27,540 matches
-
Și cer , și stele, si dor cu dor, În lumea mea să pot să iau Mă simt cel mai bogat din lume, Chiar cerul mi-a dăruit o cheie, Cu mâna pe inimă pot spune, Dumnezeul meu, este FEMEIE! Vol. Călător prin destinul nimănui Referință Bibliografica: Dumnezeul meu, este Femeie! / Mihail Coandă : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2318, Anul VII, 06 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Mihail Coandă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
DUMNEZEUL MEU, ESTE FEMEIE! de MIHAIL COANDĂ în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362632_a_363961]
-
Publicat în: Ediția nr. 2344 din 01 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Norul cu vise M-am îndrăgostit de bucățica aceea de nori unde ți-ai ascuns visele, nu știu cum am vazut-o, călătoream spre aceiași destinație, constelația cu zâmbete. Eu, călător solitar, însoțit de cartea mea cu uitări și un baston în care îmi reazem pașii de dor. Voiam să ascund uitarea acolo unde nici gândul nu o poate ajunge. M-am aplecat să culeg câteva vise, dar m-au înțepat
NORUL CU VISE de MIHAIL COANDĂ în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362641_a_363970]
-
am mai spus, vine de la sihastrul Agapie care în a doua jumătate a secolului al XIV-lea a ridicat o cruce, pecetluind astfel începuturile vieții monahale în aceste minunate locuri nemțene de adevărată viețuire pustnicească și binecuvântate de Dumnezeu. Cum călătorului îi șade bine cu drumul, cu forțe proaspete, mi-am pus rucsacul pe umăr și am pornit pe drumul ce duce la Agapia din deal. Când linia caselor se termină, în fața mea se afișă un munte cu piepturi abrupte și
AGAPIA – LĂCAŞ AL BINECUVÂNTĂRII ŞI AL DRAGOSTEI CREŞTINE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362656_a_363985]
-
de Mihail Coandă , publicat în Ediția nr. 2344 din 01 iunie 2017. Norul cu vise M-am îndrăgostit de bucățică aceea de nori unde ți-ai ascuns visele, nu știu cum am văzut-o, călătoream spre aceiași destinație, constelația cu zâmbete. Eu, călător solitar, însoțit de cartea mea cu uitări și un baston în care îmi reazem pașii de dor. Voiam să ascund uitarea ... Citește mai mult Norul cu viseM-am îndrăgostit de bucățicaaceea de nori unde ți-ai ascuns visele,nu știu cum am
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/362646_a_363975]
-
în care îmi reazem pașii de dor. Voiam să ascund uitarea ... Citește mai mult Norul cu viseM-am îndrăgostit de bucățicaaceea de nori unde ți-ai ascuns visele,nu știu cum am văzut-o,călătoream spre aceiași destinație,constelația cu zâmbete.Eu, călător solitar,însoțit de cartea mea cu uităriși un bastonîn care imi reazempașii de dor. Voiam să ascund uitarea... VI. FEMEIE, de Mihail Coandă , publicat în Ediția nr. 2332 din 20 mai 2017. Femeie Am mers în fața lui Dumnezeu Și crede
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/362646_a_363975]
-
Se stinse tăcut, cu gândul la femeia care trebuia să coboare. N-a înțeles de ce era îmbrăcată în negru. N-a înțeles de ce nu mai putea s-o aștepte, de ce se grăbea să... Sirena salvării se auzea din ce în ce mai aproape. Puținii călători, îl priveau îngroziți cum se topea încet în balta de sânge, de parcă toate-i veniseră când nu mai era nevoie. Brancardierii îi așezară brațele culese dintre traversele năclăite de sânge pe trupul inert, depărtându-se alene. Urletul sirenei îndepărtându-se
MÂNA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/362725_a_364054]
-
cum se topea încet în balta de sânge, de parcă toate-i veniseră când nu mai era nevoie. Brancardierii îi așezară brațele culese dintre traversele năclăite de sânge pe trupul inert, depărtându-se alene. Urletul sirenei îndepărtându-se îi împrăștie pe călători spre rosturile lor, într-o toropeală cleioasă, cernită... Gheorghe NEAGU Focșani mai 2016 Referință Bibliografică: MÂNA / Gheorghe Neagu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1960, Anul VI, 13 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gheorghe Neagu : Toate Drepturile Rezervate
MÂNA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/362725_a_364054]
-
DE RĂMAS BUN Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 1374 din 05 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Poem de rămas bun Bat clopotele Doamne, sunt pe drum Pe drumul veșniciei eu voi păși de-acum, Sunt doar un călător, ce-i pregătit să bată, Sperând întru iertare, azi, în cereasca-ți poartă. Bat clopotele, plecarea mea vestesc, Pe raza-ți de Lumină spre Casa Ta pornesc. Lipsit sunt de cuvinte, doar rugile din urmă Spre Tine drag părinte azi
POEM DE RĂMAS BUN de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362743_a_364072]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > ÎMPĂRȚIRE Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1182 din 27 martie 2014 Toate Articolele Autorului pe cărarea către crucea cuvântului doi călători împart lumina cuvintelor între ecou și culoare sunt orb ascultă-mi muzica surdule eu te voi privi dincolo de culoare pe marginea unui vers citesc surdule citesc semnele mele au adâncimi câmpiile rostogolesc bilele de foc în vârful degetelor așa te
ÎMPĂRŢIRE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370184_a_371513]
-
două coloane de foc ale timpului meu apoi spune-mi care cântec din împletirea razelor lunii este al meu dincolo de orb și de surd un bătrân înalt cu barba albă ridică toiagul desparte cântecul de lumină o clipă cei doi călători își aștern mâinile unul pe umărul celuilalt dimineața poate începe și seara lipsește răsăritul soarele nu doarme 27 martie 2014 Referință Bibliografică: împărțire / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1182, Anul IV, 27 martie 2014. Drepturi de
ÎMPĂRŢIRE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370184_a_371513]
-
în noi. Cluj Napoca, 19 noiembrie 2015 Alinare Suavă pe brațe se-așază dorința Și iar penelul scrie un destin... O harfă de aur îmi e azi voința, Ce cântă șoptit un cântec sublim. Mă îmbracă iar harul în straie De călător și al luminii străjer... În mine iar arde o sfântă văpaie, Și clipele-ntruna o vamă îmi cer. Nu calcă pe urmele serii lumina Ea liberă cântă și murmură lin Departe de suflet astăzi e lumea Ce cupa cu lacrimi
IUBIREA CA UN CURCUBEU de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353272_a_354601]
-
frunze, moarte și ele, ce zboară și dispar, spre a lăsa o dâră în memorie și spre a exista, astfel, dincolo de strălucirea pe care au avut-o. Moartea invadează totul, până și peisajul, copleșit de tristețe, și el, sub privirile călătorului în toamnă. Toamna de-acum trimite la alte toamne, când mama trăia și se plimba alături de poet, murmurând versuri din Eminescu. Poemele sunt pline de timp, ieri și azi, un azi devenit fărâme ce se scurg printre degete. Mama este
M. CINTA MONTAGUT, NATURALEŢEA EMOŢIEI* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353353_a_354682]
-
s-au întâlnit cu niște oameni care i-au luat în primire zicându-le: "Ce oameni proști, își rup încălțămintea și picioarele ca să nu strice potcoavele măgarului". Atunci, tatăl se sui pe măgar și plecă. Curând se întâlniră cu alți călători care i-au luat și aceia în râs: " Ce tată fără pic de inimă, uite, că nu are milă de copilul lui, îl lasă, sărmanul, să bată drumul pe jos!" Tatăl coboară și sui pe măgar pe copilul său. Se
GURA LUMII de IONEL CADAR în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353417_a_354746]
-
și aceia în râs: " Ce tată fără pic de inimă, uite, că nu are milă de copilul lui, îl lasă, sărmanul, să bată drumul pe jos!" Tatăl coboară și sui pe măgar pe copilul său. Se întâlniră apoi cu alți călători, Văzându-i, aceștea spuseră: "Poftim! Se mai cheamă acesta copil cu creștere bună? Iată bătrânul merge pe jos iar fiul său călare pe măgar." "Ce-i de făcut cu oamenii aceștea?"Zise tatăl. Se suiră amândoi pe măgar, cu nădejdea
GURA LUMII de IONEL CADAR în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353417_a_354746]
-
o scoatem la capăt. Hai să mai încercăm una!" Coboară amândoi de pe asin, luară o prăjină de lemn și legând măgarul de câte două picioare, îl ridicară în spate și porniră cu el la drum. Când se întâlniră cu alți călători, aceștea începură să râdă de ei ca de niște nebuni. Omule, ori cine ai fi, să știi că orce ai face tu, de gura lumii tot nu vei scăpa, așa că te sfătuiesc să ții cont de ea numai când este
GURA LUMII de IONEL CADAR în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353417_a_354746]
-
fum, Care-nsoțesc alene corăbiile pe-abisul Amarelor noianuri, lunecătorul drum. Abia aduși pe punte, și regii de azure Se-arată a fi deodată stângaci, fără de gând, Mari aripile-și lasă, o, albele armure! - Ca niștea vâsle triste alături atârnând. Cel călător de ceruri, el, nu de mult, stăpânul Superb al înălțimii, sta umilit și-nvins...! C-o pipa peste pliscu-i îl necăjește unul Maimuțărindu-l, altul, pe cel cu mersul stins. Poetul e asemeni acestui prinț de noruri, De-o seamă
ODĂ POEZIEI!! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353442_a_354771]
-
arealul spațiului comunist din Răsărit, căci el însuși, dând dovadă de fair play competițional, îi recunoaște bulgăroaicei Vanga capacitățile identice cu ale lui. Între timp, previziunile geopolitice ale lui Urar se adeveresc, iar el își continuă misiunea de vizionar, de călător în timp, mai ales pe domeniul tehnologic. Îl contactează din nou pe Valentin, pe care îl alese drept colaborator fără a avea un criteriu serios de selecție, ci doar urmarea unei coincidențe: numele unuia era inversul celuilalt. A doua oară
UN BALANS ÎNTRE FICŢIUNE ŞI REALITATE (SAU) AL ŞAPTELEA SIMŢ , ROMANUL UNUI POVESTITOR AL TIMPULUI SĂU de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353465_a_354794]
-
decât acasă. Milițienii erau mereu puși pe vânătoarea celor fără permis de ședere în metropolă, iar în gara centrală se aflau instalate cuști, ca pentru animalele exotice, în care cei prinși fără permise în regulă erau închiși provizoriu, spre stupoarea călătorilor. Femeile angajate pe șantierele Moscovei, nevoite să se cazeze și câte cinci într-o cameră închiriată, erau supuse la locul de muncă exploatării sexuale. Unui Casanova caucazian, Rustam, îi cădeau victime toate femeile din subordinea sa. Ioana scăpă de inevitabilul
UN BALANS ÎNTRE FICŢIUNE ŞI REALITATE (SAU) AL ŞAPTELEA SIMŢ , ROMANUL UNUI POVESTITOR AL TIMPULUI SĂU de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353465_a_354794]
-
Dar, nu sunt o fată frumoasă, adugă repede. E întuneric, nu poți vedea lucrurile cum sunt de-adevăratelea. - Și ce caută o fată, frumoasă sau ne frumoasă, singură în miezul nopții, într-un asemenea loc? - Poate te așteaptă pe tine, călătorule. Șerban râse. - Nu sunt un călător... Am venit aici cu alte gânduri, nicidecum să întâlnesc o fată. - Și ce gânduri te aduc aici? - Să câștig o cupă. - A... ești unul din aceia deștepții, care știu cum să mute calul ca să
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353479_a_354808]
-
adugă repede. E întuneric, nu poți vedea lucrurile cum sunt de-adevăratelea. - Și ce caută o fată, frumoasă sau ne frumoasă, singură în miezul nopții, într-un asemenea loc? - Poate te așteaptă pe tine, călătorule. Șerban râse. - Nu sunt un călător... Am venit aici cu alte gânduri, nicidecum să întâlnesc o fată. - Și ce gânduri te aduc aici? - Să câștig o cupă. - A... ești unul din aceia deștepții, care știu cum să mute calul ca să răpească regina? - Cam așa ceva. Știi de
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353479_a_354808]
-
în mâini un caiet mare pe care îl strângea, cu grijă, la piept. Privirile li se intersectară iar fata zâmbi ușurată. Cel pe care îl aștepta se apropia, în sfârșit. Coborî unul din trepte ieșindu-i în întâmpinare. - Bună dimineața, călătorule! i se adresă cu un ton firesc, ca și cum se cunoșteau de când lumea iar întâlnirea acolo era de mult stabilită. - Bună dimineața, Dorina, îi răspunse Șerban familiar sub privirile mirate ale celor doi colegi, care nu aveau habar ca el să
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353479_a_354808]
-
șah și cei de acolo îți vor face o statuie în piața centrală? glumi ea și o luă înaintea lui, strecurându-se prin mulțimea care parcă se temea să intre în clădire și se oprise acolo, în fața ușilor deschise. - Ei, călătorule, hai să ne întoarcem în timp, că tot îți place să îți bagi nasul în locuri necunoscute... Ei bine, imaginează-ți că l-am însoțit pe primarul Vasile Deac - care fie vorba între noi îi plăcea al naibii de tare jocurile de
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353479_a_354808]
-
Primarul a defrișat pădurea de aici, că doar era proprietate comunală și împreună cu împăratul a făcut o chetă publică. A pus bani în pușculița asta însuți Franz Joseph, au mai luat împrumuturi de la o bancă vieneză și... gataaa. Era 1896, călătorule! Doi ani au durat lucrările, dar la 10 iulie 1899 frumusețea asta a putut fii inaugurată în mod oficial. Cazinoul a fost construit în stil eclectic, cu unele note ale Renașterii germane și din punct de vedere arhitectonic, ea seamănă
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353479_a_354808]
-
bine, te las să mă însoțești...Uite, aceste trei policandre de cristal de Murano, pe care le vezi aici, la început au fost cu lumânări, hmmm, acum au becuri... Mi-ar fi plăcut să fii rămas cu lumânări, ție nu, călătorule? îi șopti fata la ureche. - Probabil le-a fost frică că pot lua foc tablourile astea. - Sîsst, ți s-a urât cu libertatea , vrei să te audă cineva și să te trezești după gratii? îl avertiză ea uitându-se speriată
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353479_a_354808]
-
asta. - Ce-i cu păstorița asta? Și cine ești tu cu adevărat? Nu mai avu timp să-i răspundă, cineva îi chemă în sala unde urma să se desfășoare concursul, iar unul dintre colegi se ivi lângă Șerban. - Ei, succes, călătorule. Vezi că eu înmânez premiul cel mare așa că străduiește-te să fii cel care îl primește... Dacă vrei să cunoști povestea păstoriței, vino în astă seară din nou la izvor, cine știe poate mă îndur de tine și ți-o
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353479_a_354808]