3,275 matches
-
imobiliare (Sideco),în evacuarea deșeurilor (Manliba),servicii poștale (Correo Argentino), în ramură serviciilor (Págo Facil) , în sectorul minier etc. Franco Macri a fost în trecut obiectul mai multor scandaluri de corupție. Macri a urmat școala elementară și liceul la Colegiul Cardinal Newman, unde a legat o lungă și strânsă prietenie cu viitorul om de afaceri Nicolás Căputo. După studii de inginerie civilă la Universitatea Catolică Pontificala Argentiniana, Macri a studiat în Statele Unite, la Școala de afaceri a Universității Columbia și la
Mauricio Macri () [Corola-website/Science/335410_a_336739]
-
Buda cu o armată condusă de Jan Jiskra însă a fost înfrântă. Ea și-a lăsat copii în grija împăratului Frederic al III-lea și a finanțat un război civil în Austria. În 1442 au avut loc negocieri conduse de cardinalul Cesarini în Győr. Elisabeta și Vladislav s-au întâlnit și au schimbat daruri. Vladislav i-a dăruit Elisabetei o blană. La scurtă vreme, Elisabeta a murit la vârsta de 33 de ani. Zvonurile au spus că a fost otrăvită. Singurul
Elisabeta de Luxemburg () [Corola-website/Science/335470_a_336799]
-
s-Hertogenbosch din 1629. În 1630 Turenne a părăsit Țările de Jos și a intrat în serviciul Franței, motivat nu doar de dorința de a avansa, dar și de dorința mamei sale de a demonstra loialitatea familiei de Bouillon coroanei Franței. Cardinalul Richelieu l-a avansat colonel al unui regiment de infanterie. Sporadic continuă să-l servească pe prințul Olandei, care în acea vreme era aliat al Franței. Prima sa contribuție serioasă sub pavilionul Franței a avut-o în asediul de la La
Henri de la Tour d'Auvergne, Viconte de Turenne () [Corola-website/Science/332010_a_333339]
-
în Lorena, alături de mareșalul de la Force în 1634, unde curajul demonstrat în timpul asaltului a făcut să fie avansat la gradul de "Maréchal des camp" (echivalentul gradului de general-maior în zilele noastre). În 1635 Turenne a servit sub Louis de Nogaret, cardinal de la Valette în Lorena și pe Rin. În 1639 a servit sub comanda lui Bernhard de Saxa-Weimar și a regizat atacul asupra cetății Breisach am Rhein (care avea reputația de a fi cea mai puternică cetate de pe partea superioară a
Henri de la Tour d'Auvergne, Viconte de Turenne () [Corola-website/Science/332010_a_333339]
-
reorganiza "armata Weimarului" (rămășița trupelor lui Bernhard de Saxa-Weimar), care tocmai suferise o gravă înfrângere la Tuttlingen (24-25 noiembrie 1643). Acum, la 32 de ani, Turenne a servit sub patru comandanți militari celebri: prințul metodic de Orania, aprigul Bernhard, militărosul cardinal de la Valette și încăpățânatul și vicleanul Harcourt. Toți patru au contribuit la formarea lui ca conducător militar.
Henri de la Tour d'Auvergne, Viconte de Turenne () [Corola-website/Science/332010_a_333339]
-
împotriva Papei Urban al VIII-lea, cu scopul de a recuceri Ferrara. Războiul s-a încheiat fără nici un câștig special pentru modenezi. Cum din nou nu a venit nici un ajutor din partea Spaniei, Francesco s-a aliat cu Franța, prin mijlocirea Cardinalului Mazarin. Cand însă el nu a reușit să cucerească Cremona, si cum situația din Războiul de Treizeci de Ani părea să fie favorabilă pentru Spania, Ducele a solicitat un acord cu Mazarin. El a returnat serviciul Franței prin căsătoria fiului
Francesco I d'Este, Duce de Modena () [Corola-website/Science/331435_a_332764]
-
Europa, cu un nume foarte cunoscut mai târziu: "Escuela Pía (rom.) Școala Pioasă". Elevii, puțini la început, nu aveau banii necesari pentru a cumpăra materialele școlare. Calasanz și-a folosit în acest scop puținii bani primiți pentru munca sa pe lângă cardinalul Colonna. Cu ajutorul altor profesori tineri, contaminați de entuziasmul său, Calasanz și-a dedicat, începând din acel moment, toată viața unei singure idei: să deschidă tuturor ușile Școlii. Ideea novatoare introdusă de José de Calasanz este de a preda în săli
José de Calasanz () [Corola-website/Science/336453_a_337782]
-
lui Sandro Botticelli, realizată în tempera pe panou de lemn. Se află astăzi la Galeria Uffizi din anul 1666. Portretul acestui tânăr este unul dintre cele mai engimatice ale Renașterii. Pictură a intrat în colecția Galeriei Uffizi că moștenire a cardinalului Carlo de Medici. De aceea s-a presupus că portretul ar reprezenta un membru al familiei Medici, mai ales că tânărul ține în mână o monedă cu efigia lui Cosimo cel Bătrân. Cu toate acestea, există mai multe ipoteze la fel de
Portret de bărbat cu medalie () [Corola-website/Science/331071_a_332400]
-
unul din cei mai activi conspiratori împotriva ducelui. Cecil nu a avut nici un rol în divorțul Caterinei de Aragon și în umilirea Mariei în timpul domniei lui Henric al VIII-lea. Merge punctual la liturghie și se împărtășește; îl întâmpină pe cardinalul Reginald Pole la întoarcerea în Anglia, în decembrie 1554 și îl însoțește la Calais în mai 1555. Este ales de Parlament "knight of the shire" (cavaler al comitatului) în 1553(probabil), 1555, 1559 și pentru Northamptonshire în 1563. Maria I
William Cecil, I Baron Burghley () [Corola-website/Science/331118_a_332447]
-
au aflat Eduard de Vere, al XVII-lea conte de Oxford, Henry Wriothesley, al III-lea conte de Southampton și Roger Manners, al V-lea conte de Rutland. În februarie 1559 este ales cancelar la Universitatea Cambridge, succedându-l pe cardinalul Pole, unde obține diploma de "Master of Arts" cu ocazia vizitei reginei din 1564 și același titlu îl obține la Oxford, tot cu ocazia vizitei Elisabetei I, în 1566. A fost primul cancelar la Trinity College din Dublin din 1592
William Cecil, I Baron Burghley () [Corola-website/Science/331118_a_332447]
-
de la Florența). Cei doi primați s-au întâlnit din nou la Istanbul, în 1967, apoi, încă o dată, în același an, în timpul vizitei patriarhului la Vatican. În 1965 s-au pus de acord asupra revocării decretelor de excomunicare reciprocă din 1054: cardinalul Humbert de Moyenmoutier și patriarhul Mihail I Cerularie se excomunicaseră reciproc în Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol, fapt care a condus la ruptura durabilă dintre cele două biserici. La 50 de ani de la întâlnirea istorică dintre Athenagoras și papa Paul
Athenagoras I () [Corola-website/Science/331179_a_332508]
-
nimic pentru sprijinul lor. La 1 ianuarie 1766 James a murit însă Charles (acum considerat Charles al III-lea al Scoției, Angliei și Irlandei), a continuat să refuze să le ajute, obligând-o pe Clementina să apeleze la fratele lui cardinalul Henry Stuart pentru asistență. Henry le-a acordat un venit de 5.000 de livre în schimbul unei declarații de la Clementina că ea n-a fost niciodată căsătorită cu Charles, declarație pe care mai târziu ea a retractat-o. În 1772
Charlotte Stuart, Ducesă de Albany () [Corola-website/Science/331236_a_332565]
-
zece hectare; includea clădiri rezidențiale, religioase și militare, pe scurt toate elementele necesare pentru viața cotidiană a curții regale și administrarea regatului. În secolul al XVI-lea, după Fronda (1648-1653), o mișcare de revoltă a burgheziei Parisului și a nobilimii, Cardinalul Mazarin a identificat Castelul Vincennes ca o locație securizată pentru familia regală, care a trebuit să fug de la Palatul Luvru. După ce a fost numit guvernatorul de la Vincennes în 1652, a încredințat arhitectului Louis Le Vau un vast program de construcții
Castelul Vincennes () [Corola-website/Science/334144_a_335473]
-
guvernatorul de la Vincennes în 1652, a încredințat arhitectului Louis Le Vau un vast program de construcții. Pentru a transforma vechiul castel într-o rezidență modernă, Le Vau a construit două pavilioane gemene, una pentru regina mamă Ana de Austria și Cardinalul Mazarin, și cealaltă pentru tânărul rege Ludovic al XIV-lea și soția sa Maria Tereza, infantă a Spaniei. Lucrările au fost terminate pentru cei douăzeci ani ai regelui. Totuși, castelul și-ar pierdut statutul de reședință regală în anul 1682
Castelul Vincennes () [Corola-website/Science/334144_a_335473]
-
stat. Aceștia au fost mai întâi mari aristocrați acuzați de sedițiune. Henric de Navarria, viitorul rege Henric al IV-lea, a fost deținut în Vincennes în anul 1574 în cursul al Războaielor religioase. Ducele de Vendôme, liderul unei conspirație împotriva cardinalului Mazarin, a fost întemnițat în 1643, dar a evadat în 1648 prin drumul de straja. Cardinalul de Retz (1652-1664) și prințul de Condé au fost și închiși pentru rolul lor de lideri în Fronda. În 1661, supraveghetorul deposedat de finanțe
Castelul Vincennes () [Corola-website/Science/334144_a_335473]
-
Henric al IV-lea, a fost deținut în Vincennes în anul 1574 în cursul al Războaielor religioase. Ducele de Vendôme, liderul unei conspirație împotriva cardinalului Mazarin, a fost întemnițat în 1643, dar a evadat în 1648 prin drumul de straja. Cardinalul de Retz (1652-1664) și prințul de Condé au fost și închiși pentru rolul lor de lideri în Fronda. În 1661, supraveghetorul deposedat de finanțe, Nicolas Fouquet, a fost deținut în donjonul în timpul procesului său pentru însușirea ilegală de fonduri ale
Castelul Vincennes () [Corola-website/Science/334144_a_335473]
-
fost un misionar activ în Finlanda, unde a fost martirizat pe data de 20 ianuarie 1156. Inițial aflată sub autoritatea Arhiepiscopiei de Hamburg-Bremen, episcopia de Uppsala trece sub autoritatea Arhiepiscopiei de Lund, aflată atunci sub dominație daneză. În anul 1152, cardinalul Nicolae din Albano, viitorul Papă Adrian al IV-lea, a participat la un conciliu la Linköping pentru a înființa o arhiepiscopie și de a stabili independența Bisericii suedeze față de cea daneză. Cu toate acestea problema a fost amânată datorită neînțelegerilor
Arhidieceza de Uppsala () [Corola-website/Science/334484_a_335813]
-
primul arhiepiscop fiind un călugăr cistercian numit Ștefan de la Abația Alvastra. Episcopiile de Skara, Linköping, Strängnäs, Västerås și Växjö au devenit sufraganele ei, precum și episcopia finlandeză de Åbo. În timpul arhiepiscopului Jarler (1235-1255) a fost trimis de la Roma ca legat papal cardinalul William de Sabina care a ordonat în anul 1248 ținerea unui conciliu local la Skänninge pentru impunerea unor reguli mai stricte privind celibatul clerical, problemă cu care se confrunta Biserica suedeză. Acest subiect a fost dezbătut și de alți arhiepiscopi
Arhidieceza de Uppsala () [Corola-website/Science/334484_a_335813]
-
în 23 septembrie cei doi pleacă la Nepi, unde-i aștepta însuși Alexandru al VI-lea. În 14 octombrie se întorc la Roma, iar în noaptea de 31 octombrie se naște fiul cuplului; la 11 noiembrie copilul este botezat de cardinalul napolitan Carafa, cu numele de Rodrigo de Aragon, în onoarea papei.. În seara 15 iulie 1500, Alfonso merge să-și viziteze soția și sora, Sancha de Aragon, iar socrul său îl reține la cină. După ce-și salută familia, pleacă
Alfonso de Aragon () [Corola-website/Science/331548_a_332877]
-
4 octombrie 1570, ea s-a căsătorit cu Henric de Lorena, Duce de Guise, care era cu doi ani mai mic decât ea. Ei au avut 14 copii, printre care și Charles, Duce de Guise și Louis al III-lea, Cardinal de Guise. Ea a avut o aventură intens mediatizată cu un tânăr nobil, Saint-Mégrin, care a fost ucis de către soțul ei. Evenimentul a fost dramatizat în pisa lui Alexandre Dumas "Henri III et sa cour" (1829). Henric de Guise a
Catherine de Cleves () [Corola-website/Science/331623_a_332952]
-
frate al Marelui Condé ("le Grand Condé") și al Ducesei de Longueville. Ca membru al Casei de Bourbon a fost "Prince du Sang". Botezat la 23 decembrie 1630 la biserică Saint-Sulpice, Armând de Bourbon-Conti i-a avut ca nași pe Cardinalul Richelieu și pe ducesa de Montmorency. Titlul de prinț de Conți a fost înființat pentru el în 1629. Având o sănătate delicată și fiind ușor cocoșat, este destinat de către părinții săi pentru preoție și instruit de iezuiți la colegiul Clermont
Armand de Bourbon, Prinț de Conti () [Corola-website/Science/331631_a_332960]
-
din Bourges. La moartea tatălui său, în același an, consiliul de familie decide că Armând să mai stea un an cu iezuiții, spre dezamăgirea lui. În ianuarie 1649, împreună cu cumantul sau, ducele de Longueville, dornici de a obține pălăria de cardinal, el optează pentru Fronda parlamentară, unde a devenit comandant suprem. A fost învins la Charenton la 8 februarie de către fratele său, Prințul de Condé, care a rămas fidel Curții. Dar, după pacea de la Rueil, Condé începe să susțină Fronda. Trio
Armand de Bourbon, Prinț de Conti () [Corola-website/Science/331631_a_332960]
-
Condé începe să susțină Fronda. Trio-ul Conți, Condé și Longuevillea a fost oprit de Palatul Regal la 16 ianuarie 1650 și închis în castelul Vincennes, apoi în castelul Marcoussis și în cele din urmă la Le Havre. În 1651, Cardinalul Mazarin este obligat de Fronda să plece în exil iar Conți este eliberat la 7 februarie. În iunie 1654 este obligat să-și părăsească soția pentru a prelua comandă armatei care a invadat Catalonia. Se va întoarce la 30 noiembrie
Armand de Bourbon, Prinț de Conti () [Corola-website/Science/331631_a_332960]
-
al Franței, a renunțat la viața libertina, suferind fiind de o boală venerica. Armând a primit comandă armatei Italiei și a asediat fără succes orașul Alessandria în mai 1657. În 1654, el s-a căsătorit cu Anne Mărie Martinozzi, nepoata Cardinalului Mazarin, prim-ministru al regelui Ludovic al XIV-lea al Franței. Căsătoria a avut loc la Palatul Luvru la 22 februarie 1654. Cuplul a avut trei copii din care doar doi au ajuns adulți:
Armand de Bourbon, Prinț de Conti () [Corola-website/Science/331631_a_332960]
-
manifestă și în cultura epocii, cea a clasicismului, prin regulile care o domină. Și limba franceză începe să fie standardizată, proces ce devine chiar un obiectiv al politicii de stat. Printre altele, din această cauză este înființată Academia Franceză de către cardinalul Richelieu, în 1635. Ea este menită să dea, printre altele, un dicționar și o gramatică. În concepția oficială, limba trebuie să se bazeze pe franceza de la curte, lexicul să fie elegant și ales, corespunzător stilului nobil cerut de canoanele literaturii
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]