4,874 matches
-
îndreaptă spre mijlocul camerei, se oprește încordat, privește spre fereastră și nu înțelege ce a făcut; se debarasează de gînd și se așează la masa de scris) TABLOUL III (Același spațiu și aceeași lumină a întîlnirilor; Ea 1 îl așteaptă calmă în nerăbdarea ei) El 1: Ești demult aici? Ea 1: Eu încep să fiu numai în clipa în care vii tu... El 1: Și acum, după mărturisirea asta, eu ce-aș putea să-ți mai spun? Ea 1: Oare chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
că este activ, "motor al vieții", ilustrând pulsiunile lăuntrice ale omenescului, sau năvalnic, ca dezlănțuire a stihiilor primordiale, vântul repune lumea în ordine, convertind-o la starea dintâi a creației. În majoritatea mitologiilor, aerul este prezent sub trei aspecte: elementul calm (zeul egiptean al atmosferei, Shu, ca mediator între cer și pământ; element violent, personificat de divinitățile vântului și ale furtunilor, și elementul vital, "prăná", forța de viață, dobândită prin yoga172. I.2.2. SEMNIFICAȚIE ȘI PROCESUALITATE Până în mileniul al II
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ca soroc al creșterii în care respiră satul cu toată viața lui desfășurată calendaristic. La Ion Horea, focul nu este o jubilație, o stare frenetică de trezire (ca la Lucian Blaga, în "Focuri de primăvară"D. Micu), ci o ardere calmă, menită să se desfășoare veșnic așa. El este forța numenală, originea și substanța permanentă a lumii materiale și a sufletului" (Heraclit). Într-adevăr, Ion Horea este dominat de modele: Horațiu, Ovidiu, Esenin, Pillat, dar în poeme ca "Târziu", "Alb", " Se
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Între floare și fruct" sunt niște "imne" închinate iubirii neprihănite; iubita este de cer, are o carnație diafană, aurie, părul ca mierea, ea este cântată eminescian: "Aș vrea din nou în față să te am/ să-mi mângâi cu privirea calmă ochii/ încet precum o gâză pe un ram/ de sufletul meu mut să te apropii". Cu volumul " Între floare și fruct" poetul parcă revine la poezie, versifică clasic, îngrijit și cu migală. Evoluția poetului este ciudată: reintegrări în pământul care
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a unei teme promovate oficial dau sentimentul unei poezii "făcute" într-o imagistică comuna. Destul de frecvent simțim la acest poet, în volumul de debut, lipsa de cutezanță sau a harului. Cu volumul următor, "Vis planetar" (1964), asistăm la o dezmărginire calmă, nu dionisiacă, precum la Lucian Blaga, ci, într-o lumină de oglinzi ce răsfrâng apropieri și depărtări într-un zbor amăgitor. "Tu ești un astru plutitor/ Spre care/ tot alerg și nu vin" ("Vis planetar", 1964). Răsfrângerile 1 sunt, firește
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
presupune două planuri: cel exterior,al patinatorilor pe gheață, care duc o viață paralelă fără să reușească să se întâlnească, de aici un sentiment de tristețe și solitudine, și un plan interior potențat de însingurare, un plan de esențe, de calmă opoziție cu lumea falsă a patinoarului. Marin Tarangul "Trenos",E. P. L., 1968; "Legile pământului", Editura Albatros, 1973. Într-o artă poetică, Marin Tarangul ne mărturisește că este inițiat în arta cuvintelor. Înregistrează mișcări și gesturi, pentru a ne sugera densitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
plec odată./ Odată, doar, și-am să lipsesc puțin." Poetul este chemat de cineva care-l așteaptă, de mari depărtări. Chemări care îi strivesc destinul. Cuvântul "destrămare" apare de câteva ori în diferite poeme care propun un sens al trecerii calme, al drumului mereu întrerupt. O anumită trecere de la întristare la exuberanță, amplificând mișcările, face din I. Drăgănoiu un romantic. Și în al doilea ciclu al volumului, "Duhul amforelor", marile plecări deslușesc același sentiment al incertitudinii acestora: Când am plecat în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
între versuri mai scurte și mai lungi în contextul poeziilor atestă o anumită intenționalitate, legată de substituirea unor nume, stări sau pentru a accentua taina. În unele versuri, barbizează corect, dând sentimentul unei poezii lipsite de zbucium, al unei poezii calme, într-un limbaj sever, ușor căutat, lucrat cu nostalgia unei neputințe de abandonare. Nicolae Dragoș "Moartea calului troian", E. P. L., 1968; "Coloană de-a lungul", Editura Eminescu, 1971; "Zăpezi fără întoarcere", Editura Cartea Românească, 1973; "Scut de etern", Editura Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
depărtare/ Un ritm al unui timp urcând./ Fac ochii mari dar numai o secundă/ Până le trec în amintire, rând pe rând" ("Salt"). Dar cum iubirea înseamnă himera fără care nu poate exista, timpul va căpăta dimensiunea trăirii teribile sau calme: "Ca și atunci când tu veneai, frumoaso, și/ Dansau globulele în mine/ Ca niște diavoli roșii,/ Sunând în noi secunda" ("Salt"). O trăsătură a liricii sale este luarea în stăpânire a femeii, dar din nou potențat de un acut sentiment al
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
este preocupat de artă, de poezie, "Iar cântecul să fie bătut în cuie fiindcă/ de el depind prea multe, și bocet și lozincă" ("Trădătorul cântec ambiguu"). Volumul "Repetabila povară" cuprinde și un ciclu de versuri de dragoste; dragoste, contrar temperamentului, calmă, atunci când ea trăiește din amintire, dar spectaculoasă, explozivă, de o senzualitate eruptivă, când este determinată de trăirea imediată: "Tu trebuie, iubito, să știi aceste mâini/ O și iubeau în noaptea acelor dansuri stranii!/ Dar ele ard lunatic, de-atâtea săptămâni
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
1963; "Stampe", Editura Tineretului, 1964; "Pe înaltele reliefuri", E. S. P. L. A.,1967; "Poezii", Editura Tineretului,1967; "Elegii", E. P. L., 1968; "Turn cu ceas", editura Dacia, 1971; "Zeii asediați", editura Albatros, 1972. 8 "În roșii asfințituri te irosești fecund,/ Silabisire calmă de spații vegetale/ Mari pogorâri de aștri și fumuri lungi ascund/ Petrecerea, sub larmă, a ciclurilor tale." Poetul vorbește egal și monoton despre harta țării, despre apele Dunării, despre naștere și iubire, despre istorie: "Mă gândesc la femeile grece/ când
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
modul de abordare interactiv" (Ioana Hălmăgean) "libertatea de exprimare; multitudinea de subiecte abordate" (Kinga Darida) "profesorii (deși nu am voie să îi numesc astfel); participanții" (Darian Ursoi) " Mi-a plăcut foarte mult atmosfera din cadrul acestor cursuri, a fost una degajată, calmă și amuzantă câteodată." (Cristina Zorlențan) "dezvoltarea modului trans de a aborda o problemă; munca în echipă, colaborarea cu profesorii" (Ileana Lazea) "cooperarea dintre elevi și profesori; modul de abordare" (Roxana Bucur) "toți profesorii, toate cursurile, toate prezentările, toate discuțiile și
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
acest stadiu"... Filmul lui Alexa Visarion subliniază aceste brutale și neîntrerupte convulsiuni ale lui Dragomir, zgomotoase și constant incoerente. Asta contrastează cu stilul celuilalt personaj, Anca. Ea nu se agită niciodată. Așteaptă ani de-a rândul. Și ține, cu voce calmă, isonul frazelor explozive ale lui Dragomir. Contrastul între aceste două ritmuri este de două ori artistic, fiindcă e dubla oglindă a două suflete dușmane. Felul cum interpreta, Dorina Lazăr, face, prin glas, să sune această calmă tensiune este de o
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Și ține, cu voce calmă, isonul frazelor explozive ale lui Dragomir. Contrastul între aceste două ritmuri este de două ori artistic, fiindcă e dubla oglindă a două suflete dușmane. Felul cum interpreta, Dorina Lazăr, face, prin glas, să sune această calmă tensiune este de o mare măiestrie. Vorbele ei curg încet înfrumusețând trăsăturile feței. Acest paroxism reținut, această tensiune care are în spatele ei ani de egală încordare... Autorul filmului, regizorul și scenaristul Alexa Visarion, a înțeles tot atât de bine pe cel de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
temporală: e noapte neagră; povestea unei vremi de mult uitate; veghez în noapte 7. Prin metafora ochiul de jăratic se sugerează prezența unei divinități tutelare care protejează casa, căminul, fericirea cuplului familial. Epitetul din structura umbra dulce reliefează atmosfera învăluitoare, calmă, răspândind pacea în spațiul protector al casei. Imaginea sinestezică pe care o creează acest epitet este potențată prin opoziția cu vrăjmășia vremii deafară. Strofa se încheie cu o comparație care valorizează maximal pacea căminului. Compararea focului ce licărește [...] ca o
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
acelor lideri! Pentru Foucault, plăcerea sexuală este în sine un rău79, cuplând-o de ideea nietzscheeană a morții lui Dumnezeu: Ceea ce poate să spună un limbaj, dacă e riguros, pornind de la sexualitate nu este secretul natural al omului, nu este calmul său adevăr antropologic, ci faptul că e fără de Dumnezeu; cuvântul pe care l-am dat sexualității este contemporan, ca timp și structură, cu cel prin care noi ne-am vestit nouă înșine că Dumnezeu a murit. Limbajul sexualității [...] ne-a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
empatizarea și înțelegerea, nicidecum etichetarea/blamarea autorului acestora. Pe cât posibil, aceste comportamente trebuie preîntâmpinate, în timp ce progresele trebuie subliniate constant, recompensate activ. Sunt total nerecomandate pedepsele severe, dată fiind lipsa caracterului corectiv al acestora. De asemenea, cadrul didactic trebuie să fie calm, flexibil, înțelegător, să își păstreze simțul umorului, să știe să se adapteze situațiilor noi, să știe să rezolve pozitiv situațiile conflictuale, să fie constant, corect și echidistant în aplicarea regulilor. Concluzii Producerea unor schimbări pozitive în comportamentul copilului presupune schimbarea
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
a "artificiului", atât de frecvent în poetica polimorfă a barocului. Criticul de amplitudine europeană C. M. I. a abordat și fenomenologia sacrului. Schizomorfia teoretică heideggeriană a "gândirii" și a "numirii" avatar al anxietății existențiale se metabolizează finalmente în "liniște", în certitudinea calmă a "chemării" pascaliene a sacrului, aptă să concilieze neliniștile și tensiunile existențiale în actul de reculegere și meditație asupra Ființei supreme asupra misterului Sfintei Treimi creștine. Această identitate o preluase C. M. I. din plasma nobilă, străveche, generoasă a familiei sale
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
singur trebuie să ne zbatem să-și cunoască țara!"... Mai puteam zice ceva? Mi-am cerut scuze de la toți cei pe care-i deranjasem, în Bîrlad și Vaslui, în vederea organizării turneului micului teatru de amatori din Izmail: păreau mult mai calmi. Aveam să aflu, ulterior, că Areta îi înscrisese în rîndurile Astriștilor și acum erau mîndri și toleranți... Cum m-am reapucat de băut și fumat Povestea e reală. Am mai vorbit, de-a lungul anilor, de-un așa-zis regizor
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Iar brațele căzute în lături își atîrnau buturii cărnoși ieșiți din mînecile scurte pînă la coate și se rezemau cu palmele în pardoseala rece." În tot romanul, figura personajului frapează prin dimensiunea urieșească, atenuînd impresia forței prin blîndețea nefirească, muțenia calmă, inocența deplină. Deși Zahei plănuiește răzbunarea pe cîrciumarul care l-a "otrăvit", sortindu-l orbirii, acestea rămân doar vorbe ale nebuniei, rostite în chinurile deznădejdii uimite. Treptat, statura sa herculeană, întreaga făptură gata să ducă la propriu pietre de moară
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
n-a apucat să vadă, se întîmplase prea repede. S-a îngrijorat de-abia cînd a văzut că trece timpul și Radu tot nu mai apare la suprafață. Marcu și Cornel stăteau aplecați peste marginea bărcii, cercetînd din ochi apa calmă, de parcă nimic nu intrase în ea și nimic nu avea să iasă de acolo. A vrut să se arunce după Radu, dar Cornel i-a luat-o înainte. Era un înotător mai bun și altfel s-ar descurca. Pe moment
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
întoarcă din plimbarea cu barca. S-a întîmplat ceva cu prietenii tăi? Să nu-mi zici că... Poate nu selectase ce trebuie din opțiunile de replici de pe ecran. Propunerea de-a-l lua acasă nu mai venea. Vocea ei părea mai calmă. Asta nu mai era bine. Nu știu, mamă. I-am văzut pe Marcu și pe Cornel. Doar pe Radu nu... Dar hai, te rog, nu mă luați de-aici? Mi-e frică. Nu mă simt bine. E cineva prin preajmă
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
stelelor la fel,/ Șapte semne, puse ciclic..."; 12. Arte poetice ilustrate de poeziile Joc secund și Timbru; 13. Lumea purificată în oglindă se asociază cu ideea autocunoașterii, așa cum este prezentată în poezia Din ceas, dedus...: "Din ceas dedus adâncul acestei calme creste,/ Intrată prin oglindă în mântuit azur./ Tăind pe înecarea cirezilor agreste,/ În grupurile apei, un joc secund, mai pur"; 14. Comuniunea desăvârșită a spiritului cu creația cosmică, atunci când poetul atribuie lucrurilor un suflet, iar poezia este "un cântec încăpător
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
fundamentale: obscuritatea în exprimare, limbajul abstract, încifrarea simbolurilor, particularitățile limbajului poetic: repetarea vocalei "e" care menține tonul sobru, elipse (elipsa predicatului), dislocări, inversiuni topice, anacoluturi, neologisme cu funcție de epitete ("azur", "agreste ", "nadir"), alături de termeni concreți, sintagme inedite. Metafora "Adâncul acestei calme creste" semnifică frumosul pe care poetul îl transformă în "joc secund", un cântec întemeietor de lume, o sonoritate orfică în "sens invers". I. Barbu își imaginează o relație dintre poezie și geometrie: "Ca în geometrie înțeleg prin poezie o anumită
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
reflectarea în oglindă, ideea autocunoașterii. În cele două catrene, poetul își definește lumea sa de esențe ideale, prin detașarea de real. Poezia este un joc al esteticului pur. În strofa întâi, poetul caută în real ("din ceas"), frumosul ("adâncul acestei calme creste") care se răsfrânge în sine însuși ca într-o oglindă. Arta are valori narcisiste, poezia fiind un produs al minții, un proces exclusiv intelectual, "un joc secund mai pur", în care se reflectă realitatea: "Tăind pe înecarea cirezilor agreste
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]