27,125 matches
-
odihnească pe tăblia mesei, respiră adînc și se hotărî. Chemă prin telefon Centrala și îl ceru pe domnul inspector Leonard Bîlbîie. Sună pe ofițerul de serviciu care se afla în anticameră și-l rugă să trimită după două cafele în colț la Hagiprodan, "să fie fierbinte și dulce, și te mai rog, domnule, ca după ce intră inspectorul Bîlbîie să nu ne deranjeze nimeni. Nu sînt pentru nimeni aici, nici pentru ministru". Nu ridicase vocea, ba, mai mult, se străduise să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în palme și s-a uitat la Bîlbîie cu o privire blîndă, ușor curioasă, în stare să liniștească și pe cel mai vinovat dintre oameni. Inspectorul își ațintise ochii undeva peste el, poate în frunzișul carpenului de peste drum ori în colțul de zid care se zărea prin fereastra biroului său. Cînd simțea că ajunge într-un impas făcea și el ca Leonard Bîlbîie, se ridica de la masă, se apropia de fereastră și se uita la colțul de zid care se vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
carpenului de peste drum ori în colțul de zid care se zărea prin fereastra biroului său. Cînd simțea că ajunge într-un impas făcea și el ca Leonard Bîlbîie, se ridica de la masă, se apropia de fereastră și se uita la colțul de zid care se vedea printre crengile copacului. Atît mai rămăsese dintr-o aripă a Curții Domnești, arsă de cîteva ori, părăsită și acoperită cu iederă aproape neagră de bătrînă ce era. Era un zid de piatră pe care ploaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
n-ar mai trebui să bea tescovină, un vin roșu ar fi mai potrivit, prostii, fleacuri, paliative, totul merge rău, cum să se simtă bine din cauza unei cafele ori a unui pahar de vin?, a aruncat o privire pe fereastră, colțul de zid era tot acolo, albind în frunziș, piatra rezista, rezista încă. "E un caz foarte grav, domnule Bîlbîie, grav și, cum să-ți spun, al naibii de delicat. E un noroc pentru țtară, pentru stat, că am dat de firul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe care îi cunosc." Atunci sări peste cal și cu o naivitate prefăcută întrebă: "Să înțeleg că nici în mine nu aveți încredere, domnule Mihail, cu toate că îmi încredințați misiunea, totuși nu aveți încredere în mine?" Mihail schiță un zîmbet în colțul gurii "sincer să fiu, nici în dumneata. Nu știu cum vei reacționa cînd vei fi înăuntru. N-am cum să te controlez, ai autonomie totali poți să-mi spui adevărul, o parte din el sau să nu mi-l spui. Corect?" A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
furau cînd puteau și de la client, și de la stăpîn. A trebuit să se hotărască, intră sau nu intră! Uitîndu-se încă o dată înspre geamul luminat, i s-a părut că domnișoara K. F. a dat cu mîna la o parte un colț de perdea și prin ochiul ferestrei l-a privit anume pe el, reușind să-l distingă acolo, jos, în întuneric. I s-a părut ori chiar așa se întîmplase? N-avea nici o importanță, în mintea sa, ori poate numai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
hotărît și asta îl făcu pe Bîlbîie să se oprească din lucrarea lui și să-l privească chiondorîș, pe sub sprîncene. Avea și de ce, lăptăria era goală și insul își caută loc la masa lui! Aproape că s-a înecat. În colțul buzelor i-a rămas un firișor de aluat care atîrna caraghios, fluturînd o dată cu respirația greoaie a lui Bîlbîie. S-a ridicat cu un gest stîngaci, gata să răstoarne masa, a mugit din gîtlej un "mmm" și l-a prins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
este cazul. Faptele viitoare se îndreaptă implacabil către noi, cei care sînt așteptați vor veni, ceea ce trebuie să se întîmple se va întîmpla. În privința asta să fim liniștiți, nici au trebuie să facem ceva, să ne agităm, să dăm din colț în colț ori, și mai rău, să ne îngrijorăm că s-ar putea să se petreacă vreo defecțiune, vreo amînare. Cînd e să fie o să fie. Vă asigur, domnule director (ezită cîteva fracțiuni de secundă., atît cît să-și umezească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Faptele viitoare se îndreaptă implacabil către noi, cei care sînt așteptați vor veni, ceea ce trebuie să se întîmple se va întîmpla. În privința asta să fim liniștiți, nici au trebuie să facem ceva, să ne agităm, să dăm din colț în colț ori, și mai rău, să ne îngrijorăm că s-ar putea să se petreacă vreo defecțiune, vreo amînare. Cînd e să fie o să fie. Vă asigur, domnule director (ezită cîteva fracțiuni de secundă., atît cît să-și umezească buzele uscate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
plic aflîndu-sc pe masa lui Basarab Cantacuzino putea spune mai mult decît toată conversația lor. Cu o mișcare înceată, voit neglijentă, Basarab Cantacuzino scoase din anvelopa galbenă o foaie de hîrtie, o privi cîteva clipe cu un zîmbet șiret, în colțul gurii, făcu un "da, da" și schimbînd brusc tonul îl întrebă plin de solicitudine "să chem un taxi ori vă mai așteaptă mașina?" Și, fără să asculte răspunsul, lăsă hîrtia să cadă pe birou, peste maldărul de hîrtii, cu intenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
hamburghez, ca și pieptul tatuat al cine știe cărei călăuze de pe canalele lacului Albert, pe gâtul său de lujer se imprimase, ca o pecete a frăției universale Între oameni, și crucea malteză, și răstignirea, și steaua lui Solomon, și icoana rusă, și colțul rechinului, și talismanul din rădăcină de mandragoră, iar Între coapsele‑i delicate se scursese râul fierbinte al spermei și se vărsase În vaginul ei cald ca Într‑un port‑matcă al tuturor marinarilor, ca la confluența tuturor râurilor... “ Bandura Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Într‑o celebră cafenea belgrădeană de pe vremea aceea, unde cânta o orchestră de țigani, iar conții și ofițerii ruși le Îndesau bancnotele În balalaică și chitară... Nu scăpase absolut nimic: festivitatea dezvelirii monumentului din Kalemegdan, intoxicația cu Înghețată cumpărată din colțul străzii Makedonska, primii lui pantofi ascuțiți cumpărați cu banii primiți de la tatăl lui, drept răsplată pentru reușita la examenul de diplomă. În următorul paragraf se ajunge la plecarea lui la Uzička Požega, În mai 1933. Cu el a călătorit, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
albăstrele, dar a lăsat‑o baltă, șoldie, Încât acest motiv floral pictat direct pe sticla geamului crea iluzia unei perdele un pic ridicate. De atunci s‑a apucat serios de treabă, picta neobosit, zile Întregi, tot timpul cu țigara În colțul gurii (când era liniște, din plămânii lui se auzea un șuierat ca de foale). Decora cu floricele tot felul de lăzi scorojite, porțelanul abajururilor, sticle de coniac, vaze din sticlă ordinară, borcanele de nescafé, caseta de lemn pentru țigări. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
câteva clipe Înainte, dar cumpărătorul nostru, sau poate posibilul cumpărător, intrase primul În prăvălie În acea după‑amiază. Lăsă, așadar, pușca (zicem noi că nu fără părere de rău) și luă În mână un bici care se afla Într‑un colț cu Încă cinci‑șase identice, toate din bambus, de aceeași lungime și la același preț, Îl Înșfăcă zdravăn și Începu să‑l Încovoaie; bambusul uscat trosni, arătându‑și elasticitatea. Apoi se plesni de două‑trei ori peste carâmbul cizmelor, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cantitate de date care ar putea umple șase milioane da cărți de câte trei mii de pagini fiecare. În măsura În care va fi necesar, mormonii plănuiesc perforări pentru noi săli. În fiecare lună cam zece kilometri de noi microfilme sosesc din toate colțurile lumii. Tot aici se află, În afară de microfilme, și zeci de mii de cărți În care se vorbește indirect sau direct despre genealogii, apoi reviste de specialitate sau lucrări de istorie ș.a.m.d. (Duga, 19‑23 mai 1981). Legenda despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mai mult decât un rege, un înțelept sau un uriaș, fiindcă într-o lume alcătuită din întinderi nesfârșite de apă, întrerupte de insule minuscule, cei care nu dominau această apă erau nevoiți să se mulțumească să fie regi peste un colț de stâncă, înțelepți între ignoranți sau uriași între pitici. Pentru Tapú Tetuanúi - la fel ca pentru majoritatea tinerilor de vârsta lui de pe insulă - nu există nici un om a cărui glorie să se poată compară cu cea a legendarului Miti Matái1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Bora Bora să ne încredințeze onoarea insulei. Dacă cei mai buni războinici pornesc într-o aventură cu un rezultat atât de incert, femeile și copiii vor rămâne fără apărare,remarcă obezul Om-Memorie, care până acum ascultase în tăcere, dintr-un colț al imensei încăperi. Ce-o să se-ntâmple dacă se-ntorc și ne-atacă din nou? — O să fim nimiciți, răspunse RoonuíRoonuí fără ocolișuri. Un pret cam mare pentru onoare... — Onoarea n-are preț, punctă, fără drept de apel, Roonuí-Roonuí. E vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o nouă pauză, apoi adaugă cu un glas hotărât: Când o să fiu navigator, o să te duc la carnavalul care se serbează acolo o dată la opt ani. Hiro Tavaeárii a fost o dată și mi-a povestit că vin oameni din toate colțurile lumii. Visezi prea mult, îi atrase ea atenția. Stelele m-ajută să visez, răspunse. Știai că există tot atâtea insule pe mare câte stele sunt pe cer? Și fiecare insula se reflectă într-o stea, care se oprește exact deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
găseau decât stânci, nisip și tufișuri, asta în afară de recifele de coral, care puteau perfora carena groasă, de lemn, a unui vas că pe o simplă frunză de palmier, dar, în curând, oamenii de pe Marara descoperiră, îngroziți, ca în acel pierdut colț al Microneziei se mai găsea ceva: un dușman de temut... Păduchi! Acei semizei, stăpânii atâtor obiecte minunate care erau aruncate peste tot, ai unor bucăți de soare cu chip de om, pe care le dăruiau așa cum se dăruiește o scoică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
bine să-i lăsăm să ne omoare câte doi oameni în fiecare noapte? —Bine-nțeles că nu. Nu ne rămâne decât să mergem după ei. Unde? întreba Roonuí-Roonuí. Nu mai putem conta pe factorul surpriză. O să ne aștepte la fiecare colț al drumului și-o să ne doboare unul câte unul. Avea dreptate, căci, desi insula nu era foarte mare - vreo douăzeci de kilometri lungime pe doisprezece lățime -, avea o mulțime de râpe, peșteri, golfuri și păduri dese, care ofereau tot atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
poate dărâma spiritele, afectându-le mai mult decât cele mai mari adversități, căci există mii de moduri de a înfrunta adversitatea, dar există foarte puține de a face față plictiselii, atunci când aceasta atinge limitele pe care le atinsese în acel colț de Pacific. Se presupune că oamenii mării sunt obișnuiți cu monotonia unei vieți în care fiecare zi este la fel sau asemănătoare cu cea anterioară și cu următoarea, insă viața de la bord, în care totul era planificat și există un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
întrebându-se care o fi motivul acestei noi pedepse pe care le-o trimiteau zeii, care în ultima vreme se arătau atât de ostili. Începuseră să creadă că totul se datora comportamentului scandalos al prințesei. Ascunsă în timpul zilei într-un colț al punții, prințesa nu suportă decât prezenta mereu amabilei Vahíne Tiaré, pe care încerca s-o convingă să intervină pe langă Miti Matái ca să-i permită să se întoarcă pe insula „baracudelor“. — Dacă n-o face, argumenta ea, Octar o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
s-o fac. Îl lașară așadar să gândească. După ce coborî pe uscat și parcurse cu pas lent întregul perimetru al insulei, Navigatorul-Căpitan indică o insulița care n-avea nici șaptezeci de metri diametru și care se înalță în unul din colțurile cele mai îndepărtate ale recifului. —O sa ne-ascundem acolo, spuse. În insulița aia? se miră Roonuí-Roonuí. Acolo nu-ncape nici Marara și, dacă ar încăpea, s-ar vedea. — Exact asta este ceea ce vreau să creadă, răspunse. Te-Onó n-ar bănui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cât se poate de clar, și fără nici o posibilitate de discuție, că nimeni nu avea dreptul să le deranjeze pe cele care arătau că nu vor să fie deranjate. Cât despre prințesa Anuanúa, aceasta se retrăsese în cel mai îndepărtat colț al insuliței, cu fața spre ocean, și-și petrecea orele acolo, la umbră unui palmier, privind orizontul, ca și cum ar fi așteptat, în orice clipă, să vadă apărând navă salvatoare a adoratului ei Octar. Părea cu zece ani mai bătrână, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Bora Bora nutriră speranța că zeii erau dispuși să-i ajute să se întoarcă acasă teferi și nevătămați. Tapú Tetuanúi observa totuși că Miti Matái nu prea lua parte la entuziasmul general, căci, după puțin timp, se retrase într-un colț al plajei dinspre laguna, care strălucea ca si cum coralii ar fi reflectat înzecita lumina stelelor. Era un spectacol senin și impresionant, dar care, cu toate acestea, părea că mai degrabă tulbură sufletul Navigatorului-Căpitan al insulei Bora Bora. A doua zi dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]