3,322 matches
-
între, pe de o parte, burghezia industrială și bancară și, pe de alta, micii proprietari țărani și meșteșugari. Rezistențele la primele încercări de planificare urbană au rezultat mai ales din presiunile exercitate la nivelul central al statului de către reprezentanții micii burghezii și ai țărănimii independente; aceste categorii se temeau de orice modificare a principiilor proprietății funciare. În perioada interbelică, reflecțiile asupra planificării urbane nu s-au concretizat în realizări efective. În virtutea respectului scrupulos față de proprietatea privată, puterea politică nu a controlat
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
în cursul secolului al XIX-lea, deși mai fusese evocată în timpul Revoluției franceze. Luarea la cunoștință a problemelor puse de insalubritatea locuinței populare nu a împiedicat burghezii și muncitorii să conteste dreptul statului de a interveni în acest domeniu. Pentru burghezie, legiferarea în domeniul locuințelor era percepută ca o atingere a dreptului de proprietate, drept pe care Declarația din 1789 îl ridicase la același rang cu dreptul la libertate, siguranță și rezistență la opresiune. Locuința fiind un bun privat, orice intervenție
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
drept pe care Declarația din 1789 îl ridicase la același rang cu dreptul la libertate, siguranță și rezistență la opresiune. Locuința fiind un bun privat, orice intervenție în privința finanțării sale nu poate fi asimilată decât "socialismului pur"2. În plus, burghezia se temea că o politică a locuințelor în favoarea mediilor populare ar fi favorizat constituirea unor masive concentrări de muncitori; or, conform diagnosticului dr.Villermé, un filantrop specialist în starea fizică și morală a muncitorilor, "cei rău intenționați exercită în mod
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
exista o politică a locuinței ca atare, dar exista preocuparea pentru rezolvarea "parcelărilor defectuoase", pentru a face viabile anumite loturi. Aplicarea principiilor solidariste Primele acțiuni privind ajutorul pentru locuință nu decurg, așadar, din revendicările muncitorilor. În sânul fracțiunii luminate a burgheziei, "solidariștii" partizani ai "economiei sociale" și "republicanii progresului" sunt primii inițiatori în acest domeniu, prinși între grija amendării efectelor inacceptabile ale atitudinii liberale tip laissez-faire și intenția de a îngrădi tentația socialismului. În prefața lecțiilor ținute la Școala Superioară de
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
determinată mai curând de uzura la locul de muncă decât de insalubritatea spațiului de locuit. Dar în timp ce burghezilor li se prescria un sejur la munte pentru tratarea tuberculozei, această cură igienico-dietetică era refuzată muncitorilor. "La fel, când era vorba de burghezie, se vorbea de surmenaj și odihnă, în cazul muncitorilor, de lene și absenteism"59. Problema tratării tuberculozei ne lămurește în privința lamentațiilor curentelor igieniste, care condamnau faptul că nu se făceau prea multe pentru ameliorarea condițiilor în care trăiau muncitorii. Igieniștii
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de a liniști majoritatea, voia să și-o facă aliat"73. În ochii anarhosindicaliștilor, această violență avea avantajul de a da contur luptei de clasă și de a evidenția "rolul statului republican ca instrument de opresiune socială aflat în mâna burgheziei"74. Fiecare răzvrătire servea ca repetiție pentru marea seară a revoluției. Desigur, în afară de astfel de strategii cinice, "exasperarea, furia, disperarea, sentimentul de neputință, mânia au jucat în cazul celor mai mulți manifestanți un rol la fel de mare în cazul celor mai mulți manifestanți, ca și
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
dovedit a fi nesemnificativ. Din 1958 până în 1963, prețurile terenurilor aproape s-au triplat. Practic, alegerea de a nu interveni asupra prețurilor terenurilor decât în zonele rezervate operațiunilor de urbanism operațional permitea puterilor publice să negocieze cu micii speculanți ai burgheziei mici și mijlocii. Dar și marile operațiuni de urbanism operațional, în mod paradoxal, au permis speculațiile funciare. Timpul cerut de realizarea ZUP încuraja înflorirea unor operațiuni întreprinse de investitorii privați; aceștia sperau să beneficieze și ei de solvabila cerere de
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
cumulativ: prezența societăților HLM i-a făcut pe investitorii privați să-și schimbe hotărârea de a construi în ZUP, iar absența acestora acolo avea să oblige agențiile să construiască doar în ZUP. Rezultatul: zonele urbane au devenit cetăți HLM, iar burghezia a recucerit orașul tradițional"161. Treptat, s-a realizat o împărțire progresivă a sarcinilor de punere în act a dezvoltării urbane. Statul era astfel constrâns să ia în grijă gestionarea populațiilor cu venituri mici, a populațiilor defavorizate de la periferia orașelor
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
contextul în care "comportamentele sociabilității cele mai anodine angajau poziții sociale și raporturi cu alte grupuri sociale"199, relațiile erau precare, iar stilurile de viață, cu atât mai vulnerabile cu cât locuitorii nu aveau o vecinătate omogenă. Confruntarea moralei micii burghezii cu condiția populară conducea la conflicte între tineri și adulți, între adulții clasei mijlocii și tinerii claselor populare. "Opoziția etică exprimată pe teren era cu atât mai pregnantă cu cât, pentru grupurile sociale în curs de mobilitate, educația era valoarea
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
disoluția legăturilor familiale, surse ale tuturor relelor 248. A pregăti tineretul în vederea inserției în activitatea economică devenea o prioritate națională. Elaborarea unei politici a dotărilor sociale și socioculturale se impunea ca antidot pentru dispariției vieții sociale. Astfel, vechile temeri ale burgheziei s-au întâlnit cu entuziasmul militanților Educației populare; aceștia găseau în urbanizare oportunitatea de a face să se țină cont de revendicările lor privind dotarea socioeducativă, precum și ocazia de a căpăta recunoaștere socială. Educația populară constituia referința ideologică a marilor
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
o anumită expoziție, o reprezentație teatrală, fie organizarea unei întâlniri în localul care aparținea municipalității sau era finanțat de aceasta. Aceste dispute ideologice asupra definirii frumosului și binelui au reprezentat ocazii de afirmare a noilor pături în ascensiune față de mica burghezie tradițională."264 Numeroase au fost dotările sociale care au servit drept rampă de lansare acestor noi elite, formării unor purtători de cuvânt ai cartierelor până când ajungeau reprezentanții acestora. O "nouă mică burghezie" aflată în căutarea unor noi referenți a acaparat
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
afirmare a noilor pături în ascensiune față de mica burghezie tradițională."264 Numeroase au fost dotările sociale care au servit drept rampă de lansare acestor noi elite, formării unor purtători de cuvânt ai cartierelor până când ajungeau reprezentanții acestora. O "nouă mică burghezie" aflată în căutarea unor noi referenți a acaparat dotările socioculturale, ca un preambul la acapararea instituțiilor teritoriale 265. Avântul asociativ s-a bazat pe credibilitatea Educației populare în tratarea problemei urbane. Asociațiile deveneau echivalentul în mediul urban al sindicatelor din
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
o viață care li s-a "închis" deși, ca și celelalte familii, sperau la prosperitate"4. În aceste condiții, mai ales femeile sunt obligate să-și amâne proiectul profesional. Începând cu sfârșitul anilor 1980, Pierre Bourdieu a evocat suferința "micii burghezii" bulversate la gândul că va deveni proprietara unei case, dar conștientă că nu-și va putea niciodată construi viața așa cum crezuse la început. Acești aspiranți la proprietate "determinați să trăiască peste resursele lor, să facă împrumuturi [...] descoperă, cu aceeași durere
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
globalul la scara locală a centrului orașului"518. Adepți ai străzii redate pietonilor și bicicletelor, gentrificații sunt în proximitatea tuturor serviciilor care constituie atracția unui oraș, mai ales în preajma gărilor și aeroporturilor, care răspund nevoilor lor de mobilitate. Contrar vechii burghezii, ei nu au prejudecăți legate de anturajele "exotice", populare, iar scumpirea cartierului, pe care ei o provoacă, nici nu lasă multe șanse vecinilor săraci să rămână acolo. Inițiată de fracțiunea cea mai boemă a claselor avute, aceea care are un
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de interesele particulare în căutarea interesului general. Această ocultare a conflictelor de interese și a mizelor puterii care le însoțeau făcea proiectul de modernizare cu atât mai ambiguu, cu cât politicile urbane ale statului se împletiseră mai bine cu preocupările burgheziei arhaice și autoritare de a-și păstra rentele decât cu cele ale noilor clase conducătoare apărute din dezvoltarea marilor organizații industriale și financiare. Denunțarea acestei iluzii, a acestei viclenii a științei transparente la interese convinsese rapid "forțele vii" mobilizate în
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
50 RON 99,9 RON 15 100 RON 149,9 RON 20 150 RON 199,9 RON 25 200 RON 30 În seria SOCIOLOGIE au mai apărut (selectiv) • Asistența socială în tranziție, Alain Vilbrod, Ion I. Ionescu • Călătorie în marea burghezie, Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot • Cercetarea calitativă a socialului, Mircea Agabrian • Construcția simbolică a cîmpului electoral, Ioan Drăgan et al. • Epoca maselor, Serge Moscovici • Era individului, Alain Renaut • Introducere în sociologia religiilor, Max Weber • Istoria politicilor sociale, Francis Démier • Istoria sociologiei
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de l'insignifiance. Les carrefours du labyrinthe IV, Paris, Seuil, 1996, pp. 221-241. 2 Fernand Braudel, Grammaire des civilisations, Paris, Arthaud-Flammarion, 1987, p. 358. * Comuna se referă la origine la orașul ieșit de sub jugul medieval și pe care îl administrează burghezia (comuna urbană); ulterior, desemnează cea mai mică unitate administrativă a teritoriului urban administrat de primar, adjuncți și consiliu municipal (n. tr.). 1 Charles Petit-Dutaillis, Les communes françaises, Paris, Albin Michel, 1970 (1947), p. 47. 2 Régine Pernoud, La bourgeoisie, Paris
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
lui B. Quillet, La ville des Temp modernes, de la Renaissance aux révolutions, în Histoire de la France urbaine, t. 3, Georges Duby (ed.), Paris, Seuil, 1998 (1980), p. 167. 3 Ibid., p. 171. 4 Ibid., p. 175. 1 Acești regi vânduseră burgheziei dreptul de "a forma comuna" ca o contraparte a resurselor sale bugetare. Vezi Jean de Savigny, L'État contre les communes?, Paris, Seuil, 1971, pp. 20-21. 2 Norbert Elias, La société de cour, Paris, Flammarion, 1985, p. 305. 3 Paul
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
a fost aceea de a transforma apa într-un vin de foarte bună calitate! Asistăm astăzi cu bucurie cel puțin în Franța la o altă transformare, care, cu toate că este una graduală, nu este mai puțin plăcută. Pe vremea bunicilor noștri, burghezia din Paris și din provincie consuma vin de Bordeaux și Burgundia, chablis sau sauternes, cu mai mult sau mai puțin discernământ, în timp ce muncitorii de rând beau mult prea des un puternic "vin roșu grosolan care pătează". Astăzi, știm să apreciem
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
personalității lor și să restabilească acea comuniune primitivă dintre om, animal și vegetal. Însă, chiar dacă această manifestare de veselie se apropia adeseori de delir, ea nu genera întotdeauna orgia. Fundamental rural, cultul devine din ce în ce mai citadin. Sub influența orașelor și a burgheziei urbane asociate comerțului cu vin, festivitățile se disociază treptat de ciclul anotimpurilor și al viticulturii, evoluând către celebrarea vieții pline de voie bună și către consacrarea "eternei reîntoarceri" a zeului. Ceva mai târziu îl regăsim pe Dionisos în epoca romanică
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
pentru a fabrica vinul și pentru a adăposti temporar lucrătorii. Alte regiuni și țări cu podgorii renumite însumează conace înstărite și vaste, care adăpostesc pivnițe adânci, construite în special în secolul al XVIII-lea și al XIX-lea de către marea burghezie prosperă și dornică să părăsească anonimatul orașelor pentru a juca un rol vizibil în provincie (regiunea Médoc este exemplul tipic). Mai mult decât o comunitate de drept, viticultorii formează o comunitate de sărbătoare. Serbările vinului stau mărturie spiritului festiv al
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
vor administra plantațiile viticole ca pe niște întreprinderi industriale. Tot ei vor răscumpăra la preț scăzut mici plantații familiale pentru a-și constitui imense domenii care anticipă structurile viticole actuale. Acești maeștri ai finanțelor vor prelua și marile proprietăți ale burgheziei locale, incapabilă să le asigure replantarea (între 3000 și 4500 de franci per ha replantat). Astfel, în 1900, Compania Salinelor din Midi deținea deja 700 ha cultivate în vii iar banca Rothschild peste 200 ha. Este epoca societăților agricole anonime
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
și nici în alte cărți privitoare la transformarea socialistă a agriculturii - constă în nesesizarea unui proces important care se desfășoară în satele noastre. Lenin arătase încă înainte de Marea Revoluție Socialistă din Octombrie că mica gospodărie a țăranului «naște capitalism și burghezie permanent, în fiecare zi, în fiecare ceas, spontan și în proporție de masă» (V.I.Lenin, Stângismul - boala copilăriei comunismului, Ed. PMR, 1949, p. 8). Un document de partid apărut de curând în Scânteia (Despre alianța dintre clasa muncitoare și țărănimea
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
din lupta clasei muncitoare conduse de partid pentru libertate, bunăstare, socialism și pace. N. Moraru și Aurel Baranga zugrăvesc în drama lor Pentru fericirea poporului lupta eroică a comuniștilor în condițiile anilor 1937-1938, când puterea de stat era în mâinile burgheziei. Mihail Davidoglu în Cetatea de foc (ca și ceilalți autori cuprinși în volumele de Teatru) își plasează conflictul în condițiile actuale, când puterea în stat o deține clasa muncitoare aliată cu țărănimea muncitoare și când dușmanului de clasă i s-
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
aceștia au pornit pe drumul indicat de partid, drumul colectivizării. Totodată, actorii au observat comportările, gesturile, atitudinile țăranilor muncitori, ceea ce i-a ajutat apoi la crearea autentică a personajelor. Totdeauna când acțiunea se petrece la țară, în teatrul practicat de burghezie, țăranii apăreau în costume naționale, cu floricele la pălărie și zurgălăi la opincile noi-nouțe. Atmosfera rustică» era improvizată cu ajutorul fluierului ciobănesc, al tălăngilor și al lătratului de câini din culise. Aceasta era viziunea deformată, reacționară a sămănătorismului asupra satului, foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]