui de al cincilea an al meu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
unghiile mâncate până în carne. Iuda se pregătea să-l trădeze pe Iisus. Sus, în partea stângă a imaginii, un slujitor ținea o făclie, altfel nu s-ar fi văzut nimic. Iisus purta un veșmânt din acelea țesute într-o singură bucată. Petru își întorcea fața: nu voia să aibă de-a face cu ce se petrecea sau poate că le striga vorbe de ocară soldaților. Mama continua să cânte, stângaci, șovăind, cu degetele rășchirate. Erau melodiile „Acum e vremea cinei“ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
una din întrebări. Și această întrebare l-a oprit până acum să intre când inginerul era acasă. Dacă lucrurile merg prost, chiar și un inginer silvic poate să aibă în el doar întrebări și nimic altceva. Mama terminase de cântat bucata. A fost „Când scorușii înfloresc“, a spus ea. Apoi a căutat o altă partitură. Când Pettersson din Hugnaden își ridica fața în felul acela, semăna cu ologul care tocmai fusese tămăduit de apostolii Petru și Ioan. Părea gânditor, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
bustul gol, lucios de sudoare. Mâna dreaptă și-o ținea în aer, gata să facă o nouă linie sau o umbră, iar vârfurile mustății îi atârnau în jos, spre bărbie. Sta pe o piatră colțuroasă. în fața lui se afla o bucată de deșert slab marcat și un munte înalt, cu umbre puternice. în punctul în care pustiul întâlnea muntele se ridica Marele Tufiș. între Doré și tufiș se afla Moise. Sta un pic aplecat în față și ținea mâna dreaptă făcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]