4,021 matches
-
11.200 de oameni. Același număr de regimente alcătuiau diviziile comandate de generalii Ludwig Nicholas Allard, Weide și Ensberg. Divizia generalului Lebrecht Janus, care îndeplinea și funcția de locțiitor al generalului B. P. Șeremetev, era alcătuită din opt regimente de cavalerie, fiecare regiment având 1.000 de călăreți, în total: 8.000 de oameni. Divizia generalului baron Karl Edward von Rönne, cu același număr de regimente, cuprindea și un escadron de gardă, format din 300 de gradați, cu misiunea de a
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
cu misiunea de a asigura paza țarului. Artileria rusă avea un regiment de tunari cu 1.500 de oameni și unul de „bombardiere”, cu același număr de oameni. Ea era înzestrată cu 60 de tunuri. Fiecare regiment de infanterie, de cavalerie și de dragoni aveau patru tunuri mici. La această campanie au mai participat 10.000 de cazaci și 6.000 de moldoveni, care „nu sunt potriviți - conform părerii a lui Moreau de Brasey - decât să devasteze un ținut ca și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
devasteze un ținut ca și tătarii”. (Oare, despre ce teritorii devastate de moldoveni este vorba?, n.a.). Amiralul Just Juel (1664-1715) semnala participarea în această campanie a unui număr de 36.000 ruși, armata rusă fiind lipsită aproape cu totul de cavalerie (eroare!). Autorul acestor însemnări considera că pe Valea Prutului au luptat peste 100.000 de turci. El îl citează pe țar, care ar fi afirmat că armata otomană era formată din 119.665 combatanți, plus 70.000 tătari, iar armata
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de combatanți turci și 12.000 de călăreți ruși. Alte informații cu privire la efectivele forțelor combatante provin de la căpitanul James Jeffries, în Depeșe diplomatice din Bender și Adrianopol (2 iulie 1711, Bender): 60.000 ruși (40.000 infanterie și 20.000 cavalerie), 60 piese de artilerie, 20.000 erau detașați la Azov și 12.000 pe lângă cazaci și calmuci; 80.000 turci (ieniceri și spahii), 30.000 tătari. O știre din Veneția ne oferă următoarele date: 80.000 turci, 30.000 cazaci
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
ofensiva întregii armate în direcția Dunării și prin capturarea depozitelor cu provizii ale turcilor. La începutul campaniei (mai 1711), armatele ruse, aflate sub comanda feldmareșalului conte B. P. Șeremetev, aveau ca obiectiv trecerea Nistrului. La 30 mai, de ziua țarului, cavaleria rusă formată din 12.000 de călăreți sub comanda feldmareșalului B. P. Șeremetev, a trecut Nistrul. La 5 iunie, armata rusă din care făcea parte și un contigent de răzeși basarabeni, totdeauna gata de luptă (orheieni, soroceni, lăpușneni), sosise la
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
în această ordine până spre Fălciu, pe malul drept al Prutului, pentru ca acest râu să fie permanent un obstacol în calea turcilor, care mărșăluiau pe celălalt mal al râului. Generalul Karl Edward von Rönne, care se afla la Fălciu cu cavaleria sa, a primit ordin să înainteze spre râul Siret și să captureze proviziile inamicului. Turcii au acționat mai repede, au trecut Prutul și au ocupat târgul Fălciu. I-a atacat pe cei 4.000 de ruși, care constituiau detașamentul de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
încercat să oprească înaintarea armatelor turco-tătare. Despre una din aceste bătălii (din 7 iulie), în ajunul luptelor ce au urmat la Stănilești, a relatat însuși domnul moldovean: „Am susținut lupta timp de trei ceasuri împotriva a șaizeci de mii de cavalerie turcească și tătară și respingând nu fără oarecare pierderi, oastea se putu întoarce întreagă în tabără”. Rușii au mărșăluit în noaptea de 7 spre 8 iulie, iar până în ziuă au ajuns la Stănilești, localitate situată pe Prut la o distanță
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
armelor. Forțele militare mobilizate în acest război erau în total de 120.000 de oameni, din care 58.700 reprezentau forța operativă. România a participat la război cu două corpuri de armată, cuprinzând 51 de batalioane, 40 de escadroane de cavalerie, 29 de baterii și 5 companii de geniu și pontonieri, cu un efectiv de circa 50.000 de oameni. b. Participarea Regimentului 12 Dorobanți Alături de ostașii vasluieni, o contribuție însemnată la dobâdirea Independenței au adus-o dorobanții din Regimentul 12
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
început marșul spre Kalișovăț; aici brigada a cantonat, asigurând joncțiunea la stânga cu Divizia a IV-a Infanterie. Din această brigadă, a fost lăsat Batalionul 2 din Regimentul 12 Dorobanți în satul Kreta, pentru a observa valea Vidului și a susține cavaleria, la nevoie, în luptă. Forța Regimentului 12 s-a distins și la cucerirea redutei Grivița 1. Astfel, atunci când turcii au încercat să recucerească reduta Grivița 1, căpitanul Moise Grozea din statul major al Diviziei a IV-a Infanterie a introdus
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
din spatele dealului Rupcea, unde turcii făcuseră puternice întărituri cu șanțuri și tranșee acoperite. Obiectivul principal de atac era ocuparea satelor Smârdan și Inova, întărite cu trei redute legate între ele, cu tranșee apărate de circa 2.000 de turci cu cavalerie și artilerie. La 12 ianuarie 1878, a început atacul printr-un foc concentric asupra turcilor din jurul Vidinului. Generalul Mihail Cerchez a ordonat Batalioanelor 1 și 2 din Regimentul 4, în frunte cu maiorii Stoilov și Teleman, precum și batalionului din Regimentul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Recunoștință eternă a celor care cu prețul sângelui și al vieții au păstrat Țara, limba străbună și credința”. Generalul Haralambie Bossie, (19 decembrie 1895, Huși - 22 aprilie 1988, Piatra Neamț) era și el hușean. Studiile militare (Școala Militară de Ofițeri de Cavalerie, 1914-1916, Școala Superioară de Război, 1927-1929) și devotamentul i-au asigurat o frumoasă carieră, de la sublocotenent (1916), la general de brigadă (1945); a trecut în rezervă la 1 ianuarie 1948, după ce a deținut mai multe funcții și a fost decorat
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și a III-a (1943). S-a remarcat în fruntea Regimentului 8 Roșiori de la Prut până în Caucaz și Stepa Kalmucă, dovedind „energie, hotărâre și relevându-se ca un excelent comandant, cu aptitudini deosebite”. Și în Crimeea, la comanda Diviziei 9 Cavalerie, „și-a îndeplinit misiunea cu pricepere și energie”. Generalul Emilian Ionescu (21 ianuarie 1897, Huși - 13 mai 1984, București) a absolvit Școala Militară de Ofițeri de Infanterie și a avut o impresionantă carieră, de la sublocotenent (1916) la general (1945). A
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
pe membrii Locotenenței Domnești și apoi ce-o fi să fie! Prima linie de sergenți ce li s-a opus a fost ruptă într-o clipală 100, a doua linie de jandarmi pedeștri, asemine ruptă și împrăștietă; un pluton de cavalerie a fost, pot zice, desființat, căci caii, neputând avansa decât foarte încet printre grămezile de pietre cubice scoase din pavaj, erau loviți cu ciomege la picioare și cădeau împreună cu călăreții care erau imediat dezarmați. Iar mulțimea, amețită de succes, întărâtată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
îndărăpt. Apoi a doua comandă rostită cu același glas strident: Arma la ochi!... Foc!... Și iarăși văzui culcându-se la pământ zecimi de oameni. De astă dată toți câți mai rămăseseră în picioare au rupt-o de fugă, înspăimântați, iar cavaleria luându-se după dânșii îi strivi sub picioarele cailor, îi snopi cu săbiile pănă ce curăți cu desăvârșire strada pe care nu se mai vedea acum decât răniți și morți. Am fost față la acest înfiorător măcel. Am văzut cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Emandi), 2. Mihai Tulbure (Turburi) (ginere, soțul Catrinei, a 2-a de jos), 3. Scarlat Iamandi (Emandi) (ginere, soțul Mariei), 4. Alexandru (fiu, magistrat), 5. Teodor Emandi (ginere, soțul Elenei, a 5-a de jos), 6. Petru (fiu, ofițer de cavalerie, soțul Emmei, ultima de jos), 7. Grumăzescu (ginere, soțul Aglaei, ultima în picioare), 8. Aglaia (fiică, soția lui Grumăzescu, penultimul în picioare). Jos, de la stânga la dreapta: 1. Eliza (fiică), 2. Catrina (fiică, soția lui M. Tulbure, al 2-lea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
dezlănțuirea dialogului din ultimul act. Aceștia trebuie menționați și ei, fiind vorba de valoroșii Ion Iorgulescu, Traian Uilecan, Rudi Ledeanu, ca să ne referim doar la cei ieșeni. Nu putem să nu mai amintim, de asemeni, interpretarea rolului Mama Lucia din Cavaleria Rusticană de Piedro Mascagni (rol la care a ținut foarte mult, ca dovadă că păstrează cu pioșenie măgulitoare autografe acordate de regretații maeștri, după premieră). Cu căldura din glasul acelei mame iubitoare (Lucia), pășind agale părea îngrijorată mereu de soarta
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
încurajat-o să urmeze cursurile Conservatorului Gheorghe Dima din orașul adolescenței sale. După absolvire, pe scena Operei Române din Cluj, a fost apreciată de melomani în rolurile Nedda din Paiațe, Zamfira din Aleko de Rahmaninov și chiar memorabila Santuzza din Cavaleria rusticană, rol interpretat cu mare succes și pe scena ieșeană. Apoi a fost solistă, timp de un an, la Opera Maghiară din Cluj. Din probitate profesională, a învățat limba maghiară, făcând și ore speciale de dicție în cânt, pentru a
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
mod special I.Antonescu. Dacă la trecerea Carpaților armata română era formată doar din două divizii, cu cât înaintau în Ardeal se mărea ca un bulgăr de zăpadă, în avalanșă. In luna iulie avea 8 divizii de infanterie, două de cavalerie,58 de escadroane, 80 de baterii de artilerie, toate create prin grija Cartierului General, respectiv a lui Ion Antonescu. Dispunând de aceste forțe, după nimicirea armatei ungurești, a forțat râul Tisa, ocupând și materialele de război abandonate de trupele maghiare
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
Budepestei, războiul se încheiase.Urmează apoteoza, Infăptuirea României Mari și încoronarea de la Alba Iulia. Acum se încheie și rolul jucat de Antonescu pe scena tragediei războiului, rol nemenționat în actele istorice. După război deține functia de șeful Scoli Superioare de Cavalerie, apoi 4 ani ca atașat militar la Londra și la Paris, iar după revenirea în țară ajunge la comanda Scoli Superioare de Război, apoi Sef al Marelui Stat Major, comandant pe la mari unități, cu succese și înfrângeri, satisfacții și deziluzii
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
iulie 1910, disponibilizat la 15 octombrie 1913. Revine în armată în timpul războiului 19161918. La Odesa, în 1918, a fost maltratat de bolșevici. Petru Rosetti (1879-1921), născut la Filipeni, căsătorit cu Caterina Greceanu, n-a avut copii. A fost ofițer de cavalerie, iar în timpul războiului s-a îmbolnăvit de tuberculoză. Părțile de moșie care i-au revenit ca moștenire după Dumitru și Eufrosina Rosetti le-a vândut luncașilor (vezi: „Cumpărări de pământ” din prezenta lucrare). A rămas în toponimia locului Dealul lui
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pădure. Dar asta cu ciolanele, nu-i descântec, e știință, păcat că Gheorghe a lui Iftenie Cucu nu s-a făcut doctor. Gheorgheciolănarul l-a învățat pe nepotu’su Ghiță a lui Drăgan care a făcut armata la cai, la cavalerie și a învățat câte ceva la „infermelie”. Acest Ghiță a lui Drăgan umbla mai mult să învețe descântecele de ursită, ca să le facă pe placă fetelor și flăcăilor, așa cum face Gheorghe în seara de Sfântul Andrei sau în seara de Sfântul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
uită să-și vadă „ursitul”, cu lumânarea de Paști. Chiar dacă, acum (când scria Gh. Ghiță Iacobeanu) avem dispensar uman și dispensar veterinar, cu doctor care știe mai multe decât Ghiță a lui Drăgan, care a fost la „fermelia” regimentului de cavalerie ceva acolo, om de ajutor, iar doctorița, prin știința ei știe mult mai mult decât mătușa Floarea, parcă tot ar fi necesar în sat un Gheorghe al lui Iftenie Cucu, să nu mai umble oamenii pe la Bacău pentru un ciolan
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
că război pe două fronturi nu pot duce. Este peste puterile României.” Frecușurile dintre noi și Stafka contrinuară [...]. Brătianu a cedat, tratatul s-a făcut cu cinci zeci de mii de ruși, adică două divizii de infanterie și una de cavalerie. Oricum, afară de chestia celor două sute de mii de ruși, Brătianu a obținut câștig de cauză în toate celelalte puncte cerute de el, atât în ce privește convenția politică, cât și cea militară [...]. În primele zile ale lunii august, toate negocierile erau sfârșite
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
deconcertantă și de o rea voință flagrantă. Incidentele se multiplicau: unii comandanți ruși au dat trupele jos din tren și au decis să facă haltă de multe ore în diverse gări; alții au plecat când au vrut. Două divizii de cavalerie s-au oprit 48 de ore la Râmnicu Sărat ca să-și potcovească caii etc. Astfel, germanii n-au întâlnit în realitate o opoziție rusă în câmpia valahă și au acționat pe un front larg; rușii, argumentând că Armata Română în
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
castel, că Marienburgul, străvechea denumire a localității, este reședința teutonilor, descrisă de Henryk Sienkiewicz în Cruciații - romanul care mă fascinase în copilărie -, și că hotelul în care stăm, Zbyszko, poartă numele protagonistului aceluiași roman. Bătălia de la Grünwald, de la 1410, între cavalerii germani și „leșii” regelui Casimir Jagello, aliați cu lituanienii cneazului Vitold și, după cum relatează unele surse, susținuți și de niște pâlcuri de oșteni români. Nu aș fi bănuit vreodată că voi ajunge să văd locurile descrise în acea proză istorică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]