3,772 matches
-
cel puțin ai scăpat de muscă. Pe drum te întîlnești cu doctorul Dinu și, deodată, îți trece prin minte un gând crud: să răzbuni specia din care faci parte împotriva tuturor neajunsurilor provocate de celelalte viețuitoare. Da, o vânătoare de cerbi e tocmai ce ți-ar trebui, un balsam pentru nervii puși ceva mai devreme la grea încercare. E adevărat că ai căutat să te scuturi complet de această mârșavă ocupație, însă acum nu te mai împiedici de scrupule; musca a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să pretinzi că te-am luat cu forța", îi zici lui Vecu, apucîndu-i de gulerul halatului și, pentru că s-a înnorat între timp și chiar tună, rîzi: "Ha, ha, Dumnezeu însuși s-a hotărât, se pare, să devină vânător de cerbi, o să mă iau la întrecere cu el, vino, moșule, nu fi prost, să vezi ce n-ai văzut niciodată, un animal nobil și frumos transformat într-o jalnică grămadă de carne înfricoșată". Dar Vecu e îndărătnic. Nu vrea cu nici un
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
totul. Sala cu oglinzi nu mai era un deșert, ci o strălucitoare sală de bal. Mă gândeam că o singură femeie e de ajuns uneori pentru a suprima deșertul unui bărbat. Eram fericit eu însumi, uitasem de mâna rănită, de cerbi, de Moașa, de bătrâni, nu mai trăiam decât clipa aceea, plină de o bucurie simplă, la care râvnisem mereu. Când am fost tânăr n-am umblat decât pe la baluri mizerabile, în săli care miroseau a transpirație și a parfum ieftin
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
așezat și el pe pat. "Și crezi că aici în azil...?" zise el, fără să termine întrebarea. Am înțeles ce vroia. Tocmai de aceea i-am răspuns brutal: "Aici, cel puțin, îmi iau pușca și mă uit cum se bălăcesc cerbii în mlaștină. Sânt eu vânătorul. Mă aleg doar cu scârba, nu-mi intră și noroiul în gură. Laura e o naivă." "Bănuiesc că, de fapt, n-o iubești", mi-a zis Dinu, după care omul acesta care nu fusese niciodată
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
duc în bălării. Rar, foarte rar mai luam barca să trec în cătun. Marta se lămurise că nu însemna pentru mine decât o legătură oarecare și nu-mi mai ascundea răceala, iar la mlaștină mă persecuta ideea că, în timp ce ținteam cerbul, altcineva în spatele meu mă țintea pe mine; din pricina asta mă întorceam întruna să mă asigur că nu riscam un glonte în ceafă sau să fiu îmbrîncit în mlaștină și, ultima oară, nici nu împușcasem cerbul ca să plec mai repede de-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
persecuta ideea că, în timp ce ținteam cerbul, altcineva în spatele meu mă țintea pe mine; din pricina asta mă întorceam întruna să mă asigur că nu riscam un glonte în ceafă sau să fiu îmbrîncit în mlaștină și, ultima oară, nici nu împușcasem cerbul ca să plec mai repede de-acolo, urmărit de tăcerea tainică și amenințătoare a pescarilor. Îmi rămânea, noaptea, sala cu oglinzi. Acolo uitam de toate și mă visam răzbunat de toate. Poate datorită ei m-am hotărât în cele din urmă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
unde își ținea pușca de vânătoare și a băut toată noaptea. Dimineața, abia se mai ținea pe picioare. S-a îndreptat, clătinîndu-se, spre pădurea de sălcii și a gonit de-acolo, el care nu suporta vânătorile de acest fel, doi cerbi în mlaștină. Ca de obicei, pescarii se strânseseră la marginea cătunului și se uitau. Au văzut cum a fost împușcat primul cerb. Apoi al doilea. Dar Dinu își pierduse parcă mințile. Din pricina beției? A fricii? Era disperat? Nu știu. A
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
spre pădurea de sălcii și a gonit de-acolo, el care nu suporta vânătorile de acest fel, doi cerbi în mlaștină. Ca de obicei, pescarii se strânseseră la marginea cătunului și se uitau. Au văzut cum a fost împușcat primul cerb. Apoi al doilea. Dar Dinu își pierduse parcă mințile. Din pricina beției? A fricii? Era disperat? Nu știu. A mai hăituit doi cerbi. Noroiul se umpluse de sânge. Când Dinu a gonit alți doi cerbi din pădure, Profetul s-a desprins
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de obicei, pescarii se strânseseră la marginea cătunului și se uitau. Au văzut cum a fost împușcat primul cerb. Apoi al doilea. Dar Dinu își pierduse parcă mințile. Din pricina beției? A fricii? Era disperat? Nu știu. A mai hăituit doi cerbi. Noroiul se umpluse de sânge. Când Dinu a gonit alți doi cerbi din pădure, Profetul s-a desprins dintre pescarii care urmăreau nemișcați, tăcuți, masacrul, a înaintat cu pași grei, l-a luat în brațe ca pe un bolovan și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
văzut cum a fost împușcat primul cerb. Apoi al doilea. Dar Dinu își pierduse parcă mințile. Din pricina beției? A fricii? Era disperat? Nu știu. A mai hăituit doi cerbi. Noroiul se umpluse de sânge. Când Dinu a gonit alți doi cerbi din pădure, Profetul s-a desprins dintre pescarii care urmăreau nemișcați, tăcuți, masacrul, a înaintat cu pași grei, l-a luat în brațe ca pe un bolovan și l-a aruncat în mlaștină. Dinu a început să țipe. Făcea semne
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să intru, să mă ascund. Dar portița era încuiată. N-am avut încotro și am mers mai departe. La cafenea, pescarii m-au privit indiferenți, în vreme ce din arțarul care își arunca umbra peste mese ciorile țipau ca papagalii: "E un cerb! E un cerb!'" Când am încercat s-o iau spre pădurea de sălcii, cineva mi-a strigat: Nu pe-acolo, pe aici". Era tata. Avea buzele vopsite cu roșu și făină pe față. "Ți-am spus, băiete, că trebuie să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mă ascund. Dar portița era încuiată. N-am avut încotro și am mers mai departe. La cafenea, pescarii m-au privit indiferenți, în vreme ce din arțarul care își arunca umbra peste mese ciorile țipau ca papagalii: "E un cerb! E un cerb!'" Când am încercat s-o iau spre pădurea de sălcii, cineva mi-a strigat: Nu pe-acolo, pe aici". Era tata. Avea buzele vopsite cu roșu și făină pe față. "Ți-am spus, băiete, că trebuie să te lași domesticit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ne primea cu multă căldură și bunăvoință și ne pregătea mâncăruri foarte gustoase din lapte, brânzeturi și zarzavaturi ecologice pe care le cultiva pe munte precum și din ciuperci.. Iar eu împreună cu pădurarul mergeam în pădure la vânat de căpriori și cerbi dar de și am stat nopți în șir nu am putut vâna nimic deoarece nu aveam chemare pentru a deveni un bun vânător și mă mulțumeam că stăteam la pândă în aer liber și priveam cam de departe vânatul. Într-
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
așternută pe bambuși), de exemplu, el incarnează o femeie vie, dar care, despărțită de copilul ei, trăiește experiența singurătății unui exilat la marginea lumii, o singurătate ce trimite la spațiile pustii, sălbatice: În acest culcuș aidoma celui știut doar de cerbi și de căprioare, sus, pe pajiștile munților, pustiit, pierdut printre înaltele ierburi și, deloc întâmplător, tot în acest spațiu al solitudinii și al excluziunii, mama își va regăsi copilul, persecutat de noua soție a tatălui său. Îl va recunoaște cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
S-au prins cu noaptea crâncenă tovarăși 1. Replica lui Oberon nu întârzie să vină: Plămada noastră-i alta; deseori Cu-al dimineții crai pornesc în zori, Călcând sub pași covorul moale-al ierbii, Spre locurile-n care se-ascund cerbii 1. Evocarea unei vânători matinale nu face însă decât să dea și mai multă forță imaginii unei nopți care, chiar dacă se sfârșește în lumina soarelui, rămâne o noapte a spectrelor, a misterelor înfricoșătoare. Pădurea și ambivalența spațiilor alteritățiitc "Pădurea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
întâlnit „nebunul în straie tărcate”, înțeleptul bufon cu vorbele lui pline de tâlc, îndreptate împotriva corupților ce disprețuiesc adevărul - acest bufon atât de invidiat de Jacques melancolicul. Și totuși, pădurea rămâne ambivalentă, așa cum reiese din înseși cugetările lui Jacques în fața cerbului rănit și din imaginea pe care el o are despre vânători, acești mesageri ai spaimei și ai morții. Mai mult decât atât, Jacques asociază pădurea cu unele metamorfoze bizare: „Dacă, din întâmplare, ar trece pe aici un om preschimbat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
însetată de sânge, ci doar din dorința ca oamenii să o admire, să-i laude îndemânarea. Iar dragostea nu este nici ea altceva decât aceeași dorință de a subjuga, același orgoliu de a cuceri trofeul iubirii. În jurul vânătorii, al morții cerbului, o serie de metafore ale dragostei identifică vânătoarea de animale cu cea de inimi, racordându-se - și într-un caz, și în celălalt - la tema nebuniei. O spune limpede Berowne: Regele umblă să vâneze cerbul; eu mă vânez pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
iubirii. În jurul vânătorii, al morții cerbului, o serie de metafore ale dragostei identifică vânătoarea de animale cu cea de inimi, racordându-se - și într-un caz, și în celălalt - la tema nebuniei. O spune limpede Berowne: Regele umblă să vâneze cerbul; eu mă vânez pe mine însumi. El hăituiește sălbăticiunea, eu sunt hăituit de simțăminte care mă sfâșie... Urât cuvânt! Departe de mine, tristețe! Așa se zice că ar fi spus un nebun. Dacă am spus-o și eu, înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
plimbați? În calea voastră vom așterne flori. Voiți să călăriți? E șaua pusă Pe cai, iar frâul lor e-mpodobit Cu perle și cu aur. Sau cu șoimul Vreți să vânați? Se-nalță șoimii voștri Mai sus ca, dimineața, ciocârlia. Sau cerbi vreți să vânați? Cu câinii voștri Mai iuți decât zglobia căprioară Și ageri cum e ciuta...1 Bețivanul e pus mai ales să admire tablouri ce-i zugrăveau - nu întâmplător - pe Adonis, Io și Dafne, personaje ce suferiseră fiecare transformări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
apoi într-o mișcare nesigură, într-un joc nesfârșit al iluziei, al văzutului și nevăzutului. Pădurea trăia într-un timp al ei, un timp blând și ademenitor, frate geamăn cu visul. Deasupra ciorchinilor de căline roșii creșteau deodată coarnele vreunui cerb singuratic. Ochiul unui animal nevăzut cerceta o clipă cuprinsul pădurii, ca să dispară apoi fără urmă. Când și când, puzderii de gâze, șerpi lunecoși, iezi rătăciți și iepuri fugari se ițeau din iarba înaltă și piereau dintr-odată, ca mistuiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
plocon marelui Napoleon, dușmanul său. Ar fi fost locul cel mai indicat. Aici i s-ar pierde cu totul urma. Ucis, aruncat în pădure, mâncat de fiare, cu oasele risipite... Zăpada, ploile ar șterge orice urmă... Întoarse capul speriat. Un cerb mare cu coarne înalte, spectaculos ramificate, îl privea neclintit, mișcându-și ușor nările, ca și cum ar fi știut că era cineva acolo, după perdea, în trăsură. Apărură și câteva ciute. Apoi, pe neașteptate, fugiră cu salturi lungi, sincronizate, înapoi în pădure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sprijiniți de un zid care se sfărâma. Cu vântul În față. Cu genunchii Încleștați și respirând pe gură. Clădirile fermei erau pline cu pisici moarte și cu câini morți și cu arici și cu pescăruși și chiar cu vreo doi-trei cerbi. Tot ce putea să meargă, să zboare sau să se târască era aici. Era un fel de arcă a morții. Doar că erau mult mai mult decât două exemplare din fiecare animal. — Ce dracu’ o să faceți cu toate? Întrebă Logan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
copie după zapisul din 5 iulie 1800 al armencei “Dochița, soața răposatului preut Andrieș”, care împreună cu feciorul ei Sava a vândut “un loc de două dugheniță cu tot locul lor aflate aici în Ieși, la Podul Vechiu” lui Izrail sân Cerbul jâdov “ca să ni plătim pe undi sântem datori și să săvârșim grijâle morților”. --Cum se vede, nici pe urmașii unui preot nu-i dădea bogăția afară din casă. Nu știu însă dacă ai luat seamă ce se spune la sfârșitul
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
și nu vă temeți! Iată Dumnezeul vostru, răzbunarea va veni, răsplătirea lui Dumnezeu; El însuși va veni, și vă va mîntui." 5. Atunci, se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor, 6. atunci șchiopul va sări ca un cerb și limba mutului va cînta de bucurie; căci în pustie vor țîșni ape, și în pustietate pîraie; 7. marea de nisip se va preface în iaz și pămîntul uscat în izvoare de ape. În vizuina care slujea de culcuș șacalilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
copiii pe care i-a crescut. 19. Amîndouă aceste lucruri ți s-au întîmplat: dar cine te va plînge? pustiirea și dărăpănarea, foametea și sabia. "Cum să te mîngîi Eu?" 20. Fiii tăi, leșinați, zăceau în toate colțurile ulițelor, ca cerbul într-un laț, plini de mînia Domnului, și de mustrarea Dumnezeului tău. 21. De aceea, nenorocitule, beat ce ești, dar nu de vin, ascultă! 22. "Așa vorbește Domnul tău, Domnul, Dumnezeul tău, care apără pe poporul Lui: "Iată că îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]