46,651 matches
-
ultimii ani ai domniei lui Petru cel Mare. În manuscrisul Relatare despre staroverții ce trăiesc în Țara Moldovei publicat de cercetătorul rus M. I. Lileev, se spune că “staroverii din Socolinți, fiind reclamați de un dregător local corupt, au fost chemați la Iași în fața domnului și Divanului pentru a da explicații. Aici, reprezentantul lor, călugărul Tihon, a arătat că ei s-au așezat în Moldova în anul 7232 de la facerea lumii (1724 d. Hr.) în timpul domniei Voievodului Mihail Racoviță” (Varona, A
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
chip. Iubirea purifică, mai bine-zis, insul se purifică întru venirea iubirii. În templul ei nu se poate intra decât curat, așa cum trebuie să intri și-n moarte. Romanticii au văzut îngemănate iubirea și moartea. Marea iubire, suferind de durerea neîmplinirii, cheamă curând moartea... în ajutor! Numai în dragoste are omul sentimentul timpului, al rapidei treceri, al ruinei și al pieririi. Simțul acesta devine enorm în momentul maximei încordări, al marii temeri de sfârșit, de împlinirea a ceea ce nu poate să dureze
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
fost, dacă nu coboară în rând cu ei, prin moarte, pentru a pune umărul exact cât este în stare, conform legii, adică legăturii cu precursorii. Astfel, iubirea îl scoate din timp. Ceva ce nu mai ține de voința lui îl cheamă în neființă. Prea marea fericire este semnul: când ea îi umple sufletul, moartea... imortalizează, inexorabil, marea șansă de a fi ales pentru împlinirea voinței speciei, spre satisfacerea orgoliului acesteia. Privilegiu și... pedeapsă! Unde văd eu orgoliu? În aceea că generațiile
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
clar. A fost o năvală furibundă asupra turnului de control. Aeroportul deveni un vacarm imens. Se părea că nu va scăpa nimeni din turn. Praful s-a ales din toate instalațiile. Culmea e că nimeni nu s-a gândit să cheme poliția. Regele interzisese asistența forțelor de ordine. „Arta nu suportă constrângerea!” - decretase pe un ton solemn chiar dimineață, fixându-l prelung pe secretar, care a înțeles că trebuie să noteze imediat această maximă. Acum însă nimeni nu mai știe unde
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
locuiesc de la început am primit-o de la Partid, după ce locatarul, un mare matematician, a rămas în Statele Unite. Un mic serviciu făcut primului secretar (i-am făcut cunoștință cu o dulceață de fată!), și șeful de la Spațiu locativ m-a și chemat să-mi dea cheile. Asta înseamnă să ai fler! Că norocul și-l face omul, cum spun și bătrânii. Când era să-mi vină rândul la mașină, am câștigat la cecuri de cinci mii o Dacie din primele loturi, cu
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
gură decât pe „nu merge”, „e lipsit de spirit combativ”, „e apolitic”, sau: „Mai concret, tovarășu’, fără floricele, că viața nu este doar un câmp cu flori! Mai sunt și ciori!’’. Când răsărea și câte un articol mai bun, îl chema pe autor pentru vreun fleac, aducea vorba de articol așa, ca din întâmplare și adăuga zâmbind: „ - Nu m-așteptam să fie atât de bun...”, adică „ați mai învățat și voi ceva gazetărie de la mine, deși nu vă stă gândul decât
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
citit-o, a recitit-o și a întrebat scurt: „Băiatul ăsta nu are cumva de gând să treacă Dunărea la sârbi?” Cum pe atunci Tito era „călăul Tito”, redactorul care propusese poezia a cam feștelit-o. Șeful, generos, l a chemat pe tânărul poet și i-a recomandat să plece urgent pe un șantier, ca să cunoască viața mai bine și să nu mai umble cu „parabole titoiste”. Și a lucrat un an la Sovrom Petrol, colaborând și la ziarul local: Făclia
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
toată lumea că ți-ai creat un „colectiv” pe cinste! Să nu dai impresia că ai vreun subaltern preferat, că strici „coeziunea”! Îi tratezi pe toți la fel, să nu simtă nimeni că lucrează și pentru cel de alături, insuficient pregătit, „chemat”, antrenat sau, pur și simplu, leneș! Să le nivelezi salariile, pe cât posibil, ca să le stârpești pofta de emulație! Să-l iei pe fiecare separat și să-i spui, așa, în treacăt, că tu știi bine că el este cel mai
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
i se dă...” se pregătește să încheie contabilul-șef. Și se așază, tocmai când se aude foarte clar, dinspre colțul unde era plasat Lulu Chiracu: „ - Ful de ași!” MUNCA FACE PE OM! Periodic, Beșleagă, adică tovarășul Beșleagă C. Vasile, te cheamă în birou. Așteaptă totdeauna cu nasul în hârtii, absorbit cu totul, pur și simplu absent! Cât de concentrat este și cât se preface? Greu de spus! Nimeni nu a reușit să afle adevărul, nici chiar prin cele mai ingenioase metode
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
cu maxim de eficiență a timpului afectat muncii! Și... punct! Mai bine-zis, punct și virgulă! Pentru că lucrurile nu s-au oprit aici. Nu mult mai târziu, cineva a lăsat în biroul lui Beșleagă, da, se înțelege, tot când a fost chemat, ei, bine! a lăsat un cățel! Este adevărat, nu i-a deranjat nici o hârtie de pe masă, cu toate că a rămas în încăpere până târziu, după ora închiderii. L-a eliberat paznicul de la Paza Contractuală. Numai Beșleagă nu a știut nimic... - Dom
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
cățel! Este adevărat, nu i-a deranjat nici o hârtie de pe masă, cu toate că a rămas în încăpere până târziu, după ora închiderii. L-a eliberat paznicul de la Paza Contractuală. Numai Beșleagă nu a știut nimic... - Dom'le, asta nu se mai cheamă teatru, este absolută idioțenie! O fi vrând el să fie exemplu pentru toți, dar să n-o facă pe idiotul! Că nu ține! Și Radu Costică turbă, nu alta! când aude încă o întâmplare cu Beșleagă și invitații săi. Mai
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
nu le poți duce! Așa-i când îți bați singur cuie-n talpă! Și uite-așa, din aproape în aproape, se poate ajunge uneori prea departe!... Dar nu dincolo de miraculosul birou al lui Beșleagă, unde, în fine! trebuia să fiu chemat și eu, proaspătul angajat prin repartiție de stat. N-aș putea spune că nu m-am dus oarecum incitat de câte auzisem într-un timp atât de scurt. Chiar să fie adevărat tot ce s-a spus? Ori oamenii se
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Botez?! Care Botez? Aaa! Botez! Păi... e bine, e foarte bine! - Nimic deosebit. Muncește! - Buuun! Foarte bun! Apoi: - Poți pleca! Da, bineînțeles, sigur că pot, simt că sunt în stare să o fac, nu-s paralizat, dar de ce m-ați chemat? Că habar nu am cine este acest Botez! Am presupus doar așa, că oricine ar fi, este bine, muncește, pentru că la noi, în institutul nostru vreau să zic, toți muncesc, toți sunt bine, așa că nu văd de ce Botez ar face
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
căruia planează în permanență un semn de întrebare, desenat de Beșleagă cu unul din numeroasele sale creioane colorate umplând un întreg pahar de lemn, tip artizanat. Poate că în acest moment Botez sunt chiar eu (dacă într-adevăr m-a chemat pe mine...), și el este atât de subtil, iar eu atât de prost, încât nu înțeleg că trebuie să-i raportez despre activitatea mea: probleme, greutăți, inițiative, propuneri de îmbunătățire a muncii și câte altele!... Iată, pot pleca, dar mai
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
imens al curiozității care îl trage înainte pe om!... Chiar și curiozitatea de a afla ce s-a mai întâmplat în biroul lui Beșleagă se înscrie sub aceleași imperative istorice. De aceea mă întreb așa, în virtutea inerției: Pe cine va chema mâine? Ce întorsătură va lua viața și activitatea institutului nostru după ce Beșleagă va stăpâni în profunzime toate dosarele, toate problemele? Cine știe?... NOROC, PANDELICĂ! Presupun că sunt la sfârșit. De fapt, nu prea mai am îndoieli. Orice aș face, nu
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
cu papagalu' tău... te făceau ministru! Ca pe Andronache al nostru. Așa?... După ce ai plecat mi-a spus scurt: ori te pun la punct conform legii și obligațiilor mele de serviciu, ori am încheiat-o cu funcția! Mă și vedeam chemat la București, într-un birou spațios în care călcasem o singură dată, ca să fiu acum beștelit bine, cu multe citate din marii dascăli, și trimis apoi la... oi! Ți-amintești: itinerariul obișnuit în epocă...” Când mi-a spus toate astea
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
care îl poți afla. Melcii sunt suficient de scârboși și fără să mai bea apă caldă. Încearcă numai să bei apă caldă dintr-o baltă! Și, în timp ce bei, imaginează-ți pentru câteva secunde că ești melc. Dacă ai reușit, se cheamă că ți-ai provocat cu succes un coșmar... Ce minte bolnavă trebuie să ai totuși ca să scrii poezii pentru copii! Bun. Dă-i dracu’ de melci. Aia cu oile era cu totul altceva. Nu avea rimă, nu avea melodie, nu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
și se strecură în dormitor. Îl cam durea un picior. Probabil că amorțise în poziția șezut, cum îl furase somnul, atâtea ore. Ajunse în cameră și aprinse veioza de la capătul patului. Ia stai nițel! Noi nu avem veioză! Respiră adânc, chemă la apel cele patru oi pe care le numără cât putu de rar și cu simț de răspundere și privi fix în direcția în care se afla întins trupul nevesti sii. Nevasta lui, cea luată cu cununii acum un an
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
apărut o lacrimă în colțul ochiu lui și stomacul ți-a declanșat o adevărată urgie. În fond, de ce nu ești acasă citind o carte, hrănindu-ți spiritul? Acum, că ai trecut prin încercările acestea, ești demn de atenția lui. Se cheamă că ai trecut examenul. Cu o figură demnă de muzeul de ceară, o morgă atent plictisită, studiată îndelung în colțul de oglindă al toaletei din spatele restaurantului, alunecă spre masa ta. Apoi te lasă întotdeauna să te bălăcești în propria salivă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
soi de nostalgie amestecată cu frustrare, apoi a dat uitării atât nostalgia, cât și frustrarea și s a întors la nevastă-sa pus pe harță. Până au ieșit vecinii și i-au amenințat că, dacă nu se potolesc cu țipetele, cheamă poliția. S-au potolit. Spaima de hârțogăraie și de umblat pe la secții dădu încă o dată roade și blocul se cufundă amorțit în cotloanele îmbălsămate în ceapă călită. Din loc în loc, în mai puțin de două ore, domnul Avram se trezi
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
surprins el însuși de gestul acesta clasic de scriitor cuprins de furia creației. Smulse altă foaie și mai nelămurit și reîncepu: Dragă domnișoară, Scuzați-mi impolitețea de a vă scrie. Dumneavoastră nici nu mă cunoașteți și, chiar știind că mă cheamă Gigi Pătrunjel, nu cred că v-ar ajuta cu ceva. Eu însă vă cunosc. Simt că înnebunesc. Trebuie neapărat să vă cunosc. Ei draci. Nu e bine deloc. Gigi Pătrunjel își smulse câteva fire din cap și încă o filă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
pe loc, fapt ce lui Gigi Pătrunjel îi dădu un sentiment de frustrare îngrozitoare. Adică noi ce, mă, suntem infractori? Chiar avea de gând să-i spună și lui Manole că așa purtare e jignitoare, că ar trebui muștruluit chelnerul, chemat patronul,aliniați toți în lungul barului, bătuți măr, ca la carte, dat foc la bodega asta nenorocită... Ce tot spune Manole? De restul mai știi ceva? Am vorbit cu Marina, o mai știi..., aia de nu avea astâmpăr și au
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
dl. Louis Renault, eminent juristconsult (Jules Cambon era atunci ambasadorul Franței la Berlin, începând din anul 1907 n.tr.), tocmai atunci când a avut loc incidentul de la Casablanca. Lumea își amintește și astăzi de acea nenorocită afacere. Soldați ai Legiunii Străine, chemați de agenții Consulatului German, se aflau pe cheiul portului, gata pentru îmbarcare pe un vapor cu aburi aflat în radă. Ofițerii francezi, folosindu-și autoritatea impusă de legile disciplinei militare, i-au arestat. Agentul german a protestat, uzând de drepturile
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
pe doamna de Pompadour 57. Vechea monarhie nu trebuia să dispară înainte de a fi iluminată de o ultimă rază de glorie; faptul s-a datorat domnului de Vergennes 58, care s-a distins ca ambasador în Suedia și la Constantinopol. Chemat la minister, el a imprimat o gravitate care contrasta vizibil cu modul de a fi al predecesorilor. Stau de vorbă cu domnul de Maurepas 59 și negociez cu domnul de Vergennes" spunea contele Aranda, ambasadorul Spaniei. Este ușor de înțeles
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
și a dictaturii iacobine) și devine ministru plenipotențiar în orașele hanseatice (dintre care orașul Hamburg nu i-a acceptat scrisorile de acreditare), apoi la Florența (1797) și în Elveția (1799). Gata să plece la acest ultim post, Reinhardt a fost chemat să-l înlocuiască pe Talleyrand în postul de ministru al Afacerilor Străine (20 iulie-21 noiembrie 1799). Au urmat posturile de ministru plenipotențiar în Elveția (1800), apoi la Milano (1801) și la Hamburg (1802-1805). Numit Consul General la Iași în 1805
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]