3,820 matches
-
acestuia 2922.42 kg T 24.41.20.30 Colină și sărurile acesteia 2923.10 kg T 24.41.20.40 Lecitine și alte fosfoaminolipide 2923.20 kg T 24.41.20.50 Săruri cuaternare de amoniu și hidroxizi (excl. colina și sărurile acesteia, lecitinele și alte fosfoaminolipide) 2923.90 kg T 24.41.20.60 Amide aciclice și derivații acestora, precum și sărurile acestora (inclusiv carbamații aciclici) 2924.1 kg T 24.41.20.70 Amide ciclice și derivații acestora, precum și
32006R0317-ro () [Corola-website/Law/295168_a_296497]
-
de aproximativ 1%, și 6410 Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase Molinion caeruleae, pe o suprafața de aproximativ 0,2%. 2.3.4. Peisaj Situl Natura 2000 Fânețele seculare Ponoare se remarcă printr-un peisaj deschis, de coline cu pante domoale sau mai abrupte, ocupate de fânețe. Datorită reliefului accidentat, pe spații mici s-au creat habitate de pajiști, generând o varietate a peisajului. Cu toate că rezervația este un spațiu protejat, se face simțită prezența omului, prin modificarea parțială
PLANUL DE MANAGEMENT din 15 februarie 2016 al sitului de importanţă comunitară "Fâneţele seculare Ponoare". In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/272331_a_273660]
-
turcă "Tulça", "Hora-Tepé", "Tolçu", în greacă "Αιγισσός"-"Aegyssus", în bulgară "Тулица"-"Tulitsa", în rusă/ ucraineană "Тулча"-"Tulcha") este municipiul de reședință al județului cu același nume, Dobrogea, România, format din localitățile componente Tudor Vladimirescu și (reședința). Este situat pe 7 coline din Dealurile Tulcei, pe o vatra populată continuu începând din perioada culturii Gumelnița (2900 - 2200 i.C.), continuând cu așezarea greacă "Aegyssus" (secolul VIII i.C.), cu portul și orașul român din secolele I - ÎI d. C. , cu orașul numit
Tulcea () [Corola-website/Science/296967_a_298296]
-
axa Lvov (Polonia) - Constantinopol, cel mai important oraș din acea perioadă. Situarea pe această axă a ajutat la dezvoltarea sa, deoarece pe aici treceau toți comercianții spre și dinspre Constantinopol. Prin extinderea lui, Iașul este legendara „urbe a celor 7 coline", comparat în 1691 de italianul Marco Bandini ca fiind „O nouă Romă". Cele șapte coline sunt Cetățuia, Galata, Copou, Bucium-Păun, Șorogari, Repedea și Breazu, cu altitudini variind între 40 m în Lunca Bahluiului și 400 m pe Dealul Păun și
Iași () [Corola-website/Science/296948_a_298277]
-
a ajutat la dezvoltarea sa, deoarece pe aici treceau toți comercianții spre și dinspre Constantinopol. Prin extinderea lui, Iașul este legendara „urbe a celor 7 coline", comparat în 1691 de italianul Marco Bandini ca fiind „O nouă Romă". Cele șapte coline sunt Cetățuia, Galata, Copou, Bucium-Păun, Șorogari, Repedea și Breazu, cu altitudini variind între 40 m în Lunca Bahluiului și 400 m pe Dealul Păun și Dealul Repedea. Principalele coline sunt Copou, Cetățuia, Tătărași și Galata. Orașul mai este traversat de
Iași () [Corola-website/Science/296948_a_298277]
-
de italianul Marco Bandini ca fiind „O nouă Romă". Cele șapte coline sunt Cetățuia, Galata, Copou, Bucium-Păun, Șorogari, Repedea și Breazu, cu altitudini variind între 40 m în Lunca Bahluiului și 400 m pe Dealul Păun și Dealul Repedea. Principalele coline sunt Copou, Cetățuia, Tătărași și Galata. Orașul mai este traversat de râul Nicolina, râul Bahlui și de pârâul Șorogari (numit în evul mediu Cacaina, deoarece aici se aruncau gunoaiele); la răsărit de oraș, curge pârâul Ciric, pe care sunt create
Iași () [Corola-website/Science/296948_a_298277]
-
a României, făcând parte din Regiunea de Dezvoltare Nord-Est. Coordonatele orașului sunt: Municipiul Vaslui se limitează cu comunele: Orașe apropiate Vaslui este situat pe valea Bârladului, în aria de confluență a râurilor Vasluieț și Racova, în zona de contact dintre Colinele Tutovei și Podișul Central Moldovenesc. Este reprezentat prin terase de 10 - 20 m propice pentru construcții, mărginite de valea mlăștinoasă de la confluența râurilor Bârlad, Vaslui și Racova care au construit o adevărată barieră naturală în fața unor atacuri din afară. Se
Vaslui () [Corola-website/Science/296968_a_298297]
-
de vedere geografic, aproape de intersecția paralelei de 46ș latitudine nordică cu meridianul de 27ș longitudine estică. În cadrul țării ocupă o poziție estică. În unitatea fizico-geografică a Podișului Moldovei, se situează în zona de contact dintre dealurile Fălciului la est și colinele Tutovei la vest. Este așezat pe valea consecventă a râului Bârlad (de unde a împrumutat și denumirea). În zonă sunt mai multe văi în confluență: dinspre est valea Popeni, a Trestianei și a Jăravățului; dinspre nord văile Horoiata și Simila; din
Bârlad () [Corola-website/Science/296970_a_298299]
-
latitudine nordică cu meridianul 27°25’56” longitudine estică stabilește poziția matematică unică a municipiului , la Nord de Ecuator și la Est de primul meridian, în al treilea fus orar. Geografic, municipiul Tecuci se află așezat aproape de limita sudică a Colinelor Tutovei (14 km), la contactul cu Piemontul Poiana-Nicorești, ambele subunități ale Podișului Moldovei, la cofluența râului Bârlad cu pâraul Tecucel, aproape de valea Siretului (10 km), în cuprinsul câmpiei de terase care poartâ numele orașului, Câmpia Tecuciului. Este situat într-o
Tecuci () [Corola-website/Science/296974_a_298303]
-
permanent control al domniei reprezentată de orlicul de târg, iar din secolul al XVI - lea de ureadnic. Stema medievală se prezintă ca un scut despicat, fiind reprezentat în dreapta, pe fond albastru, un turn de veghe, de argint, în vârful unei coline tot de argint, iar în stânga, pe fond roșu, un iepure de aur, ridicat în două labe spre dreapta, având deasupra două stele de aur cu cinci raze. Aceasta este o veche stemă rectificată, la care s-a adăugat movila de la
Tecuci () [Corola-website/Science/296974_a_298303]
-
structurii monoclinale. Litologia este dominată de depozitele sarmațiene care reflectă regimul de platformă cu succesiuni de straturi argilonisipoase, marne, gresii și calcare oolitice. Relieful din zona orașului și din împrejurimi este foarte variat, cu o fragmentare sub formă de platouri, coline (cueste) și dealuri (Zamca - 385 metri; Viei - 376 metri; Mănăstirii - 375 metri; Țarinca - 435 metri) separate de văile râurilor și pârâurilor: Suceava, Șcheia, Târgului, Bogdana, Mitocu și Morii. Orientarea generală a interfluviilor, cât și a văii Sucevei este nord-vest - sud-est
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
vârstă cuaternară. Râul Suceava a constituit agentul principal de modelare al reliefului. Structura geologică de platformă se reflectă în mod evident în relief prin formarea de creste, văi subsecvente (Șcheia, Târgului), văi cu caracter reconsecvent (Suceava) și prin platouri și coline cu caracter structural (zona Mănăstirea Zamca, zona Cetatea de Scaun a Sucevei) și cu aspect etajat. Solurile din raza orașului intră, în general, în categoria celor de silvostepă, solurile cernoziomice levigate fiind specifice zonei. Aceste soluri par o formă relictă
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
și se află la nord de punctul în care se întâlnesc râurile Siret și Trotuș. Adjudul se află în nordul județului, la vărsarea Trotușului în Siret. Terenul pe care se află orașul Adjud este, în general, plan, fiind mărginit de colinele subcarpatice cu înălțimi până la 400 m. Altitudinea generală medie a municipiului este de circa 100 m față de nivelul mării. Terenul este favorabil culturilor agricole, corespunde condițiilor de construit și are pânza de apă potabilă sub 10 m adâncime. Din cercetările
Adjud () [Corola-website/Science/297012_a_298341]
-
aparține culturii Monteoru. Tot aici au fost descoperite vestigiile unei așezări geto-dace din secolele V-III î.Hr. Prima mențiune documentară datează din 9 aprilie 1433, când localitatea este pomenită sub denumirea de "Egydhalm" („In oppido nostro Egydhalm” - în orașul nostru Colina lui Egyd), unde numele în cauză este forma maghiară a denumirii latine "Aegidius"). A fost un important centru comercial în secolele XVI-XVII. Este ridicat la rang de târg în 1838. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Adjud era o comună
Adjud () [Corola-website/Science/297012_a_298341]
-
înălțimea maximă de 913 m. Înspre orașul Tîrgu Neamț, se află vârful Vânători care are altitudinea de 623 m, ce se ridică cu aproape 250 m deasupra albiei râului Ozana, printr-o pantă stâncoasă. Înspre sud dealurile au aspect de coline datorită înăltimilor lor nu foarte mari: Dealul Movilelor (440 m), dealul Humulești (410 m), dealul Ocea (400 m). Dealul Boiștea este situat pe latura estică a orașului Tîrgu Neamț, pe cealaltă parte a râului Ozana, la ieșirea din depresiunea subcarpatică
Târgu Neamț () [Corola-website/Science/297002_a_298331]
-
construirii orașului, manifestate prin jocuri la hipodrom, procesiuni în jurul unui car alegoric ce transporta statuia împăratului, înălțată pe coloana de porfir, construită pe timpul împăratului Constantin. Noul oraș avea să devine o copie a vechii Rome, orașul fiind construit pe șapte coline. Orașul a fost denumit ca "„Noua Roma”" sau "„A doua Roma”/ Constantinopolis"-„orașul lui Constantin”. Orașul a fost împărțit în 14 cartiere și era strabut de râul Lykos. Împăratul a clădit o serie de edificii ale căror modele erau preluate
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
pe văile râurilor Someșul Mic și Nadăș și, prin anumite prelungiri, pe văile secundare ale Popeștiului, Chintăului, Borhanciului și Popii. Spre sud-est, ocupă spațiul terasei superioare de pe versantul nordic al dealului Feleac, fiind înconjurat pe trei părți de dealuri și coline cu înălțimi între 500 și 825 metri. La sud orașul este străjuit de Dealul Feleac, cu altitudinea maximă de 825 m, în vârful Măgura Sălicei. La est, în continuarea orașului, se întinde Câmpia Someșană, iar la nordul orașului se află
Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/296743_a_298072]
-
este oglindit de vegetația care crește aici. Dacă în extremitatea nordică a Carintiei se înalță piscuri acoperite de gheață, cum ar fi "Grossglockner" (3.798 m), în sud, unde domnește o climă destul de blândă, având în vedere condițiile alpine, prevalează colinele acoperite de o vegetație săracă. Râul Drava (Drau) și afluenții săi au săpat, în munții din Carintia, numeroase văi și au condus la formarea câtorva lacuri devenite atracția turistică a regiunii. vara, lacurile se încălzesc foarte ușor (temperatura apei Lacului
Carintia () [Corola-website/Science/296792_a_298121]
-
grupe: Hohe Tauern(Tauern înalți) în vest, cu altitudinea maximă în vârful Grossglockner-3797 m, și Niedere Tauern(Tauern Joși), care se apropie totuși de 3000 m, în vârful Hochgolling(2863 m). În NV-ul țării se află Oberosterreich, regiune de coline morenice, prelungire a Podișului Bavariei. Austria se află între paralelele de 46° și 49° latitudine nordică, și între meridianele de 9° și 18° longitudine estică. Se poate împărți în cinci mari grupe de relief, cea mai mare fiind Alpii Răsăriteni
Austria () [Corola-website/Science/296788_a_298117]
-
Insulele Bermude, Insulele Canalului, Insulele Cayman, Insulele Falkland, Insulele Georgia de Sud și Sandwich de Sud, Insula Man, Insula Montserrat, Insula Pitcairn, Insula Sfânta Elena, Insulele Turks și Caicos, Insulele Virgine Britanice, Teritoriul Antarctic Britanic, Teritoriul Britanic din Oceanul Indian. Relieful Angliei constă, în majoritate, din coline joase, despărțite, de la nord la sud, de un lanț de dealuri și munți (Cumbria, Munții Penini). Altitudinile vârfurilor muntoase nu depășesc 1000 m. Râurile engleze majore sunt Tamisa, Severn, Trent și Ouse. Cele mai importante orașe sunt Londra, Manchester, Birmingham
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord () [Corola-website/Science/296825_a_298154]
-
din sec. al 16-lea prin inițiativa istoricului umanist Hieronymus Wolf. Intemeietorul legendar a fost un anume Byzas din orașul Megara, iar atunci când Constantin I-ul cel Mare a trasat limitele viitoarei sale capitale a cuprins o arie tot șapte coline ca și în cazul Romei. Turcii au construit pe fiecare colină câte o moschee. este cea mai mare concentrare urbană a Turciei și singurul megalopolis din lume întins pe două continente. În vechile texte românești, orașul era numit "Țarigrad", "Stanbul
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
Intemeietorul legendar a fost un anume Byzas din orașul Megara, iar atunci când Constantin I-ul cel Mare a trasat limitele viitoarei sale capitale a cuprins o arie tot șapte coline ca și în cazul Romei. Turcii au construit pe fiecare colină câte o moschee. este cea mai mare concentrare urbană a Turciei și singurul megalopolis din lume întins pe două continente. În vechile texte românești, orașul era numit "Țarigrad", "Stanbul", "Stambul", "Înalta Poartă" sau "Poarta". Oficial fosta capitală a primit denumirea
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
religioase a metropolei. La începutul mileniului dinaintea erei noi în adâncul golfului a luat naștere o neînsemnată locuire umană, numită "Semistra", folosind calitile deosebite ale apelor lui pentru un port al navelor rudimentare. Mai târziu locuitorii s-au deplasat pe colina tringhiulară, mai înaltă, cuprinsă între Marea Marmara și minunatul și liniștitul golf. Noua așezare din sec. al 9-lea e.A, s-a numit "Lygos". Ea a ocupat poziția dominantă deținută mai târziu de "acropolisul" viitorului Byzantion grecesc, întemeiat după
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
de pe Bosfor și l-a transformat în noua sa capitală, la 11 mai 330 e.N. Noua Romă a primit curând numele de Constantinopol-is, după numele noului său întemeietor. Printr-o așezare predestinată noua capitală s-a suprapus tot peste șapte coline, ca și Roma. Printre alte foarte multe acțiuni de ridicare a noii capitale la un nivel demn de cel imperial, Constantin a extins și înfrumusețat "Hipodromul". Rămășițele acestuia reprezintă un complex monumental cheie al Istanbul-lui. Locul este numit azi de
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
prezintă o oarecare continuitate cu alte urme din eneolitic ce reprezintă extremitatea sud-vestică a culturii Cucuteni B. În complexul sit arheologic de la Monteoru, s-au găsit și urme ale altor culturi arheologice din Transilvania, sudul Munteniei, Basarabia și Ucraina. Pe colinele de lângă dealul Cetățuia se găsesc mai multe cimitire și necropole aparținând și ele aceleiași culturi Monteoru. Apele cu proprietăți curative au fost menționate încă din 1837, localnicii folosindu-le pentru tratarea unor boli. Grecul Grigore Stavri (care ulterior și-a
Sărata-Monteoru, Buzău () [Corola-website/Science/301039_a_302368]