5,610 matches
-
bătrânul a plecat puțin fruntea, râzând ghiduș. --Păi cum să stai liniștit, părinte - am continuat eu - când de peste zaplaz adie zi și noapte miroaznă de, să nu zic vorbă cu păcat, de rachiu îndrăcit? Cred că sfințiile lor - oameni fiind - aveau coșmaruri!... --Dar să nu facem păcate, dragule. Sfințiile lor cu căldările clocotind, iar noi cu ale noastre povestind. Să mergem mai departe. --Cam în aceeași parte cu velnița - am reluat eu vorba, accentuând cuvântul păcătos “velniță” - avea case și “Matei vel cămăraș
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
VOLATUS 3 Planetele se trezesc noaptea singure în întuneric nesigure derutate ca niște bufnițe cåutându și prada prin vise când cocoșul tresare-n coșmar de luminå când picurå zåpada-n zåpadå și vistiernicul orelor adoarme între secunde
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1615]
-
hotărât așa deodată, exact ca proasta satului, că sunt anticomuniști. Pe acești derbedei sociali, se bazează unii de alde Băsescu, de-și bate joc de o țară întreagă de parcă ar fi propria lui feudă. Oricum, sper ca într-o zi coșmarul acesta să se termine iar acești „democrați” să fie puși, la modul cel mai democratic bineînțeles, să termine doar la roabă și lopată Canalul București-Dunăre, rămas acum în părăsire. Măcar așa ar avea și ei, bucuria și mândria, de a
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
lui Ceaușescu și sunt de părer,e că și prea împușcatului i-ar fi plăcut filmul. Alții, care încearcă să iasă și ei ca păduchele în fruntea presei „democrate”, declară cui mai vor să-i asculte, în aceste vremuri de coșmar, că sunt deranjați fiindcă Ujică a făcut din imagini de arhivă un Ceaușescu, pentru noi și dintre noi. Ia te uită domnule! Ce prostie și la acest Ujică. După părerea lor, ar fi trebuit să lase naibii arhivele, fiindcă acestea
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
încerce căutarea? Ele, sleitele, stăteau cuminți, odihnindu-se, de parcă cineva le-a încrustat adânc în palme cuvântul “interzis”. Se priveau neputincioase și vinovate, sfărâmându-și iluziile acelea care se îngrămădeau în colțul cel mai întunecat de vis dulceag risipit în coșmar sleit de zvârcolire.Și ea gândea încrezătoare: „poate ne om regăsi cândva,în nopți lăptoase, mirosind a flori de tei și a viață pofticioasă, cu incisivi pregătiți, gata să muște ca dintr-un măr biblic al păcatului”. Gândurile de pe șine
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
mult, Încât Maria s-a trezit de zeci de ori din cauza neliniștii mele. Iar În puținul timp În care nu am fost trează, am avut un vis. Nu avea un final fericit și totuși ceva mă oprea să Îl numesc coșmar. În jurul meu era Întuneric, nu vedeam decât ochii lui verzi strălucind. Privirea lui era profundă, enigmatică. S-a apropiat de mine, cu un surâs fascinant ascuns În umbră. Eu nu mă puteam opune, Îmi doream prea mult să mă las
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
mult atât de tristă. Maria Își luase o carte și nu mai era atentă la nimic altceva. Nu Înțelegeam cum putea să o calmeze asta, dar mă bucuram pentru ea. 7 Nu am dormit bine. Toată noaptea a fost un coșmar neîntrerupt și absurd, din care mam tot trezit țipând. Aș fi preferat să renunț la Încercarea de a ațipi, dar dacă stăteam prea mult trează m-aș fi lovit din nou de toate problemele la care nu voiam să mă
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
și absurd, din care mam tot trezit țipând. Aș fi preferat să renunț la Încercarea de a ațipi, dar dacă stăteam prea mult trează m-aș fi lovit din nou de toate problemele la care nu voiam să mă gândesc. Coșmarurile erau un preț mic pentru a nu fi nevoită să fac asta. Când În sfârșit m-am ridicat din pat, Maria nu mai era acolo. Mi-am luat halatul și am coborât fără niciun chef scările. Mă aștepta un mic
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
de geanta neagră, de colegele mele enervante și de colegii mei simpatici. Cu siguranță aveam să fiu În centru atenției și nu eram sigură că Îmi va plăcea. Am adormit greu și am dormit puțin, un somn agitat dominat de coșmaruri. 8 Soneria răsună În clădire și, ca la o strigare, toate sălile de clasă se goliră simultan, pe fondul de glasuri agitate. Da, eram din nou aici. M-am grăbit către ușile duble care duceau către exterior, cu mintea În
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
un băiețel, ar putea fi oriunde... ― Oriunde, repetă el. Oriunde Înseamnă multe locuri. Acasă este de asemenea oriunde. M-am uitat uimită la el. ― Eu cred că e destul de mare ca să se descurce, continuă el. Există o posibilitate ca tot coșmarul pe care-l trăiești acum să fie o iluzie. Ar trebui să o iei În calcul. I-am aruncat o privire dezaprobatoare. ― Ești mult prea optimist. Nu ar fi ajuns până acasă. ― Alisia, ascultă-mă. Va fi bine. ― Nu știi
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
RON 15 100 RON 149,9 RON 20 150 RON 199,9 RON 25 200 RON 30 Colecția INOROG • Abigél, Magda Szabo • Asta vară n-a fost vară, Magda Ursache • Bălul Operei, Josef Haslinger • Ce ți-e scris, Dorin Popa • Coșmaruri de duzină, Dan Stoica • Deratizare, Lucian Merișca • Dispariția orașului Iași, Cătălin Mihuleac • Eu știu că îngerii nu plîng, Ion Saizu-Nora • Fără întoarcere, Dorin Popa • Gheață din calorifere și gheața din whisky, Alex Ștefănescu • Gina, Méhes György • Iaduri. Povestiri sădi(comi
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
cât de exclusă mă simțisem de către Luke. După care deprimarea m-a doborât pur și simplu. După ora de bucătărie, au urmat prânzul, un film despre alcoolici și ceaiul. Am trecut prin toate ca și când aș fi fost prinsă într-un coșmar. Ce caut eu aici? era întrebarea care-mi tot răsărea în minte. După care îmi luam mintea deoparte și-o dojeneam bine, spunându-i să-și amintească de toate vedetele pop, de curele de dezintoxicare și de cât de minunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a ceea ce gândești tu, în opinia mea și a altor persoane, ești, de fapt, dependentă de droguri. Povestea Celor Șase din Birmingham mi-a revenit în memorie. Ca și Procesul lui Kafka. Viața mea începuse să se transforme într-un coșmar. Eram condamnată, fără să fi fost judecată, pentru o crimă pe care nu o comisesem. —Care alte persoane? am întrebat. Doctorul Billings mi-a fluturat pe sub nas încă o hârtie. —Am primit-o prin fax, de la New York, acum o jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
așteptat să fiu îngropată sub avalanșa de ciocolată de duminică seara. O clipă am ezitat, încercând să găsesc puterea să mă abțin. Dar, când Chris a spus „Dumnezeule, sora aia a ta e teribilă!“, am simțit cum reîncepe vechiul meu coșmar. Pentru că eu eram eu. Nu eram Helen. Sau altcineva. Oricine altcineva, numai nu eu. Ciocolată, m-am gândit, simțind că-mi vine rău și că sunt într-o stare mizerabilă. Având în vedere că n-am la dispoziție nici un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cred că am înțeles ce-ai vrut să spui. Până în clipa aia stătusem cu capul plecat și cu ochii bine închiși, dar atunci am ridicat privirea și am văzut-o pe Josephine zâmbindu-i lui Luke cu căldură. Era un coșmar. Nu reușeam să înțeleg cum ajunsesem, de la o poziție de putere totală asupra lui Luke, la nici un fel de putere. —Următoarea întrebare e „Crezi că Rachel face abuz de droguri?“, iar Luke a răspuns „Lăsați-o moartă!“ Ce înseamnă asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
din urmă, m-am făcut praf, fiindcă altfel simțeam c-o iau razna. N-ar fi fost mult mai bine să te ții tare pe poziții și să fii mândră că ești cu Luke? a spus Josephine trezindu-mă din coșmarul în care mă afundasem. Asta sunt, oameni buni, fie că vă place, fie că nu. —Dar... of, nu știi nimic! Eram așa de frustrată. — Ar trebui să locuiești în New York ca să înțelegi. Oamenii ăia sunt foarte importanți. Pentru mine nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să mă aud spunând. Deși Josephine n-a părut să fie deloc deranjată. Dacă nu m-ai fi urât, ar fi fost ceva în neregulă cu tine, a fost ea de acord. Cum era filmul ăla? Sunt cel mai groaznic coșmar al tău. De unde știi atâtea despre mine? am întrebat-o pe Josephine cu timiditate. De unde-ai știut că te mint? De unde-ai știut când fiecare a mințit? Am fost mult timp în tranșee. Asta nu m-a lămurit deloc. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
era bine pentru nici unul dintre noi, ba chiar îl bănuiam că, de fapt, nici nu mă plăcea. Dar, cu toate astea, eram hotărâtă s-o fac. Deși n-ar fi trebuit. A fost una dintre ședințele alea de sex de coșmar, în timpul cărora, după vreo trei secunde de la debutul ostilităților, ambii parteneri își dau seama că e o greșeală îngrozitoare. Date fiind circumstanțele, cu un bărbat de 77 de kilograme cățărat pe tine, care te țintuiește de saltea, cum să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu fac asta. După care, tocmai când nu era posibil să mă simt mai rău de-atât, iată că exact așa mă simt. Pentru că o aud. Vocea inconfundabilă: profundă, guturală, puternică, plină de cruzime. Vocea care a ricoșat de pereții coșmarurilor mele în ultimele unsprezece luni. Iar vocea înfricoșătoare pare să vină foarte sprintenă pe culoar, către mine. — Claire!... Claire! Aici erai! Dac-aș fi o căprioară, vocea asta ar fi farurile de la o mașină. De fiecare dată când o aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
pot să dau de tine 25 de ore din 24, 8 zile din 7, am mai discutat chestia asta - Respiră, mă gândesc înnebunită, fără să mă întorc. Palmele au început să mi se umezească. Ăsta trebuie să fie un alt coșmar. Pur și simplu, nu poate să fie adevărat. Mă forțez să mă întorc. Femeia e într-adevăr aici. Mai sus-menționata șefă venită din iad: unica, superba și lipsita de orice urmă de milă, Vivian Grant. La un metru și cincizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ea înapoi în birou. Fusese martor la ceva atât de grotesc, atât de neîndoielnic diavolesc, atât de îngrozitor și atât de premonitoriu infernal, că nici el nu mai știa ce să creadă: fusese ceva real sau pur și simplu un coșmar cu ochii deschiși? Un om fără față, ale cărui mâini erau legate la spate, o femeie cu chipul pictat și cu un cuțit în mâini, limbajul auzit... Părintele St John Froude deschise sticla și era gata să-și toarne în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
o ascultă, pierdut, la casca prinsă peste urechile clăpăuge... Se trezise Tolea, readormise, cine să mai știe. Orașul în beznă. Ulicioarele cotite și murdare înghițite de întuneric. Doar vagi pete gălbui, în depărtare. Orbite bolnave ale orașului bolnav, prăbușit în coșmarele nopții. Liniște. Rareori, se aud pașii santinelelor, cadența lor metalică. Toxinele nopții răzbat, din când în când, în gemetele vreunui bețiv, ca în bolboroseala unui scafandru înfundat în uleiul gros al craterului fără fund. Gemete rebele, haotice, scurtă flamă verzuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vise bizare, cu păsări imense, metalice, zbătându-se, disperate, într-un spațiu perfect vid, fără culoare și fără zgomote și fără sfârșit. Zvâcnise, speriat, în zori, să oprească soneria deșteptătorului sau a telefonului. De fapt, nu fusese nimic, doar visul, coșmarul. Nu mai readormi, hărmălaia străzii năvălise deja, geamurile tremurau sub zgomotul mare al autobuzelor și tramvaielor. Trase halatul din cuiul de pe tocul ușii, se apropie de fereastră. Chiar în dreptul casei zăcea, defect, un camion uriaș și preistoric, care bloca circulația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în care cel așteptat nu apărea. În spate, se auzeau mișcările rapide ale fiului. Dida înțelese că Mircea Claudiu își schimba hainele, să iasă, ca în fiecare seară, cu țâfnoasa sa superbă parteneră și zâmbi, din nou, cretin, pierdută în coșmarul din fereastră. Când se va roti, din nou, spre încăperea festiv luminată, vor fi trecut două săptămâni. O seară festivă, de data asta. Masa de sărbătoare, acoperită cu damasc. A doua secvență: fără tacâmul din capul mesei. După înmormântare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ciudățenia pe care o afișa. N-am fugit de sinistra încercare. Am stat, speram să mă pot distruge repede. Niciodată nu știm cât de puternici suntem în a absorbi otrava. Nici nu-ți dădeai seama când se lăsa dusă de coșmar, de parcă ar fi intrat într-un text și într-un rol de mult exersate, pentru care nu mai avea nevoie de interlocutor. — De fapt, chiar a vrut să divorțeze. Nimeni din ciudata instituție nu bănuia ceva. Familia mea știa. Tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]