3,531 matches
-
urmări silueta maiorului până când acesta dispăru la capătul străzii apoi trase obloanele. Verifică încă o dată ușa de la intrare și se întoarse în hol. Își surprinse chipul în oglinda mică cu pompoane de mătase, agățată lângă scrin. Un cap micuț, cu bucle grațios zbârlite. Șopti: ― Ești singură, draga mea. Dar nu trebuie să te amăgești pentru că el nu te-a crezut! Ți-a lăsat timp ca să te trădezi. Va trebui să fii mai isteață decât ai fost vreodată în viața ta. Înflori
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pe altul ca o maniacă. Era Îmbrăcată cu un costum Rochas de un alb imaculat, cu manșete din dantelă neagră și o fundă la gât, ciorapi de plasă și pantofi foarte Înalți, roșii. Părul Îi era aranjat În jurul feței, În bucle blonde. Lacrimile de mai devreme dispăruseră. Fața era palidă, dar frumoasă Într-un fel straniu, ca Nicole Kidman În The Others. Avea o Înfățișare perfect calmă. Era, În mod evident, pe jumătate ieșită din minți, deoarece atunci când se simte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
era. De ce nu mi-ai spus de la început? — E greu. Numai ce-i pronunț numele și mi se întoarce stomacul pe dos. — Dacă te consolează în vreun fel, găsesc că numele e ridicol. Georgina. Îmi evocă o fetișcană victoriană cu bucle aurii și fălci grase și îmbujorate, care chicotește tot timpul. — E o brunetă micuță ca un șoarece, cu păr unsuros și piele nesănătoasă. — Nu mi se pare că îți poate face concurență. — Ea și Terrence au fost colegi de facultate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
una adevărată. O surpriză. Era și timpul, altfel aș fi zis că încep săsemăn bine de tot cu Amelia din Vanity Fair, iar azi ființele bune și plângăcioase sunt mai demodate decât unghiile lungi ale bunicii și ciorchinii ei de bucle de la ureche! Încă de când m-am trezit am văzut pe pereți, prin perdele, niște dungi oblice, luminoase, un joc de raze care mai mult clipeau decât sclipeau. M-au făcut să surâd, apoi să râd. Bătea vântul puțin, iar razele
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
carillonul lui Jacques, i-am dat drumul și-am acompaniat ceasul, de parcă am fi făcut timpul să cânte în trei feluri, și Giuseppe a început să aplaude ca un apucat. Are ceva de gondolier, cu părul lui negru plin de bucle lucioase, cu mustața ca un fir răsucit, și e foarte galant cu mine, dar fără să întreacă vreodată măsura. Îmi plac italienii, au o căldură care nu te sufocă. A venit lângă pian, mi-a luat mâna ca să mi-o
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
gândi cum ar fi ca, în timp ce reface o biserică, să dea peste ea, ascunsă în zid. Prin mintea numai pe jumătate trează îi defilau o mulțime de arhangheli cu picioare subțiri, cu fustanele și cu scuturi în mâini, îngeri cu bucle căzute pe umeri și sfinți și sfinte cu tipsie galbenă pe cap. Pe toți îi văzuse, dar nu mai știa exact unde. Curând sfinții au fost luați de apa unui râu, iar camerierul care a trecut pe hol a auzit
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
lui tresări și îl certă, dar apoi văzând mutrița nedumerită a băiatului ei îl întrebă ceva mai blând: — Cine nu-i cuminte? — Anica, răspunse prompt băiatul. — Și pe tine cum te cheamă? — Anica, repetă băiatul. Într-adevăr, așa cum arăta, cu bucle și obraji albi, putea foarte bine să treacă drept sora lui. Marioara îi trimise cu bona, pentru că oricum nu mai mâncau, iar ea voia să vorbească despre pregătirile pentru Anul Nou. Cei trei frați nu mai stătuseră împreună, doar ei
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
preț. Erau ale unei persoane ce venea din sens contrar și care se oprise în loc ca să-l privească mai bine; o doamnă nu prea înaltă, îmbrăcată într-un pardesiu cărămiziu, de sub gluga căreia ieșea un smoc grizonant în formă de buclă și doi ochi uimiți, fără cearcăne și fără pungi, pe jumătate închiși, ce îl oprise subit din mers. Deoarece nu se așteptase la o asemenea surpriză, la început tresări, apoi zâmbi emoționat și, cu degetul arătător de la mâna dreaptă ațintit
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și a profita. Aceștia sunt bărbații care îmbrățișează burlăcia, nu din vanitate, nici din misoginie, ci din necesitate. Eu, recunosc, făcând parte, mai cu seamă, din prima categorie, decât din cea de a doua, numai după o simplă vânturare a buclelor sale minunate prin fața mea și o privire galeșă, m-am lăsat cuprins de o văpaie interioară cu origini lesne de ghicit, care mistuia vlaga din mine, zăpăcindu-mă și dândumi acele furnicături de nesuportat în stomac, despre care se tot
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Se va Întoarce după mine. Așteptați și-o să vedeți. Ninici lăsă arma să-i cadă În Îndoitura cotului și Își bătu palmele Înmănușate una de cealaltă. — Locomotiva cea nouă e zgomotoasă, spuse el, urmărind trenul, care se Întinse la o buclă a liniei de parcă ar fi fost elastic și apoi dispăru din vedere. Macazurile reveniră cu un geamăt la pozițiile inițiale și semnalul de la linia de pasageri ce ducea spre oraș se ridică. Un bărbat coborî scările de la cabina suspendată, traversă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Împărătește acum peste aceste locuri. La recepții se pot citi pe tăvița de argint cărți de vizită: Domnul și Doamna Puradel, Domnul și Doamna Procopsitu, Domnul și Doamna Crăpelniță, Domnul și Doamna Oatu. Fata aceea tînără durdulie și atrăgătoare cu buclele Încărcate de paiete, cu unghiile albastre stropite cu bronz, rochia ei roz cu volanul balansînd În jurul gleznei puternice, prinsă-n cataramele de metal ale sandalei din plastic maro, nu mai plutește În brațele distinsului Ghepard, irezistibil chiar și În declinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cineva sau ceva. La aproape șaisprezece săptămâni după ce m-am trezit pe podeaua dormitorului, a sosit cutia cu becul. Silueta întunecată se ridică în fluxul conversațiilor și poveștilor, înoată prin zumzetul barurilor pline până la refuz de sâmbătă seara, dă ocol buclelor și crestelor numerelor de telefon schimbate. Un apel își greșește destinația și, la kilometri distanță, sinele meu inconștient se foiește în somn, deranjat de-un țârâit. De la patru grade de izolare, umbra de sub apă prinde mirosul. Un semnificant încovoiat, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lovindu-se de gâtul meu. Mi-a fost dor de tine. — Am uitat de tine, Clio. Am uitat totul. Îmi pare tare, tare rău. — Hei. Stai liniștit, nu face nimic. Mâna ei pe gâtul meu și degetele ei mângâindu-mi buclele de păr de pe ceafă. Nu face nimic. Totul e în ordine. Se trase ușor îndărăt, ca să mă poată privi în ochi. — E-n ordine. Acum suntem aici și totul e în ordine. — Clio, am spus. — E-n ordine. Știu. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cât trăiești mai mult, cu atât efectul lui va fi mai slab. E important, deci, să înveți să te protejezi într-un fel mai permanent. Există câteva modalități pe termen scurt și câteva pe termen lung de-a face asta. Bucla conceptuală non-divergentă e cea mai rapidă și mai sigură modalitate, așa că reprezintă cel mai bun început. Coletul de față ar trebui să conțină: x 4 dictafoane cu redare continuă și adaptori AC x 4 casete preînregistrate x 4 cabluri prelungitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
prelungitoare de 8 metri x 1 adaptor de priză cu patru ieșiri x 16 baterii AA, în cazul unei căderi de curent sau al folosirii în aer liber Mod de funcționare: Funcția acestui echipament este aceea de-a genera o buclă conceptuală non-divergentă. Cu alte cuvinte, un cerc închis, un flux de pură și singulară asociere trecând de la un dictafon la altul, în ordine. De la unu la doi. De la doi la trei. De la trei la patru. De la patru înapoi la unu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
etc.) dincolo de spațiul definit și să nu le permită să treacă prin el sau rămână înăuntrul lui, creând astfel o zonă de izolare. Din câte știu eu, nici un ludovician sau orice alt pește conceptual n-a pătruns vreodată într-o buclă conceptuală non-divergentă. Pe scurt, va funcționa ca o cușcă de rechini. Instrucțiuni: Introdu casetele în dictafoane. Așază dictafoanele în fiecare colț al camerei și la marginile oricărui spațiu pe care vrei să-l definești. Dacă e posibil, cuplează fiecare dictafon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
implicate în înregistrări nu trebuie să asculte vreuna dintre casete. În afară de această singură interacțiune, cei patru oameni nu trebuie să se cunoască deloc, altfel ar putea apărea ramificații sau încrucișări de flux și ar urma imediat o prăbușire vertiginoasă a buclei. Evident, din același motiv, nici tu nu trebuie să ai nici un contact cu vreunul dintre cei patru participanți. Evident e și faptul că lucrul ăsta e aproape imposibil. De unde și importanța bunei întrețineri a echipamentului din dotare. Cu regret, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o sută de scrisori ca asta. Sper să le poți urmări. Eu fac tot ce pot. Curând vei primi un pachet în care se află un bec, o casetă video și două caiete. E important să deschizi pachetul înăuntrul unei bucle de dictafoane, pentru că citirea informațiilor pe care le conține va crea o miros puternic în adâncul apelor. Becul a fost atent modificat să transmită prin pâlpâiri un text Morse/QWERTY dublu-codificat (revin la asta mai târziu) cu prinzând un fragment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
bolnavi, morți sau pe moarte în ele; un oribil acvariu abandonat. În centrul acelui loc l-am găsit pe ludovician. Era mai tânăr atunci, mult mai mic, dar totuși foarte periculos. Și l-am eliberat, Eric, din închisoarea lui, din bucla conceptuală. Eu am făcut-o. Eu sunt de vină. M-am oferit rechinului gândurilor și el a mâncat și a mâncat, devenind din ce în ce mai mare, iar acum e adult și nu ai cum să-l oprești. M-am ucis pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
creând ciudate asocierice pluteau prin cameră. Dictafoanele de curând despachetate ale Primului Eric Sanderson murmurau în fiecare colț al dormitorului și rechinul memoriei, ludovicianul, a rămas blocat în spatele tencuielii. N-a putut intra în perimetru. N-a putut pătrunde în bucla conceptuală non-divergentă. Scrisorile Primului Eric Sanderson variau de la cele lucide la cele aproape indescifrabile, însă tacticile lui dădeau roade. Toate. Astfel, cu îndoială la început și apoi cu o încredere grijulie dar crescândă, am devenit elevul ultimului meu eu. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fusese așezată la un capăt al său. Am pornit spre ea. Apropiindu-mă, am văzut că lampa arăta ca scoasă dintr-un living al anilor ’70, avea un abajur mare, de verde decolorat, cu ciucuri și-un picior plin de bucle și curburi făcut din lemn vopsit în negru. — E cineva? Nu era nimeni în jur, doar eu și lampa, stând împreună la capătul unui hol lung și solitar. L-am găsit urmărind cablul de alimentare. Cablul lămpii se continua cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ești. Mai întâi trebuie să fac ceva important. Domnul Nimeni mă urmări cum pun bateriile în dictafoane și le așez într-un pătrat aproximativ în jurul nostru, la marginea luminii aruncate de lampă. Nu spuse nimic până când n-am terminat. — O buclă asociativă pe bază de sunet, îmi zâmbi el așa cum îi zâmbește șeful unui angajat care a făcut o șmecherie isteață cu cifrele contabile. Uau, pot să întreb cum a fost gândită? M-am așezat la loc. Simțeam ceva forfotindu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
capul într-o parte. La doar cincisprezece centimetri, unul dintre dictafoane se ridica asemeni unui obelisc miniatural, cu banda lui minusculă derulându-se de pe-o rolă pe alta cu un zumzet grav, înregistrarea auzindu-se ca o pălăvrăgeală indistinctă. Bucla conceptuală non-divergentă. Luxofagul înotase în curgerea ei și fusese luat de ape. Mi-am înfipt călcâiele bocancilor în dalele netede de gresie și am făcut un salt înainte pe podea, alunecând pe spate până ce-am ajuns în afara cercului de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
am făcut un salt înainte pe podea, alunecând pe spate până ce-am ajuns în afara cercului de lumină și a perimetrului trasat de dictafoane. M-am ridicat în capul oaselor, strângându-mi cotul rănit la piept. Luxofagul zăpăcit se rostogoli înăuntrul buclei, o dată, de două ori, ca apa scurgându-se într-un sifon de chiuvetă, apoi își recăpătă controlul. Înotă înapoi la domnul Nimeni și începu să-i dea ocol pe-o orbită lentă, la nivelul mijlocului. — Hmm. Acum hainele lui Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cerului de lumină și... călcând pe unul dintre dictafoane. — Nu! Cuvântul, aerul ieșiră din mine ca o rană. Nimeni lovi din nou tare cu călcâiul și carcasa mică, din plastic se crăpă. Cercul scârbos de mrene din jurul lui tresăltă când bucla conceptuală se prăbuși în sine și dispăru. Apoi se desfăcu și luxofagii se aruncară asupra mea într-o grindină neagră de fobii și sentimente de vină. Dar, când ajunseră la jumătatea distanței, roiul intră în dezordine. Se încolăciră și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]