KorAP: Find »[drukola/base=cină & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...127 128 129 ...261 >

6,513 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647

mai tânăr și probabil arătaseră bine și pe maior, cu mulți ani în urmă. Oricum, timpul nu fusese îngăduitor cu el, de parcă existaseră doar zile marcate de mâncăruri consistente la micul dejun și de vinuri și țigări de foi la cină, așa încât trupul său amenință să se repeadă dincolo din granița hainelor. Alcoolul a avut contribuția sa nefastă. În perioada serviciului, maiorul, ca și alți luptători ai imperiului, obișnuia să prelungească momentul primului pahar al zilei, cam de când apunea soarele până

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
Sau la partida de tenis de la Retreat? — Nababul a început multe programe de reformă, zice diwan-ul. Tăcere. O, vorbeați cu mine? Îmi cer scuze. Ce accent oribil poate să aibă. — Lochinverarie, zice doamna Privett-Clampe. Sunt sigură c-a fost o cină la Lochinverarie. Ați fi foarte amabil, zice Vesey. Da, foarte, spune și sir Wyndham, așezându-se într-o parodie de scaun Luis al XVI-lea, atent să copieze atitudinea degajată a nababului, cu un picior sprijinit pe scăunel și brațele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
care și-l imaginase ea. Cabina de clasa a doua, aflată la tribordul vasului, sub puterea soarelui, era semnul clar că nu merita să fie invitată la masă, nici măcar pentru discuții, de către cei favorizați de soartă, bogătașii care apăreau la cină în smoching și luau în stăpânire sala de bal, învârtindu-și în ritmul muzicii nevestele strălucitoare și fiicele elegant îmbrăcate. Depășind un grup de memsahib trecute de prima tinerețe, care supravegheau niște copii aruncând în joacă inele pe un țăruș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
acolo unde se duce toată lumea, când nu merge la petreceri sau la tenis. Muskett îi spune despre dansul organizat de lady Kynaston, de cel organizat de domnul și doamna Huntington și despre lucrurile amuzante pe care le-a spus la cina dată de Waller-Walton. Se vede că aceste ocazii sunt fatale și majoritatea celor prezenți erau în grupuri de peste trei, cu excepția celor care aveau invitație la recepția de la ambasada Elveției, ceea ce Muskett nu avea. Nu-i păsa, pentru că se așteptase că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
de lire. Când își dau mâna, Jonathan îi evită privirea simțindu-se deodată vinovat față de celălalt Bridgeman, mort anonim la Bombay. Dar senzația de vină dispare curând. Când se întoarce la Oxford, i-a trecut complet și organizează chiar o cină festivă într-un salon privat din hotelul Randolph, la care Astarte este invitată de onoare. Înconjurată de studenți care o admiră, strălucește de parcă ar fi ziua ei. La terminarea petrecerii, Jonathan, cam amețit, o conduce acasă, iar pe drum o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
fier. Este mult fum și zgomot. Mesele sunt înghesuite în întuneric. Este primul restaurant chinezesc pe care-l vede Jonathan și nu-i place deloc. Chiar o să mâncăm în acest loc? întreabă. Nu i se pare locul potrivit pentru o cină romantică. — Sigur că da. Și vom mânca tocană chinezească. Nu e grozav? Jonathan nu este așa de sigur. Încăperea destul de mică, este aglomerată și plină de fum. Comparat cu restul clienților, el și Star sunt prea eleganți. Li se servesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
ce se întâmplă acolo. Să vadă cum e pe acolo. Politica nu are legătură cu asta. Foarte bine, profesore, rostește Gittens cu admirație. Cum e pe acolo. Foarte bine. Subiectul pare închis și toți se duc să se pregătească de cină. La apusul soarelui, se adună pe verandă, să asculte cum se lovesc valurile de țărm și așteaptă înfometați să vină stewardul, un tip bătrân cu însemnele tribului pe obraz, să le așeze masa. Pe măsură ce intensitatea luminii scade, se aud râsete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
seamănă, pe același tipar, cu un patruzeci și patru, în care unul dintre parteneri îl ține pe celălalt în brațe și sunt culcați pe spate sau pe o parte. Familiile britanice din India obișnuiau, o dată pe săptămână, să ia o cină tipic englezească, cu un meniu , în principiu, invariabil. Jorrock’s Jaunts and Jollities, de Robert Smith Surtees. Un volum de „povești sportive“, sub forma unor scheciuri comice ilustrate, publicat în 1837. Năravul englezesc ( din fr.). Knight Commander of the Order

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434

pentru inele o să-ți dărui antipozii și cutii de acuarele azi ne stingem în zăpadă somn cu somn și împletire iar din când în când troiene cresc pe verbe de iubire. Cină Spre largul iubirilor mele mai este tihnă la cină și-n gusturi avide palpită jeleuri cu gelatină, cuvinte suave-n pahare au gura plină cu vinuri, în sticle absinturi viclene reflectă blânde satinuri. Și-așteaptă întinse pe masă fructe cu pielea pustie, desfrâul molatic se toarnă din negre lămpi

Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823

adunare, între voi sunt dezbinări. Și în parte o cred, 19. căci trebuie să fie și partide între voi, ca să iasă la lumină cei găsiți buni. 20. Cînd vă adunați dar în același loc, nu este cu putință să mîncați cina Domnului. 21. Fiindcă atunci cînd stați la masă, fiecare se grăbește să-și ia cina adusă de el înaintea altuia, așa că unul este flămînd, iar altul este beat. 22. Ce? N-aveți case pentru ca să mîncați și să beți acolo? Sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
și partide între voi, ca să iasă la lumină cei găsiți buni. 20. Cînd vă adunați dar în același loc, nu este cu putință să mîncați cina Domnului. 21. Fiindcă atunci cînd stați la masă, fiecare se grăbește să-și ia cina adusă de el înaintea altuia, așa că unul este flămînd, iar altul este beat. 22. Ce? N-aveți case pentru ca să mîncați și să beți acolo? Sau disprețuiți Biserica lui Dumnezeu, și vreți să faceți de rușine pe cei ce n-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
fost vîndut, a luat o pîine. 24. Și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, a frînt-o, și a zis: "Luați, mîncați; acesta este trupul Meu care se frînge pentru voi; să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea." 25. Tot astfel, după cină, a luat paharul, și a zis: "Acest pahar este legămîntul cel nou în sîngele Meu; să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea, oridecîteori veți bea din el." 26. Pentru că, oridecîteori mîncați din pîinea aceasta și beți din paharul acesta, vestiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648

martora luptelor și suferințelor tatălui meu încă de la o vârstă fragedă. M-am născut și am crescut în Anhwei, cea mai săracă provincie din China. Noi nu am trăit în sărăcie, dar eram conștientă că vecinii mei mâncau viermi la cină și își vindeau copiii pentru a-și plăti datoriile. Călătoria înceată spre iad a tatălui meu și efortul mamei de a lupta cu asta mi-au marcat copilăria. Precum un greier cu brațe lungi, mama încerca parcă să oprească o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
plute din bambus. Coborau în josul fluviului ca un gigantic colier desfăcut. Eu și prietenii mei săream pe plute ca să ne plimbăm. Cântând, ne alăturam plutașilor. Melodia mea preferată era Wuhu e un loc minunat. La asfințit, mama ne chema acasă. Cina era servită la masa din grădină, sub un spalier acoperit cu glicine purpurii. Mama a fost crescută în tradiția chineză, deși avea sânge manciurian. Potrivit mamei, după ce manciurienii au cucerit China, au descoperit că sistemul chinez de conducere era mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
aruncată unei asemenea frumuseți te face să simți că viața ta nu a fost în zadar. O singură privire, Orhideea, și nu vei mai fi niciodată o persoană obișnuită. Într-o seară, merg acasă la Fann Sora cea Mare pentru cină. Aprind focul în cămin și îi spăl hainele în timp ce ea gătește. Mâncăm găluște umplute cu verdețuri și soia. După aceea, îi servesc ceaiul și îi pregătesc pipa. Mulțumită, îmi zice că e gata să-mi spună alte istorisiri. Stăm până

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
să atragă atenția Împăratului. Odată, ea a ordonat ca una dintre concubinele imperiale să fie bătută până la moarte deoarece părea să flirteze cu Împăratul. — Veniți mai aproape, fetelor. Toate, zice bătrâna doamnă. Uită-te bine, fiule. Fără lăcuste prăjite la cină, articulează împăratul Hsien Feng de parcă ar fi singur în încăpere. — Am zis mai aproape! țipă la noi Marea Împărăteasă. Pășesc înainte împreună cu celelalte cinci fete. — Prezentați-vă, ordonă Majestatea Sa. Una după alta ne spunem numele, urmat de fraza: „Vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
norilor se încrețesc, închipuind forme felurite. Ciorile se întorc la cuiburile lor de pe crengile înalte, iar croncănitul lor ascuțit pare să anunțe că au avut o zi grea. Îi chem pe servitori și le spun că aș vrea să iau cina. Eunucii și doamnele de onoare se înclină și transmit ordinul meu la bucătărie. Ultimul eunuc din șir nu se ridică: stă în genunchi, cerând atenție. Sunt enervată și îi spun să plece. Însă atunci când își ridică ochii, îl recunosc. E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
au cocuri strânse la ceafă. În prezența mea, își țin mâinile pe lângă trup și ochii ațintiți în pământ. Aștept atât de mult așezată la imensa masă, înconjurată de eunuci și de doamne de onoare, încât stomacul meu începe să protesteze. Cina nu se vede încă nicăieri. Îmi îndrept atenția spre sală: e mare și lipsită de căldură, cu excepția peretelui din fața mea, unde atârnă o pictură înfățișând o familie de la țară. În colțul din dreapta sus e scris un minunat poem: Acoperișul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
căzut sub masă și și-a spart castronul de ceramică. Mama nu a reușit nici ea să rămână serioasă. A izbucnit în râs și l-a făcut pe soțul ei „bârnă strâmbă care face casa să se prăbușească“. — A sosit cina, doamnă. Vocea lui An-te-hai mă trezește din visare. Ca într-o închipuire, văd venind din bucătărie o paradă. Un șir de eunuci, fiecare ținând un vas aburind, se îndreaptă grațios spre mine. Oalele și castroanele sunt acoperite cu capace din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
îmi vine în minte povestea pe care mi-a spus-o Fann Sora cea Mare despre mama împăratului Hsien Feng, Chu An, care a încercat să-l otrăvească pe Prințul Kung. Gândul îmi taie pofta de mâncare. Acum puteți lua cina în siguranță. An-te-hai se șterge la gură și se îndepărtează de masă. — Trebuie să mănânc toate astea de una singură? întreb. — Nu trebuie, doamnă. Este eticheta Curții să vi se servească nouăzeci și nouă de feluri la fiecare masă. — Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
a crescut? Când termin ultima înghițitură din chec, An-te-hai se apleacă spre mine. Vocea lui e șoptită: — Doamnă, ar putea fi o idee bună să trimiteți un mesaj împăratului Hsien Feng și împărătesei Nuharoo prin care să le urați o cină plăcută. — Oare Nuharoo nu dorește ca timpul petrecut cu împăratul Hsien Feng să nu-i fie tulburat? îl întreb. Din răspunsul tăcut al lui An-te-hai îmi dau seama că mai bine i-aș urma sfatul. — Nu e vorba de trimiterea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
pare să nu fi existat niciodată o distanță mai mare între patul meu și Majestatea Sa. Nu șiu ce să fac. — Pe zi ce trece deveniți tot mai slabă, doamnă. Mă doare să văd cum vă dați la o parte cina. — Spune-mi, An-te-hai, în ce vezi că mă transform? — Într-un bujor care înflorește, doamnă? — Asta am fost. Dar acum mă ofilesc și în curând primăvara va dispărea iar bujorul va fi mort. — Există și un alt mod de a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
un obiect de artă. Analizez tărtăcuțele aduse de An-te-hai: modelele și culorile lor sunt bogate și complexe. Motivul primăverii e folosit în mod repetat. Mă mișcă în chip deosebit unul care reprezintă copii ce se joacă într-un copac. După cină, An-te-hai mă duce să vizitez Palatul Seninătății Binevoitoare. Amândoi ducem în brațe tărtăcuțe. În loc să chemăm palanchinul, mergem pe jos, traversând mai multe grădini. Pe măsură ce ne apropiem de palat, se simte un miros puternic de tămâie, iar noi pășim prin nori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
poporul în luptă. Ar fi mers el însuși la graniță. Iar dacă ar fi murit, ar fi păstrat onoarea Chinei și și-ar fi salvat propriul nume. Însă el este un bărbat slab. Tung Chih e adus de Nuharoo la cină. În ciuda vremii, el arată ca un bulgăre de zăpadă, fiind înfășurat într-o haină de blană albă. I se dă să mănânce carne de porumbel cu o felie de pâine aburindă. Pare vesel și joacă cu An-te-hai un joc cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
fiului meu că-l voi testa eu însămi după ce se va termina lecția. Așa cum mă așteptam, Tung Chih nu poate să-și aducă aminte un cuvânt din ceea ce a învățat. Tocmai s-a întors de la școală și ne pregătim de cină. Poruncesc ca mâncarea să-i fie luată și îl apuc de mână. În timp ce ieșim, iau biciul. Îl duc într-o magazie mică din fundul grădinii, departe de sălile și apartamentele principale. Îi spun lui Tung Chih că nu i se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]