7,569 matches
-
puteai Închipui că de aici vine numele muntelui, dar, de fapt, numele venea de la o formațiune stâncoasă aflată pe vârful muntelui, care seamănă cu un clopot. De-a dreptul prozaic. În orice caz, sunetul era la fel de puternic ca al unui clopot, adică suficient de puternic ca să acopere strigătele oamenilor care Încercau să comunice Între ei. —Rupert! strigă Moff. Nici un răspuns. —Încotro? Îi strigă Marlena lui Harry care se tot uita În susul și-n josul potecii. Cuvintele ei căzură fără să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
timpului. Pe scurt, potecile deveniseră periculos de alunecoase, iar toți au făcut gestul cel mai natural, pe care oamenii Îl tot repetă de douăsprezece secole Încoace, adăpostindu-se Într-una din cele șaisprezece peșteri și temple care punctau versanții Muntelui Clopotul de Piatră. Marlena, Esmé și Harry erau cel mai aproape de locul unde fusese construit templul principal, care nu mai exista acum, În timpul regatului Nanzhao, În jurul secolului IX. Stâlpii decorativi și acoperișurile de țiglă pe care le distingea Harry prin perdeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
că oamenii erau supărați fiindcă le stricaseră filmarea. Într-un final, femeia Înveșmântată În roz le vorbi din nou În engleză. —Facem documentar de la această regiune, pentru televiziunea națională, pentru sensibilizare cultura minorității Bai, ca și frumusețea pitorească a Muntelui Clopotul de Piatră ca să arătăm la turiștii din toată lumea. Vrem să punem vouă Întrebări. E OK? Harry și Marlena schimbară câteva zâmbete. —Sigur. Cu mare plăcere. Cameramanul se pregăti și le făcu semn lui Harry și Marlenei să se dea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să se dea mai la stânga, mai aproape de femeia În roz. Sunetistul ridică microfonul deasupra capetelor lor. Mai schimbară câteva cuvinte În chineză și Începură să filmeze, cu femeia vorbind repede Într-o mandarină de Beijing perfectă: — După cum puteți vedea, Templul Clopotul de Piatră, cu bogata sa cultură, cu peșterile Încărcate de istorie și peisajele fascinante Își merită pe bună dreptate renumele internațional. Turiștii din numeroase țări vin aici atrași de decorul plăcut și de posibilitățile educative. Aceiași turiști ar putea foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
merită pe bună dreptate renumele internațional. Turiștii din numeroase țări vin aici atrași de decorul plăcut și de posibilitățile educative. Aceiași turiști ar putea foarte bine alege să viziteze Parisul, Roma, Londra sau cascada Niagara, dar ei aleg minunatul Munte Clopotul de Piatră. Să-i cunoaștem pe doi dintre ei, o familie prosperă din San Francisco, America. Schimbă pe engleză: Domnule, doamnă, spuneți-ne, vă rog, ce părere aveți despre Templul și Muntele Clopotul de Piatră. —E frumos aici, spuse Marlena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cascada Niagara, dar ei aleg minunatul Munte Clopotul de Piatră. Să-i cunoaștem pe doi dintre ei, o familie prosperă din San Francisco, America. Schimbă pe engleză: Domnule, doamnă, spuneți-ne, vă rog, ce părere aveți despre Templul și Muntele Clopotul de Piatră. —E frumos aici, spuse Marlena, chiar și pe ploaie. Nu știa dacă să se uite spre cameră sau la femeia În roz, așa că s-a uitat În ambele părți, când la una, când la alta, astfel Încât privirea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mai ales aceea femeiască. Se uită spre reporteră, apoi dădu scurt din cap, indicând că scena putea fi păstrată. Femeia Începu iar În mandarină: — Chiar și copiii sunt atât de fascinați Încât Își imploră părinții să-i aducă la Muntele Clopotul de Piatră. Îi făcu semn cameramanului și acesta Începu imediat s-o filmeze pe Esmé, care se plimba prin curtea plină cu arbuști golași de liliac indian și vase mari cu cireși sălbatici, cu mugurii lor roz În diferite stadii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
făcu un semn aprobator din cap. Când Esmé se Întoarse lângă ei, femeia o Împinse Între mama ei și Harry și spuse: —Tu fericită să fii aici cu mama și tata, venit atât de departe ca să bucurați de frumosul Templu Clopot de Piatră. Da? — Nu e tatăl meu, spuse Esmé cu ciudă. Se scărpină În cot. Mâncărimea de la pișcăturile țânțarilor o făcea să fie și mai nervoasă. —Scuze. Poți să repeți? Întrebă femeia. Am spus că ea e mama mea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pe Marlena de cotul mușcat de țânțari. —Tu. Te rog cântă cântec tradițional de Crăciun. Tu alegi. Cântă! —Jingle Bells? se auzi vocea lui Esmé. Microfonul se Înfipse sub nasul ei. —Jingo Bell, repetă femeia. Da! E baladă frumoasă. De la Clopotul de Piatră la Jingo Bell1. Rog. Începeți! —Hai, mami, spuse Esmé. Marlena era Îngrozită de ceea ce plănuise fiica ei. Din toate momentele, Esmé Își alesese să fie cooperantă tocmai acum. Harry se Îndepărtă Încet, râzând și strigându-le drept Încurajare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să iasă perfect, făcea lucruri de care ei habar n-aveau! Și acum, În loc de mulțumiri, numai plângeri, reproșuri și furie. Dwight fu cel care sparse tăcerea. Spuse că ar fi trebuit să existe indicatoare și În alte limbi la Templul Clopotul de Piatră. De unde să fi știut el că era un templu și nu un coteț de găini? Vera Îl privi cu reproș. „Și totuși, asta nu Înseamnă că poți să spargi uși cum Îți vine ție.“ Era supărată pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Îl numisem „o degustare de delicatese iernatice“. Nimeni nu mai avea chef să caute alternative mai „spontane“ sau mai „autentice“. Erau doar bucuroși că, la prima vedere, Încă nu se răspândise vorba În Lijiang despre nefericita lor excursie la Templul Clopotul de Piatră. Nu numai că restaurantul le lăsase un mesaj la recepție că vor putea degusta același meniu seara, ba chiar proprietarul le oferise și un bonus pe care-l numise „surprize gratuite“. Prima surpriză a fost restaurantul În sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
execută toată lumea cu ceva mai mult entuziasm. —Foarte bine. Când aveți nevoie de ceva, doar strigați Lulu. Repetă lungind vocalele: —Luuu-lu! În drum spre autocar, Lulu Îi spuse lui Bennie Între patru ochi: — Am văzut raport despre problemele de la Templul Clopotul de Piatră. Bennie se Înroși. N-am vrut. Adică, habar n-am avut că... Ea ridică mâna precum Buddha cerând să se facă tăcere pentru a medita. — Fără probleme, fără griji. Bennie remarcă faptul că toată lumea din China care vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ei să prindă de veste, Shigella bacillus se reprodusese În sfârșit În număr suficient de mare ca să le asedieze și paraziteze Întreaga mucoasă a intestinului. Un suvenir de la acum uitata masă la restaurantul de pe marginea șoselei, În drum spre Templul Clopotul de Piatră. Călătorii noștri Înaintară și mai mult spre inima Birmaniei. Câmpurile semănau acum cu niște pături În carouri amețitoare, cu parcele neregulate și linii de demarcație care nu reușeau defel să fie drepte. Câmpurile erau lăsate din tată-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
care-i infectaseră cu paraziți Plasmodium. Durata de incubație e de cel puțin o săptămână Înainte ca paraziții să se răspândească din ficat. Acum șapte zile erau În China. Acum șapte zile fuseseră blestemați de șeful minorității Bai de la Templul Clopotul de Piatră. Așa cum le spusese domnișoara Rong chiar Înainte de a pleca, șeful jurase ca, de atunci Înainte, nenorocul să-i urmărească oriunde s-ar duce până la sfârșitul zilelor. Și chiar Înainte ca domnișoara Rong să le aducă acest lucru la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
dispare soarele și nu se văd stelele, se Întorc spre amintirile lor. Aud o sută de tobe de bronz, vuietul a o sută de coarne de vacă, o sută de tigve În formă de broască. Aud trilurile fluierelor și ecoul clopotelor. Aud muzica unui pârâu care gângurește și de care s-ar Îndrăgosti orice zeu. Cu toții cântă Într-o armonie perfectă: suntem Împreună și asta este ceea ce contează. Dați-mi voie să mărturisesc În primul rând că m-am Înșelat În privința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Tornello, Ken Zaloom, Vivian Zaloom, membrii Alta 16, cei din Gașca Drumul Birmaniei, Prietenii Sarinei, Clubul Filozofic și cei de la Rock Bottom Remainders. Structura mea interioară a fost pentru totdeauna schimbată de acest anonim necesar: bivolul de apă dinainte de Templul Clopotul de Piatră, porcul de lângă Ruili, peștii din Muse, ghizii din provincia Yunnan și din Birmania și toți cei dispăruți. Lui Bill Wu Îi datorez multe cine chinezești pentru că mi-a deschis simțurile și mintea În fața naturii și a nuanțelor, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
am dat seama că nu aveam loc să trecem amândoi, am luat-o cumva în brațe, încercând să schimbăm locurile și i-am simțit trupul fierbinte în palmă. Podul se legăna tare, scârțâind și aerul vibra parcă de dangăt de clopote, dar când mi-am ridicat privirea am văzut că de fapt lamele coaselor se ciocneau între ele deasupra capului meu. M-a privit în ochi și parcă mi-a șuierat ceva de genul: "Ia ssseama la coassse... Sssunt assscuțite șșși
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
îi intra pe sub pleoape. Pământul, ca un ciudat mozaic crăpat de atâta uscăciune, părea o lighioană rănită și însetată ce-și linge sângele închegat. Pe marginea uliței, ciulini uscați, mari cât pumnul, îi agățau hainele. Ieși la drumul mare. Strident, clopotele făcură să vibreze văzduhul dogoritor. în jurul bisericii era adunat tot satul cu prapori, icoane și odoare bisericești. Preotul, în odăjdii bogate ca un episcop, intona cântece de rugă, făcând să răsune văile: "Dă-ne, Doamne, ploaie!". O bătrână lua în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
râului lăsară icoanele cu lumânări aprinse să plutească la vale, cu ochii sfinților în sus, spre ferecatele porți ale cerului. "Scoală Ene-Caloiene/ Adu cheițele, deschide portițele,/ Să curgă ploițele, să crească semințele,/ Să curgă pâraiele pe toate cărările,/ Să tragem clopotele, să ne crească pâinile,/ Că de când le ai încuiat, lacurile au secat,/ Câmpul s-a uscat, vitele-au zbierat,/ Pâinea s-a pălit, lumea s-a-ntristat,/ Noi la tine ne-am rugat, cu suflet curat/ Cu inima bună, Domnul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
O bisericuță mică și albă, strălucind plină de rouă în soarele dimineții, o chilioară alături, o vatră, o capră de lapte și câteva răsaduri de legume crescute pe puținul pământ adus de vânturi pe stâncă. Părea un cuibar de acvilă. Clopotele sunară fără să poți localiza unde se află. Vibrația fu preluată de cavitatea peșterii, de piatra muntelui și prelungită apoi, în reverberații suprapuse, de văile învecinate, făcând să răsune această uriașă parohie lipsită de enoriași. Sunetul era fizic, material, de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
era fizic, material, de-l puteai percepe cu toată suprafața corpului și nimic nu mai era în jur, fără doar această vibrație de bronz, ca și cum te-ai fi aflat în străfundurile spiralate ale unui ghioc. Pimen trăgea cu meșteșug sforile clopotelor aninate de bolta înaltă a unei galerii învecinate. Înconjură apoi bisericuța de trei ori, cu toaca de paltin pe umărul stâng, lovind-o ritmic cu ciocănelul. Călugărul intră în schit și Bătrânul îl urmă. Bisericuța, cât o încăpere mică, era
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
că nu știe/ Nici nu știe că nu simte”, însă probabil îmi este dat să beau cupa amară a acestei transformări până la capăt. Dezumanizarea se produce în sufletul meu și de aceea în clipele mele de liniște și meditație aud clopotele a ceea ce s-a pierdut în noroiul vremurilor ce le trăim acum. Încep să pierd la modul acut sentimentul de milă pentru aproapele meu. Mila, în acest fel devine un concept destul de abstract ca să poată fi măsurabil, cuantificabil, după cum
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
se deschidea vreo ușă! O cucoană, și ea cu necazuri, s-a dus să intervină pentru mine, ca să mi se dea drumul mai iute. Am lăsat-o și am suportat rușinea ca să se îngrijească străinii de mine! Apoi a sunat clopotul de ieșire. Pe rând plecau funcționarii. A venit atunci și șeful de la conferința pe care o avusese la etajul superior. M-am dus la el: "À demain!" I-am spus tremurând tot: "Je dois partir ce soir! C'est mon
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
doliu? Pot să stau în pat făr’ grijă Când în trup e-a morții schijă? TEMPLUL MEU CU NOAPTE DENSĂ Timpul în salonul zece Cu fiori prin mine trece, Trece ca un val de tropot Sub un glas dogit de clopot. Hăt în urmă toate-s umbre Cu contururi tot mai sumbre, Iar în față o-ntrebare: Când ajung la capăt, oare? Și la asta se cuvine, Căci așa e foarte bine, Să adaug încă una: Mi-a șters timpul și
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
celebra Catedrală, Sé de Vizeu, începută în secolul XII. Este o aspră, ascetică, aproape nudă Catedrală. Te întîmpină sub cupolele ei acel văzduh bărbătesc și sumbru, pe care goticul nu 1-a putut păstra prea mult în Portugalia. Când bat clopotele, mica piață din fata Catedralei se însuflețește pe nesimțite, străbătută de un duh medieval, venit parcă și mai de la miazănoapte, de la Braga, Barcellos, Guimaraens. Este o stradă care coboară pieziș chiar din piața Catedralei, printre case din alte veacuri, ale căror
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]