4,453 matches
-
simte răsuflarea înghețată în gît, ca un nod uriaș. A rămas neclintit. Doar pleoapele au avut o ușoară tresărire. De întrebarea asta i-a fost frică! Teribil de frică! Liliana dezlipește degetul de bărbia lui și ridică palma, atentă la calmul în care întreaga făptură a bărbatului așteaptă lovitura. O dată cu palma, se apropie și ea. Libertatea! îi șoptește, sărutîndu-l. De ce nu încerci o detașare la combinat? întreabă, prelungind jocul. Vreau să-ți începi cartea aici! Mi-aș dori să poți găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
să-ți începi cartea aici! Mi-aș dori să poți găsi o mare deschidere spre împlinirea prin dragoste; cartea ta să fie ca un strigăt de bucurie. Ce speri să obții prin șederea mea temporară aici? o înfruntă Mihai cu calm. Putere! exclamă Liliana involuntar. Doamne, acuși se întunecă! arată ceasul de la mîna lui Mihai, să abată atenția. Fii sincer: nu ți-a convenit deloc propunerea mea de-a mă uita zilnic prin ce vei fi scris. Ți-am văzut reacția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
în stare să-i bată pe toți ceilalți... Odată, într-un moment de mare afecțiune a mamei, i-am spus ce visam. A rîs: "E un puști, nu se poate!..." Mihai soarbe încet paharul cu băutură. Ochii lui, de un calm surprinzător, cum știe că și-i are în momentele de mare tensiune, cînd își impune să se abțină, caută cu un aer de indiferență în jur. Înțelege că Petre Graur are mare dreptate cînd îi spune că, pentru un scriitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Avea ceva straniu în comportare, ca un om ce se trezește dintr-un somn adînc, halucinant. Regreta timpul irosit cu visuri deșarte. Peste cîțiva ani, cînd am găsit-o șefă de sector la institut, era alta!... Numai? întreabă Vlad cu calm. Ce altceva?! întreabă Mihai derutat. A! rîde el. Am mai povestit eu celor apropiați, cred că și ție, ba chiar și-n una din cărți, cîtă ură manifesta împotriva preocupărilor mele literare. În primul moment, crezusem c-am regăsit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
mare risipa? arată Mihai în jur. Cînd plătești cu bani străini și ai un pașaport în poșetă... încearcă Liliana un surîs. De ce-ai făcut asta, Liliana? întreabă Mihai, privind-o lung în ochi. Asta ce? îl înfruntă femeia cu calm. Nimic... Mihai își așază pardesiul pe un umeraș, sacoul pe un altul și merge în baie să se spele pe față. Apoi revine. O găsește pe Liliana stînd la fereastră și fumînd. Se apropie de ea, oprindu-se chiar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
paltonului și cu borul pălăriei acoperindu-i o parte din frunte și sprînceana dreaptă. Mihai stă și el nemișcat, privindu-l. Parcă-s doi adversari care se măsoară înainte de-a se ataca. Dar cedează amîndoi. Mihai mișcă privirea cu calm, secerînd totul în cale, pînă și-o oprește pe vila Lilianei. Închide ochii. Din interiorul salonului de la parter i se pare că aude acordul final din Serbările romane. Expiră prelung și-și continuă drumul alene. N-a fost să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
un prim gest, vrea să se uite la ceas. E trei, îi informează Violeta pe un ton fără nici o inflexiune. Mihai înghite în sec. Te rog! îndrăznește el să întindă mîinile, să-i ia paltonul. Mulțumesc! pare femeia învinsă de calmul lui. Un pahar cu vin, o cafea? arată Mihai cele de pe masă. Mulțumesc! Am avut parte de toate, răspunde Violeta sec, parcă l-ar înfrunta. Atunci... flori! arată Mihai către buchetul din vază, plin de zîmbet, să însenineze întîlnirea. Violeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
ceva rău? se trezește Mihai că întreabă peste voința lui. Depinde ce înțelegi tu prin rău. Mihai se retrage un pas, așezîndu-se încet în fotoliul de lîngă televizor. Își sprijină bărbia pe vîrful degetelor împreunate ca la rugăciune și așteaptă. Calmul lui o neliniștește pe Violeta, care se întoarce și face cîțiva pași prin încăpere. Apoi, ca și cum ar fi obosit, se așază în celălalt fotoliu: Nu mă întrebi nimic? Ba da. Nu vrei să te odihnești? O clipă, obrazul femeii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
nu ne-ar rămîne timp destul. Notează-ți adresa mea. Prefer să vii singur. Cu regizorul am discutat deja. Domnule Vlădeanu! și-a împreunat regizorul mîinile ca la rugăciune cînd a auzit că se duce singur. Vă rog să fiți calm! Purtați-vă frumos cu ea, vă implor! Haideți să alegem împreună un buchet de flori. Șapte! Nici prea multe, să părem ridicoli; nici prea puține, să fim meschini. Am auzit că are și doi copii, să luăm de la Ambasador niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
ca să nu fii și mai derutat decît pari, te informez că Tiberiu mi-a spus în cîteva rînduri c-ar vrea să te cunoască... La explozia de bună dispoziție a femeii, privirea lui Mihai se rotește peste întreaga încăpere cu calm, ca o fugă de confruntare. Glasul lui se aude încet, constatînd cu tristețe: Cam dificil să mă cunoască, pentru că abia reușesc s-o fac eu... Vrea să se îndrepte spre ieșire, dar mîna Simonei îl reține: Te rog! Ina s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
arată el fetiței mîna dreaptă. Dar îți trimit eu cîte o carte din fiecare, cu autograf. Promit! Bucuroasă, fetița ridică privirea spre mama sa. Ochii Simonei însă au rămas ațintiți asupra lui Mihai, obligîndu-l la o înfruntare plină de un calm abia stăpînit. Apoi, vocea ei se aude ca o rugă, tremurată puțin: Vreau să revii odată cînd e soțul meu acasă! Am putea discuta mai multe... Sîntem maturi și e bine să trecem prin viață demni, cu fruntea sus... La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
că-l are, îl știe, dar e departe, ar fi însemnat ceva! Egoismul tău însă... Fără supoziții, te rog! lovește Simona masa cu palma. Hotărît să riposteze, Mihai se îndeasă mai bine în scaun și o privește lung, afișînd un calm sfidător: Să știi că una care-mi bate cu pumnul în masă, uneori, vrînd să aibă ultimul cuvînt, am și acasă, spune el cu tristețe. Dar aceea mă spală, mă calcă, îmi dă de mîncare și împarte cu mine bucuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Simona, nu? Cînd te hotărăști s-o revezi pe Ina, spune-mi, vine răspunsul sec al femeii, ca un punct pus întrevederii. Urări de bine Anei și sărutări copiilor! Îmi pare rău pentru ieșirea de-adineaori! oftează Mihai, învins de calmul femeii din fața sa. Asta m-a făcut să înțeleg că personajul feminin din ultima-ți carte, pe care am răsfoit-o deja, are ceva din Ana. M-a surprins plăcut. În celelalte romane personajul feminin era ciudat, cu o oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
ce bun s-o arunce din nou?! Dincolo de ochelarii cu lentilele atît de clare, vede privirea de atunci un amestec de tandrețe maternă și nevoia de dăruire. Dacă eu, Mihai copilașule, aș veni în casa ta, o aude spunîndu-i cu calm, dar cu glasul tremurat de plăcere, sigur vei fi fiind mîndru să-mi arăți biroul la care ai scris atîtea cărți... Nici măcar nu m-ai întrebat cu ce mă ocup... pare să-l certe femeia, dar ochii ei încă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Hinton, probabilul pistolarul de la Fleur-de-Lis - dispărut, fără cea mai mică Îndoială. Timmy Valburn, client la Fleur-de-Lis - hărțuit de el. O cunoștință de-a lui, Billy Dieterling, cameraman la Badge of Honor - de luat deoparte la interogatoriul lui Millard... păstrează-ți calmul În privința asta! Să zicem că Timmy i-a spus lui Billy că-l brutalizase. Billy era acolo cînd i-a distrus mașina lui Hinton, păstrează-ți calmul, homalăii ăștia au o grămadă de pierdut dacă recunosc că au vreo legătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
la Badge of Honor - de luat deoparte la interogatoriul lui Millard... păstrează-ți calmul În privința asta! Să zicem că Timmy i-a spus lui Billy că-l brutalizase. Billy era acolo cînd i-a distrus mașina lui Hinton, păstrează-ți calmul, homalăii ăștia au o grămadă de pierdut dacă recunosc că au vreo legătură cu Fleur-de-Lis, legătură despre care Russ Millard nici nu știe că există... GÎndi febril, și fumă țigări una după alta. Mutilarea cadavrului lui Hudgens copia pozele trucate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
să meargă mai departe. Biltmore. Se sili să conducă Încet și parcă lîngă intrarea din spate, Întrebînd apoi politicos la recepționer unde poate găsi grupul domnului Cooley. Recepționerul Îi răspunse: — Apartamentul El Presidente, etajul nouă. Îi spuse „Mulțumesc“ atît de calm, Încît totul Începu să se desfășoare cu Încetinitorul și pre’ de o clipă, avu senzația că Înoată. Urcă treptele parcă Înotînd contra curentului. Micuța Kathy Îi tot spunea „OMOARĂ-L!“ Apartamentul: uși duble, filigran de aur - vulturi, steaguri americane. Apăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
are originea într-o natură pe care individul o resimte ca propria lui libertate. Menirea este realizarea unei teleologii superioare prin intermediul unei vieți. Neliniștii destinului, bazată pe răspunderea proprie și pe tensiunea distanței dintre proiect și realizare, îi ia locul calmul menirii, în care proiectul supra-individual are înscris în sine certitudinea propriei lui realizări. În timp ce destinul se face în spațiul doar posibil al libertății, menirea se primește din spațiul de necesitate al unei instanțe. * Din punctul de vedere al unei teleologii
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și pentru conștiința eșecului. De aceea prostia nu poate fi sesizată decât din afară; surprinsă dinăuntru, ea se dizolvă de îndată în propria ei recunoaștere. Rămâi prost câtă vreme poți fi contemplat. Fiind o inconștiență lipsită de tresăriri, prostia respiră calmul și măreția unui peisaj. Ea are fanatismul naturii, care, trecut asupra omului, a pierdut atributele divinului. Prostia este demonismul fanatismului profan. ADAOS. Despre prostul care prostește și despre prostul prostit. - Comunismul își face intrarea în istorie sub forma marelui dezvăț
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
foarte bine și era gata să Înceapă ora cu domnișoara Julia. Profesoarei o să-i spună că Vilma și Nilda se bătuseră pentru lucruri de-ale lor, n-avea nici un motiv să Încerce să afle și alte amănunte. Din nou domnea calmul la Chosica și toți se Învîrteau În jurul lui Julius Încercînd să se convingă că nu se Întîmplase nimic. Iar el parcă uitase. La Început, Vilma nu Îndrăznea să apară În fața domnișoarei Julia, dar a prins curaj să se apropie cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
duș. „Cu cît e mai rece, cu atît e mai sănătos!“, striga, umflîndu-și pieptul mai-mai să crape șorțul pe ea și părînd gata să strige din nou, fără mînie, ce-i drept, fiindcă Țanțoșa, cînd țipa, alunga mînia, făcînd loc calmului ei de ființă care are Întotdeauna dreptate. Juan Lucas le propuse să meargă la golf cu toții În dimineața aceea, dar Julius dispăru chiar În clipa cînd trebuiau să plece. Din fericire nu l-au căutat prea mult și pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și schițele lui Joy. O să mă joc puțin cu diverse caractere și culori, spuse el. Lasă-mi puțin timp, apoi i-l arătăm Lisei. Ai încredere, îl fac frumos. — Am încredere în tine, promise Ashling. Gerry era o oază de calm, încredere, un om care părea să nu se panicheze niciodată, indiferent cât de obscură și dificilă era cererea care i se făcea. Între timp, a sunat-o pe Clodagh. —Ai spus că vrei să vorbești cu mine despre ceva, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
rochii înflorate, dansând în peisaje colorate. Lisa luă teancul mai mic. — Astea sunt aproape utilizabile, îi spuse ea rece lui Mercedes. Restul sunt prostii. Credeam că ești jurnalist de modă. — Ce este în neregulă cu ele? întrebă Mercedes, cu un calm neașteptat. Nu există ironie. Nici contrast. Astea, spuse ea indicând către pozele cu rochiile vaporoase, ar fi trebuit făcute într-un peisaj urban. Aceleași fete, cu aceleași costume și aceleași fețe murdare, dar de data asta urcându-se în autobuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
sară din pat, să pună un halat pe ea și să-l bage pe Marcus în șifonier. Într-adevăr, Marcus încercase să fugă din pat, dar ea îl țintuise, agățându-se ferm de încheietura lui. Apoi a așteptat cu un calm oribil scena care urma să-i schimbe viața. Pe parcursul ultimelor cinci săptămâni îndurase nopți de nesomn, întrebându-se cum se va termina aventura ei cu Marcus. Oscila între a încheia totul cu el și a continua viața normală alături de Dylan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
e dispus „să lupte până la ultimul ostaș, decât să renunțe la cele două Principate”. Cu toate că Imperiul Otoman se va înfrunta cu două mari probleme, mișcarea de eliberare a sârbilor și revoluția condusă de Tudor Vladimirescu, totuși, sultanul va păstra un calm aparent, încercând să rezolve situația cu tact și diplomație. Un moment important al domniei lui Mahmud al II-lea este semnarea tratatului de la Adrianopol, din 1829, care va acorda Țărilor Române autonomie comercială, fiindcă din acest moment se va produce
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]