16,530 matches
-
lăcuste ce se abătu dinspre Nord asupra Ținutului Sucevei făcu rapid cale-ntoarsă, căci n-avu ce să mai pustiască, fiind precedat de un val de tătari. Pe cer - semn totdeauna rău, vestind timpuri de jale - se ivise o stea cu coadă, ce abia mai târziu va primi numele de cometa Halley. La curtea jitnicerului Haralambie singura vacă rămasă dintr-o înfloritoare cireadă născu vlăguită un vițel cu două capete, prilej deopotrivă de spaimă și bucurie, căci monstrul fu tăiat, având loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
spre cei trei ieniceri - puneți-vă și voi pe unde puteți. Gata, meștere, dă-i drumul! Salută pe cei rămași pe caiac și se așeză pe un butoi. Căpitanul Georgios, tremurând ca varga, trase puntea, trase ancora și trase cu coada ochiului spre necredincios. — Năduf mare! - spuse turcul, dându-și turbanul pe ceafa. Vreun rachiu, ceva, ne dai matale, jupâne, sau caut eu cu băieții? — Imediat - spuse Georgios scurgându-se în cală. Episodul 224 PRESIUNI MORALE — Să trăiască Imperiul Otoman! - spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
al după-amiezii: perechi de spahii ieșiți la o plimbare, copii jucându-se de-a „au venit turcii”, călești de nobili mergând cu jalbe la stăpânire, negustori osmalâi strigând „kürtoș kolacsi!”, un taraf de lingurari atacând voios o vioaie melodie, o coadă la braga, zarzavagii, cafegii, borcanagii de iaurt și patrule. Chemați prin semne clare și imperioase cu mâna de o santinelă cu fes, eroii noștri acostară la primul chei și căpitanul Georgios pregăti pentru verificare actele. Episodul 229 PE CHEI Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
repede. Ajută-mă să scot apă! Se apucară să tragă de funie, dar imediat Gacel făcu un pas și întrebă cu naturalețe, cu toate că se vedea clar că face eforturi să-și păstreze calmul: — Vreți să beți? Pilotul îl privi cu coada ochiului și îi răspunse cu vădită acreală: — Să bem? Apa asta? Crezi că am de gând să merg în patru labe, căcându-mă tot drumul? Nu. Nu vrem să bem. E pentru radiator; l-a găurit o piatră și trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Gacel se asigură că pilotul nu se uita spre el, se strecură afară din ascunzătoare și se grăbi să-și caute un loc unde să nu poată fi zărit. Făcu un ocol prin spatele mormântului lui Ajamuk, se apropie de coada elicopterului și, după ce-și acoperi fața cu vălul, deschise ușa și-i porunci sec: — Coboară! Bietul om se trase înapoi speriat, dar se supuse fără să crâcnească și fără să arate că-i este teamă: — Aselam aleikum! spuse. — Metulem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
tremurând: — Ce ai de gând să faci? — N-ai auzit? Să cer părerea Sfatului bătrânilor. — În legătură cu ce? Nu pot să-ți spun asta până când nu vom lua o hotărâre, dar mâine vei afla. Egipteanul Amed Habaja părăsi tabăra beduină cu coada între picioare, căci îndelungata sa experiență de mediator în conflictele dintre creștini și musulmani și anii de muncă în comitetul de organizare a nenumăratelor concursuri îl făcuseră să-și dea seama că în acest caz eforturile sale nu numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de aprobare. — De acord! zise. Roagă-l pe Suleiman să-l aducă, Să auzim ce are de spus. După câteva minute, un băiat slab, musculos, cu ochi de culoare deschisă și cu părul lung, blond strâns la spate într-o coadă groasă, se așeză pe o piatră și îi privi, cu oarecare înțelegere, pe cei patru care-l sechestraseră. — Ei, bine? întrebă Gacel după ce-și bău ceaiul. Care-i propunerea ta? — Mai întâi aș vrea să mă prezint, începu tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Hans Scholt, mușcându-și gânditor buza de jos. Are vreo legătură? — Pe mine mă întrebi? zise celălalt. Eu nu sunt decât un mecanic care a învățat să alerge într-o cursă și până acum n-am văzut beduini decât cu coada ochiului, când treceam pe lângă taberele lor cu o sută la oră... Clătină din cap, dând de înțeles că nimic din ce se întâmplase nu avea legătură cu el: — Îmi sfârșesc ziua frânt de oboseală, fac revizia motocicletei, mănânc puțin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
toată povestea i s-ar fi părut foarte complicată. Și, pe deasupra, acum te lasă în „ariergardă“... De ce? Ce mister se ascunde în spatele acestei afaceri? Nené Dupré, care înțelesese de la început de jocul interlocutorului său, obosit să se tot învârtească în jurul cozii, hotărî să treacă direct la subiect. — Hai să lăsăm prostiile! zise morocănos. Dacă-mi spui tot ce știi, îți spun tot ce știu... — De acord, se învoi celălalt. Se zvonește că pe cei șase piloți i-au răpit tuaregii... Adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
-i mai vadă niciodată, adună cămilele și porni la drum fără să se oprească nici o clipă, până când o timidă rază de soare apăru la orizont; și atunci se întoarse și tăie cureaua care-l ținea legat pe Pino Ferrara de coada ultimului animal. — De acum încolo n-am de gând să te mai păzesc... - spuse în timp ce făcu un gest amplu cu mâna, arătând pustiul labirint de roci negre ce se întindea în jurul lor. Dar nu uita că toată apa pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
adaptabilitate, nesfîrșitele resurse de confort ale unei specii atît de perfect reglate la nevoile zilnice, Încît nici nu mai știi cine Învinge, cel care Înțelege sau cel care nu Înțelege, și cine este mai liber? țScurt dialog auzit la o coadă: Mamă, de ce pîrțurile care fac zgomot nu put și cele care nu fac zgomot put? Asta e ca proverbul: CÎinele care latră nu mușcă.) Crește noaptea. Pătrund În coridorul obscur dintre două oglinzi În care realitatea Își arată fața ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
acum că nu mă aude) ...nu-și mai vedea capu de treburi, da și io... crezui că turbez nu alta. Mă grăbi să vin la dumneata și cînd să pui cutia cu zahăr pă dulap mi să agață mîneca de coada ibricului, se vărsă și cafeaua și zahărul, tot. Apucă-te, Aneto, și șterge, și spală, ierea izinit dulapul ăla că nu-l mai spălai de la Bobotează. Ale dracu lucrurile cînd nu le bagi În seamă, numa ce te trag de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Întemeietorului prin ultimul lui urmaș crește un pom În fiecare bărbat scoate ramuri spintecă-n dreapta și-n stînga și femeile ca dihăniile fabuloase se fac la loc se fac În două În trei În șapte lumea o codobatură cu coada lungă măturînd aici adunînd dincolo) — Vodcă, mai vreau hîc vodcăă! Rasputin, Rasputin, the russian sex-machine — Guță, te rog, du-o dincolo, fă-i ce știi, mi se face frică. ț... o floare roșie o floare neagră Wanda Anna viață moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
resturi care oricum erau destinate pubelelor și tomberoanelor - iată stomacul unui animal, o pungă În care Îți deșerți gunoiul cu generozitatea celui care Își permite luxul de a face fapte bune. Și cîinele se gudură, Îți linge mîinile, dă din coadă. Dar există și cîini care primesc mîncarea lor specială, ambalată frumos În conserve argintii cu fotografii de staruri canine, neîncercată de nimeni, neîncepută. Oare știu cîinii să deosebească bucuria inconfundabilă a alpinistului care a pus primul piciorul pe Everest - simțind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cîndva o ciudată definiție a omului. „Der Mensch ist, was er ißt“ - Omul este ceea ce mănîncă! Nu cred să o cunoască și cîinii și mă Îndoiesc că se vor gîndi vreodată să și-o Însușească. Ei se gudură, dau din coadă, ling mîinile care le aruncă resturi. E și acesta un privilegiu. Să ne bucurăm deci laolaltă cu necuvîntătoarele. Important este să supraviețuim. În zilele de duminică și la sărbători betoniera e o biserică. Mai albă decît toate bisericile din oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
da ziseși de-o cafea. Parcă-mi veni chef, să mai vorbim și noi de lucruri mai vesele, să-ți spui cum a rămas Veta Încuiată-n baie și Huțan, de un să-l iei că ierea dus pă la cozi, ș-atunci ce să facă biata femeie, a ieșit pă geamu ăla mic În balcon, goală, goluță, numa-n țîțe și cur, cum a făcut-o mumă-sa, da ușa de la cameră ierea și ea Închisă pă dinăuntru și țașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să-și piarză ei rîndul — Nu mai e decît o navetă! Rumoarea s-a oprit ca prin farmec. Vocile au amuțit. Tocmai acum cînd mergea atît de bine. Fața galbenă se uită În spate, Își mișcă buzele parcă ar număra. Coada se Întinde pînă dincolo de bufetul Alba. Se strecoară Încet din rînd și o pornește cu pași clătinați spre betonieră. Șirul mai rămîne cîteva clipe neclintit, apoi oamenii Încep să se desprindă Întîi cîte unul, apoi În pîlcuri, merg tăcuți, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
asimilăm totul - spațiul ne dictează forma și substanța și calitatea și mai ce? E simplu, În spațiile acvatice animalele au membrane care le unesc degetele ca să poată Înota, În junglă șerpii atîrnă de copaci ca lianele și unele maimuțe au cozi lungi ca o funie cu care se agață de crengi și saltă mai departe, viețuitoarele subpămîntene sînt oarbe ca să suporte Întunericul ca pe un mediu normal și totul devine normal cînd Îți reglezi predispozițiile la baremul obișnuit, cînd toleranța devine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
barca pe trei roți. Clientul putea să vâslească în ea, la unu optzeci de fundal, nu cumva să-l sfâșie cu vâsla. — O să umplu mânerul vâslei cu plumb - spunea adeseori Engelhard. Dar și așa, dacă nu erau prea mulți la coadă, Engelhard îi punea pe câte unii serios la treabă. Odată, după numai cinci minute de muncă fizică, o femeie mai în vârstă a început să plângă în barcă. Iar noi ne-am speriat că asta o să ne creeze probleme, reclamații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
În cele din urmă s-a căzut de acord asupra unui singur document colectiv, pe care l-au dat din mână în mână ca să-l semneze toată lumea, până ce toată coala A4 a devenit îndoliat de neagră, iar cei de la capătul cozii au început să bănuiască că la sfârșitul acestui mormânt colectiv de nume se ascunde și e pe cale să iasă la iveală Tatăl nostru. Startul a fost impresionant. La patru fără un sfert a început să cânte orchestra, la și cincizeci Gherasimov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
mi-am ascuns fața în blana lui, ca măcar pe mine să nu mă audă. Engelhard plesnea de fericire. I-a dezgropat de undeva clientului un scaun, se învârtea în jurul lui și devenise aproape lingușitor. Cu toate că la el au făcut coadă și oameni de stat în toată firea. Nu s-a mai întâmplat de când exista atelierul să expună de zece ori pentru cineva. Bătrânul era fâstâcit de-a binelea. A spus că el nu voia decât o singură fotografie. Nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
aș fi fost un mic iepure de munte handicapat care nu a mâncat de o săptămână. Câteodată, când ajungeam noaptea acasă, urcam direct în fosta mea cameră, unde încă mai era trenul. Deschideam geamul de sus, îl propteam cu o coadă de mătură și mă uitam la stele și la vârfurile pinilor. Simțeam adierea vântului intrându-mi în cameră, agitând praful și plimbând aerul vechi, stătut din cameră. Tanti Mae nu era prin preajmă ca să mă mângâie pe cap, să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
mulțime de lucruri diferite cât timp am stat acolo, dar numai unul a devenit clar. Aveam lopata pe care o cumpărase tata când a început să lucreze în poiană. Era sub casă, ruginită toată și cu pânze de păianjen pe coadă, așa că am șters-o cu o bucată de hârtie înainte de a o folosi. În poiană, nu am reușit să mă decid unde să încep să sap. Erau multe locuri care păreau potrivite. M-am decis, într-un final, asupra unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
vânzătorii de ziare și am mers pe strada principală. Seven Sisters e una din arterele principale ale Londrei, înfundată mereu de noxele și claxoanele traficului îngreunat. O mașină din fața mea a frânat brusc, scârțâind de parcă un animal mic își prinsese coada în capotă. De obicei urăsc zgomotul și forfota, dar acum erau bine-venite. Decoruri diferite din trafic așteptau nerăbdătoare la stop în spatele liniei albe neîntrerupte. M-am îndreptat înspre semafor ca și cum așteptam să trec; apoi, în ultimul moment, am pivotat scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
covoarele, podeaua, toate erau inconfortabile. Pernele puse pe podea erau probabil considerate prea îngăduitoare în înaltele cercuri hippie. Judy mi-a întins în tăcere o ceașcă de ceai. Stătea cu picioarele încrucișate, sprijinită de ceainic precum preotul unei secte obscure. Coada ei împletită, lungă și groasă, de un blond frumos, îi cădea pe umeri. Deși avea părul prins pe margini, câteva șuvițe scăpaseră din clame și atârnau lungi cât coada împletită. Prindeau în ele razele de soare ce intrau pe geamul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]