17,484 matches
-
Pe unde e? -Asta aș vrea să știu și eu- răspunse mama ei. Mâine urmează să plece și Dumnezeu știe pe unde umblă toată ziua. -Dar nici nu bănuiți pe unde ar putea fi? -Nici habar! Dar tu urcă pe coastă și mergi pe creasta ei privind în toate părțile, până la sfârșit. De acolo se va vedea. El așa făcu. "A zis până la sfârșit"- gândi el, căutând din ochi. Coasta i se părea interminabilă, întinzându-se de-a lungul văii. De
ULTIMA VARĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380385_a_381714]
-
pe unde ar putea fi? -Nici habar! Dar tu urcă pe coastă și mergi pe creasta ei privind în toate părțile, până la sfârșit. De acolo se va vedea. El așa făcu. "A zis până la sfârșit"- gândi el, căutând din ochi. Coasta i se părea interminabilă, întinzându-se de-a lungul văii. De o parte se zărea drumul, care urca, și casele, apoi dealurile ce se întindeau până la pădure, departe, dar nu o văzu. De cealaltă parte a coamei, poieni, colnice, iar
ULTIMA VARĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380385_a_381714]
-
ar fi/ dar sfânt/”( Iubite). Maria Cernegura crede că în fiecare om exista ceva frumos de la naștere, iar zborul reprezintă curajul de a se manifesta conform aspirațiilor sale. „E o pasăre în zbatere/ lovindu-se de gratiile coliviei/ din îmbrățișarea coastelor se luptă să iasă/ lovind cu aripile frânte/ lovind/ dac-aș fi putut să deschid sternul/ i-aș fi dat drumul/ să-și ia zborul./”( Puls). Legată de locurile copilăriei, petrecute frumos în simbioză cu natura generoasă, această poetă acum
EDITURA SEMNE 2015// AUTOR DORINA STOICA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380496_a_381825]
-
ei. Adulmecau la fel că ieri în nări mirosurile de lapte proaspăt, de iarbă căzută sub coasă, de fanul urcat în sură, de cânepă uscată la soare, de pere coapte. Auzeau la fel că ieri tocând țapine-n păduri pe coasta, scârtâitul albastru sculptat în vechea poartă. Vedeau pe lavița, zidiți parcă-n așteptare doi bătrâni curtați de dor și uitare. Cum treceai podul se zarea casă și gemul de la odaia unde dormeau și mâncau bunicii. Ana privi spre geam, acolo
PODUL de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380551_a_381880]
-
viu lumina mântuirii plouă peste-al meu zadar cruci de vulturi din tărie liturghii binecuvântă șapte turme-n vârf de munte mistice tăceri descântă ierburi din poieni văratici unduiesc liniștea vastă nor de raze îl pogoară pe Hristos aici pe coastă și pornesc lucrări serafii și orânduiri heruvii gura mea-i pecetluită - precum deltele de fluvii: către Mare ea rostește cuvântări de Înalt Mist din drum graiul nu-l întoarce - ci-n orbiri de ametist alte capete-n coroană - alte frunți
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380569_a_381898]
-
Când e înfierbântată a mea frunte, Cu aura de liniște și tihnă, Mă înconjori blajin fără odihnă. Din primordialul sacru, în profan, Tu ai primit poruncă, lut, menire, Să luminezi al lumii viu altar, Dând vieții prunci, curată primenire. Din coastă sau din spuma mării?... Dor... Ne înfrumusețezi pașii și gândul, În aspre veri sau hibernal decor, Dai pietrei zbor, împărățind Pământul. Nu aștepta să-ți mulțumesc... Nu știu!.. Te necăjesc, îmi pare rău, ades, Trăirea, versul, cântul, pana mea, Sunt
FEMEIE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379445_a_380774]
-
clipele îmi plâng Pe firul de clepsidră în care-amar se torc. De ce însingurarea mi s-a semnat în suflet Iar literele-i ard mai tare zi de zi, De ce-a intrat tristețea și dincolo de zâmbet Mă tot lovește-n coaste cu lacrime târzii? De ce amărăciunea în ochi îmi pune umbre Iar buzele de fragă dulceața și-au pierdut, De ce mă înconjoară stoluri de gânduri sumbre Și-mi ciugulesc iubirea ce-n palme mi-a crescut? De ce m-ascund de lume
ÎNSINGURARE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379520_a_380849]
-
bați cu mori de vânt.” (Dinco de viață) Elisabeta Preda știe că vremurile de eastăzi nu sunt propice pentru poezie și că poetul rămânre un neînțeles de care oamenii abrutizați își bat joc: Îl tot loveau, ca din întâmplare/ În coastă și în fluierele de la picioare.” (Primăvara poetului) Cu toate aceastea, poeta este convinsă că poezia va rămâne și constituie singura mângâiere a sufletului în lumea efemeră. Stilul autoarei este limpede, melodios, uneori pigmentat cu tonuri eminescene ori folclorice. Viziunea asupra
EDITURA ANAMAROL de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379527_a_380856]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > MĂRTURISIRE Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Mărturisire N-am aripi zborul să-ți adun sub ele, Nici coaste să te pot cuprinde câtă ești: Iubire, spirit liber, flori și stele Și tot o dată carte cu povești! N-am brațele destul de lungi s-ajungă, Să-nlănțuie pe poante dansul tău, O roată ce învârte sentimente, încă, În crezul sfânt
MĂRTURISIRE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379546_a_380875]
-
voce tare adeseori pe rând Apoi tăceam de-odată în liniște-admirând Și clipocitul leneș al apei din pârâu Și galbenul de aur al spicelor de grâu Ce se-ondulau în valuri de-un farmec ireal Sub razele de soare pe coastă și pe deal. Eram așa de tineri și-așa naivi eram, Că pentru veșnicie credință ne juram. La șoapte de iubire, spuneai râzând: -Mă minți! Apoi fugeai de mine, în joacă să te-alinți. 20 Și alergai zglobie în juru-acelui
ERAM AŞA DE TINERI de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379568_a_380897]
-
și..."vânători de vești".Iar invitați, desigur, brosco-poeți de seamă,Ce sperau să-și plaseze, o ... XXI. CUM TRECE VREMEA... IAR “ZIUA FEMEII”!, de Aurel Lucian Chira , publicat în Ediția nr. 1894 din 08 martie 2016. Totul a-nceput cu coasta, Din care-A facut nevasta... De-atunci femeia-i în prim-plan, Sărbătorita an de an! Zeița Rhea din Olimp, Sărbatorea femei, un timp. Dar numai mame de zeițe. Festivități cu multe fițe... Nu bine soarele-a ieșit, Stropind covor
AUREL LUCIAN CHIRA [Corola-blog/BlogPost/380991_a_382320]
-
Fetească”. A fost idee cam neghioabă, S-aleagă chiar o zi de “babă”! Soției i-am dat un sărut! Nu pot s-ofer ce ea-ar fi vrut... Cu-atențiile nu-i ușor! Citește mai mult Totul a-nceput cu coasta,Din care-A facut nevasta...De-atunci femeia-i în prim-plan,Sărbătorita an de an!Zeița Rhea din Olimp,Sărbatorea femei, un timp.Dar numai mame de zeițe.Festivități cu multe fițe...Nu bine soarele-a ieșit,Stropind covor
AUREL LUCIAN CHIRA [Corola-blog/BlogPost/380991_a_382320]
-
de dor ale sufletelor pure. „Doar cântecul adus între zăvoare/ scâșnește-n piscul tragicei vieți/ și-nsângerat îmi cade la picioare/ de când se tot izbește de pereți.” (Andrei Ciurunga-Rezistență, op.cit.) Sângele temnițelor a țâșnit din sufletele fierbinți, dar nefrânte și din coastele neprihănite și rupte ale închinătorilor lui Hristos, a îndulcit oțetul din buretele sâmbriașilor iudeilor cu lacrimile celor de acasă, a rupt zăgazurile și piroanele urii ateilor, a frânt trestia-toiag a profanatorilor și sulița vrășmașilor, a smuls spinii, porțile și zidurile
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
la tălpi peste încălțăminte, bocanci cu ținte, pumni în ficat, strivirea oaselor, ruperea dinților, scoaterea ochilor, mutilarea feței, pervertirea simbolurilor sfinte, blasfemii, profanarea memoriei părinților, fraților, prietenilor, dascălilor, statul într-un picior, statul încremenit într-o poziție, frângerea mâinilor, picioarelor, coastelor, ucideri, reeducarea prin bătăi inimaginabile, dirijate de neîntrecutul criminal-deținut Eugen Țurcanu-spaima torționarilor, aflat în solda celor de tipul Anei Pauker. Cei ancorați puternic în credință rezistau cel mai mult. Lor li se spunea: bandiți! bandiți! Unul dintre martirii supraviețuitori din
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
mușcă mâna care îl lovește. Sluga fricoasă fuge de la stăpânul avar. Eva ta va pleca, într-un final, de lângă tine, Adam, tu, cel care ar fi trebuit s-o țină la pieptul său, cinstindu-ți carnea care a țipat când coasta i-a fost smulsă. Ai înrobit-o. Va veni vremea când se va rupe de tine, când va simți că misiunea ei alături de tine s-a încheiat, că nu vă mai leagă nimic. Adam, ea poate! Tu nu vei putea
SCRISOARE DE LA EVA PENTRU ADAM de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1885 din 28 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381169_a_382498]
-
însă, ochii se obișnuiră cu întunericul și atunci au început să se distingă chipuri, oamenii au început să se mai foiască și să se privească unii pe alții. Aveau mult de mers, vreo patru ceasuri până la satul acela cocoțat pe coasta unui deal, cădea pădurea pe el, acum toamna mai răzbeau oamenii cu un tractor ceva, dar iarna când venea viscolul cel mare se așezau de-a curmezișul drumului vălătuci de zăpadă înalți de trei patru metri pe care nimeni nu
DRUMUL de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381386_a_382715]
-
2186 din 25 decembrie 2016. Când s-a Născut Domnul, eu eram... ca un mugure pe ram - preexistam, neștiind asta. Așteptam, e un fel de-a spune, să se nască mama și tata (lui Adam încă nu-i era întrupată coasta). Deși eram în viitorul destinat mie, la soroc aș fi fost un... venit pe lume mort dacă nu s-ar fi născut Iisus, coborând, în Duh, din empireu. În sfârșit, acum sunt “eu”, e vremea mea, viitorul celui prefigurat să
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
mă umplu. Citește mai mult Când s-a Născut Domnul,eu eram...ca un mugure pe ram -preexistam, neștiind asta.Așteptam, e un fel de-a spune,să se nască mama și tata(lui Adam încă nu-i era întrupată coasta).Deși eram în viitorul destinat mie,la soroc aș fi fostun... venit pe lume mortdacă nu s-ar fi născut Iisus,coborând, în Duh, din empireu.În sfârșit, acum sunt “eu”,e vremea mea,viitorul celui prefigurat să fiua devenit
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
aplicată celor doi bărbați crucificați odată cu Iisus. La Iisus n-a fost nevoie, deoarece agonia Lui a fost scurta, de aceea, când soldații au ajuns la Iisus au văzut că este deja mort. Unul dintre ei se asigură străpungându-i coasta cu sulița, să-i dea lovitura de grație. Tăietura este făcută atât de mare încât poate intra în ea mâna (Ioan 20, 25). Și din rană iese „sânge și apă” (Ioan 19, 34). Evanghelia după Ioan pune în legătură sfârșitul
MOARTEA ŞI ÎNVIEREA DOMNULUI de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380798_a_382127]
-
duminicii Paștelui Iisus apare printre ucenici și Li se adresează cu salutul iudaic: „Pace vouă” (Luca 24, 36;Ioan 20,19). Apoi le arată urmele crucificării vizibile pe trup, concret, semnele cuielor în mâini și picioare și ale suliței în coastă. Și, conform lui Ioan 20, 22, le zice: „Luați Duh Sfânt”. El apare în mijlocul lor și teama se transformă în bucuria regăsirii. Odată Înviat, Iisus inaugurează viața viitoare, lumea definitivă. Învierea Lui a purtat pecetea iubirii lui Dumnezeu, pentru Fiul
MOARTEA ŞI ÎNVIEREA DOMNULUI de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380798_a_382127]
-
turmele Ce coborau cu vuiet la vale Pe sub bolti săpate în cetini Buciumul cerbilor vestea Eternă dimineață. Pe nesfîrșita catifea a serilor Stelele țintuiau apusul Pe acolo vulcanii erupeau viță-de-vie Și în struguri răbufneau. Iar vinul curgea că dintr-o coasta împunsa Aici ploile erau atât de fine Că le puteai da deoparte că pe un pled Răcoarea lor mirosea a aromate Pe sub umbroasele grădini Fulgerele erau niște mici surprize Deoarece unde cădeau Lăsau în urmă un pomișor sau o floare
VIŢA-DE-VIE de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380849_a_382178]
-
Golgota,curg iar lacrimi, Pentru lume,Te jertfești! Pentru ale noastre patimi, Doamne,ce mult ne iubești! Doamne,cum le rabzi pe toate? Nu e Crucea Ta,e-a noastră! Și-ncărcată-i de păcate, Pentru noi ,Te-mpung în coastă! Cu scuipări și cu jigniri, Fără s-ai vreo vină, Arătând lumeștii firi, Calea spre Lumină! Plânge Maica iar sub cruce, Cu lacrimi de mamă, Domnul către iad se duce, Morții,cerând seamă! Iartă-ne pe toți,Cuvinte, Noi Te-
CONSTANTIN URSU [Corola-blog/BlogPost/380779_a_382108]
-
Golgota,curg iar lacrimi,Pentru lume,Te jertfești!Pentru ale noastre patimi,Doamne,ce mult ne iubești! Doamne,cum le rabzi pe toate?Nu e Crucea Ta,e-a noastră!Și-ncărcată-i de păcate,Pentru noi ,Te-mpung în coastă! Cu scuipări și cu jigniri,Fără s-ai vreo vină,Arătând lumeștii firi,Calea spre Lumină!Plânge Maica iar sub cruce,Cu lacrimi de mamă,Domnul către iad se duce,Morții,cerând seamă!Iartă-ne pe toți,Cuvinte,Noi Te-
CONSTANTIN URSU [Corola-blog/BlogPost/380779_a_382108]
-
la unul În luptă să murim! Capitolul Cioburi de vise - al IV-lea - este o luptă cu inerția, cum ar fi spus Nicolae Labiș, căruia, de altfel, i s-ar putea dedica poezia Crez, din care citez: Înger crescut din coasta unui drac Îmi murmur clipa, respirând speranță; Nimeni nu știe ce eforturi fac Să-mi țin oglinda firii în balanță. Câțiva prieteni chiar au încercat, Nădăjduind că dragostea mă schimbă, Să-mi caute un leac de vindecat Și mi-au
VITALITATEA VERSULUI FRUMOS- MAESTRUL ION ANDREIȚĂ DESPRE RECENTUL MEU VOLUM DE POEZIE. CU ÎNALT RESPECT, MAESTRE!! de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380905_a_382234]
-
din urmă m-au agreat fără rețineri în „gașca” lor care însă diferea radical de fosta mea gașcă formată numai din copii care aduceau pe Poduri, la păscut, vitele și oile familiilor lor, adică pe o fâneață întinsă aflată pe coasta muntelui și care ținea până la liziera pădurii. Pot spune cu mândrie că această primă gașcă a mea m-a ajutat enorm ca să mă formez ca om reușind ca, urmându-le exemplul, încă de la vârsta fragedă pe care o aveam m-
NOSTALGIE… de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380901_a_382230]