4,391 matches
-
lucrări, care nu respectau nici-o regulă. Seara acasă, în loc să dorm meditam la lucrările văzute în expoziție și mai ales la cele de artă naivă ale pictorului Gh.Babeț, care prin efectul produs asupra mea, îmi aduceau în memorie felul cum coloram cu vopsele industriale împreună cu nepotul meu Siegfrid obiectele tăiate (decupate) din placaj cu ajutorul traforajului. Siegfrid era doar cu trei ani mai mic decât mine și noi am crescut ca frații, eu fiind orfan de la vârsta de un an și jumătate
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
la vremea aceea erau nemaipomenite. Singurele aprecieri obținute în timpul școlii le-am primit la expozițiile realizărilor practice ale elevilor de la sfârșitul anului școlar: desen, acuarele, traforaj și cusături pe pânză. Personal am participat la aceste expoziții cu desen și traforaj colorat cu aceste culori. Retrăind aceste evenimente ale copilăriei constat că ce realizasem atunci semăna oarecum cu arta naivă brută, primitivă. A doua zi am revăzut expoziția. Instinctiv am mers direct la lucrările naive ale timișoreanului. Am început apoi să privesc
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
peisaj și coloristica lui, ci mai cu seamă referințe pozitive despre ființele ascetice, despre ortodoxia poetului ... “Îngerii săi sunt prelungiri ale lumii fenomenale, ieșiți poate dintr-o lungă contemplare a zăpezilor...Fără să caute culoarea, peisajul d-lui Voiculescu devine colorat prin chipul în care e văzut. E ceva aici din arta icoanei pe sticlă ardelenești, la care petele de culoare sunt materia... Sunt în opera d-lui Voiculescu destule poeme pe temeiul cărora să-l putem socoti, fără să ne
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
de nici un fel cu diversele opinii vehiculate azi în legătură cu... actualitatea acestor pagini publicistice. Rămânând distant față de acestea, recomandă proza politică a lui Eminescu drept una "eminentă, creatoare (în sens literar) în cel mai înalt grad", fiind "plină de idei și colorată de o emotivitate și o imaginație pe care nu știu câți alți gazetari români au putut-o egala". În Introducerea semnată de Eugen Simion, la actuala ediție de Opere a lui Mihai Eminescu, nu se comentează în nici un fel teatrul acestuia. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
să le văd toate acestea! Desigur că mulți din generațiunea actuală, care vor ceti aceste rânduri amintitoare din vremi trecute, vor sta la îndoială dacă nu cumva am alunecat în exagerări sentimentale. Se poate că în dorința mea de a colora mai viu mișcarea de atunci să fi întrebuințat cuvinte pe care un istoric rece le-ar fi înlăturat. Dar mi se va ierta, căci am fost însumi martor la aceste evenimente unice în istoria noastră contimporană; am împărtășit însumi emoțiunile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ești vânător desăvârșit; știi bine împușca și... istorisi. He, în materie de istorisiri putea el să-mi deie multe puncte înainte. Avea un talent de a interesa pe ascultător, o căutătură în ochi, un gest, o intonațiune a voacei, care colora, sublinia înțelesul cuvintelor, o artă în alegerea expresiunelor, încât nimene din tot cuprinsul județului nu era în stare pe terenul glumelor și al păcălelelor să susție lupta cu el. Ș-apoi, ce fine erau toate aceste glume. Parcă contactul cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
noi a trebuit să ne punem pumnii în gură ca să nu pufnim în râs. Am, rămas, deci, mauri drepți și necontestați. Acum trebuie să mărturisesc că ponosul acesta căzut asupra noastră ăl datoram mai mult lui Iacob Negruzzi; el ne colora pe amândoi. Eram, nu e vorba, pârlit și eu de atâta umblare prin vânt și soare, de atâtea dealuri suite și văi scoborâte, d-apoi iubitul meu tovarăș mă întrecea cu mult; parcă era Negusul în persoană, descălecat proaspăt din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mic, cu brațe care alunecă în diferite direcțiuni prin strâmtori de stânci, e însă mai pitoresc decât cel dintăi, pentru că încadrat între munți mult mai mari și mai variați ale cărora păduri de verdeață se reflectează în el și-l colorează. Plutind pe undele transparente și fără nici un creț ale lacului, mergeam așa în neștire ca într-un vis și aș fi vroit parcă să merg așa la nesfîârșit, atât de dezmierdătoare pentru ochi și suflet e această legănare pe vestitul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
farfurie, și nu vedeam nici oacheșele italience, nici diafanele englezoaice, nici binenutritele rusoaice, nici grațioasele pariziene, care vorbeau în jurul meu în limba lor și își comunicau impresiunile. Eram încă sub înrâurirea spectacolului ce mă uimise, a simfoniei de lumini ce colorase perspectiva Alpilor, lumini care îmi jucau încă în fundul ochilor. Eram ca clopotul, care după ce a sunat o dată, continuă încă multă vreme să vibreze pănă se stinge ultima ondulațiune. Apoi, după ce m-am sculat de la masă și m-am cotit cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
permis colaboratorilor mei să vină cu o jumătate de oră mai târziu. Dar și așa, uneori, câte o colegă întârzia. Nu-i făceam scandal, dar o atenționam discret, întrebând-o: „Marieta dragă, teai întâlnit cu Olguța?”, la care ea se colora puțin în roșu. Olguța era o prietenă de-a noastră care lucra la Spitalul Tractorul, două stații de troleibuz înainte de Uzina Rulmentul, și care începând programul la ora 8.30, putea fi văzută în troleibuz în fiecare dimineață la ora
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
confecționam din vreme din rama de lemn a unei site pentru făină, căreia îi montam niște conuri de carton ca să arate ca o stea cu raze, și pe care o împodobeam cu multă „beteală”, iar în interior puneam o imagine colorată cu Nașterea Domnului, cu ieslea și păstorii, iar în fața acestei fotografii, puneam o lumânare, căci becuri electrice nu aveam la îndemână în vremea aceea. Copil fiind, așteptam împreună cu fratele meu, cu emoție și cu bucurie, sosirea lui Moș Crăciun cel
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
mă? Puștiul știe să se justifice. Păi, tu nu știi că s-a scumpit benzina? Trec țigani cu mături. Țigani blonzi. Neamu’ lu’ Baltă. Cerșesc. Să dau lu’ gura să mănânce, boierule! Să-mi iau și io televezor d-ăla coloratu’! Ăștia l-au bătut pe pădurar în vară. Nu-i lăsa să fure din pădure, așa că și-a luat-o pe coajă! Și era tânăr, săracu’! Comentează cineva. Îl auzim la perfecție. - I-am zis: bă, două feluri de pădurari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
dacă mai rămâne timp, și cu ceva Învățătură, atât cât este necesar pentru examene. Altfel s-au petrecut lucrurile cu supraviețuitorii echipei noastre de pe vremuri, câți am mai rămas, la care caracterul și manierele boeme au persistat, În esența lor, colorându-ne existența până târziu de tot cu acea facultate dezinvoltă și juvenilă de endosmoză și exosmoză cu spiritul timpului Încon jurător - toujours à la page! -, avantaj imposibil de Întâlnit la atâția contemporani de-ai mei de timpuriu mumificați. Caracterul boem
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
E-uri pe care turcul din colțul străzii o coace la un cuptor cu lemne, astfel că, atunci când o consumi proaspătă și caldă, nici nu-ți dai seama cât carton făinizat a băgat în ea și nici că a fost colorată cu zațul căpătat de la cafeneaua arabului. Zece din România I-am propus directorului unui canal TV o emisiune săptămânală cu titlul „Zece lucruri bune și frumoase întâmplate în România“. Când a fost să-i spun însă care ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pierde simțul umorului, care, În schimb, devine mai fin și mai subtil. Tatăl meu, „ése, el que fue“ („eu Însumi, acela care am fost“), ne arată o Americă Latină pe care puțini o cunoaștem, descriindu-i peisajele În cuvinte care colorează fiecare imagine și care ne ating simțurile, astfel Încît să putem vedea și noi lucrurile surprinse de privirea sa. Proza lui are prospețime. Cuvintele sale ne fac să auzim sunete pe care nu le-am mai auzit niciodată, trezind la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de deces ți se-nfățișa sub formă de material bine lustruit și cu canturi. O claritate în culori mate - de la un alb-murdar la un galben ca mierea și până la un maroniu întunecat -, culori care nu mai migrau, cel mult se colorau în sinea lor cu o idee mai închis, în loc să zburătăcească în chip de peisaj și să se irosească. Sicriele erau de o alcătuire mută, de o calmă determinare. Nu mă înfricoșau, când le atingeam rămâneau atât de potolite, încât liniștea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
săgețile fierbinți în undele răcoritoare ale prietenului său de-o veșnicie Nilul în timp ce noi ne-am continuat activitatea prozaică sub protecția pasageră a unei brize tropicale. În fața noastră masive, robuste, uriașe cornutele din rasa elvețiană Simmental, având uniformele de camuflaj colorate în roșu și alb, înaintau în rânduri compacte asemenea unei oștiri victorioase, smulgând cu limbile lor musculoase, aspre și puternice tufele de vegetație suculente, transformându-le cu ajutorul maxilarelor formidabile într-o emulsie vegetală verzuie cu proprietăți nutritive excepționale. Pe măsură ce înaintau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
derivată din bambara), wolof (dialect din Senegal), și, în fine, ultima pe listă, tagalogul o limbă care, sincer să fiu, nu prea știu unde se vorbește în lumea aceasta largă. Poate sună puțin melodramatic, dar pe bucățica asta de plastic colorat de 3 centimetri pe 5 centimetri stă scrisă toată drama, toată harta exilului unor ființe umane alungate în cele mai multe cazuri de sărăcie și de disperare din țările lor. Nu se poate vorbi niciodată de un exil fericit; de " fericirea " exilului
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
acolo devine o sursă generatoare de profit. Dacă se adaptează sau nu, chiar nu mai are nici o relevanță mai târziu; el deja a "consumat", scopul a fost atins în cadrul economiei migrației. Și încă o bizarerie a magazinului: tot ce este colorat sau cuprinde culori mai vii, fie că este vorba de o față de pernă sau de o pătură, costă aproape dublu față de nuanțele gri, neutre. Să fie vorba oare de apropierea Nordului, fapt care-i face pe oameni să caute instinctiv
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
-mi pun geaca, ies în mâneci scurte, doar până la colț. Trebuie să iau o conservă de pește pentru Dracula. Pe aleea blocului dau nas în nas cu pictorul de la șase; e, bineînțeles, cu canișul lui negru. Obrajii i s-au colorat ușor de căldură. Are peste optzeci. „Ați mai întinerit“, îi spun ca să-l bucur. Genul ăsta de ipocrizie îl practic cu mărinimia lui Becali când le plătește lumina locuitorilor din Ferentari. „V-am văzut ieri pe Cultural“, îmi spune pictorul
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
dansat pe Deșteaptă-te, române!, într-o variantă rock ad-hoc. A doua zi, iar la plajă. Se văd de departe costumele de baie Pufinas. Cele mai mișto lucruri pe care le avem cu noi. Pufinas. Din Grecia. Și corpurile - frumoase, colorate de soare, necomuniste. De parcă ar exista un corp comunist! Da, există un corp comunist! E cuminte. Gura lui spune des „mulțumesc“. Sau „mă scuzați“. E indecent de decent. Îi e rușine. Să vorbească. Să se vadă prea tare. Să danseze
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
școală e cancer de frig. Mama mi-a pus niște foi de varză pe degerătură și de aia mi-am pus și ciorapii, doar nu era să mă frec cu varza prin pat. Christina e mai rău, i s-au colorat și câteva degete de la mâna dreaptă, pe care nu poate să poarte mănușă când scrie - are și asta o piele mai sensibilă. Și dobitocu’ de dirig nu ne lasă nici măcar cu pulover pe noi! La alte clase îi lasă și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
îmbolnăvea de frică orice inspecție a directorului administrativ, care ne verifica dulapurile, paturile și cantitatea de praf de pe dulia becului, că aveam uniforme hidoase și negre, pe care refuzasem să le port, până când biata mamă mi-a cusut o pănglicuță colorată pe sarafan, că eram obligați să ne lăsăm paturile perfect întinse, în așa fel încât moneda pe care pedagoga o arunca de probă pe pat să sară ca o minge elastică (dacă patul nu trecea proba, nu aveam voie să
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
văd foarte rar, iar cu Teo deloc. Svetlana a rămas, prin forța împrejurărilor, lîngă mine. Iar eu m-am lăsat de fumat. Un mic bemol Desigur, lucrurile sînt departe de a fi idilice, tot așa cum sînt departe de a fi colorate exclusiv în negru. Pentru a contrabalansa efuziunile și declarațiile amo roase din finalul textului de mai nainte, iată un altul, despre aceeași chestiune, scris într-o perioadă în care umorile mi se transformaseră din apoase în sticloase. Ideea este că
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
text-scenă al întâmplărilor vieții pus alături de cel referitor la plimbarea fiului universitar cu mama sa pe Bulevardul Copou, „gătită cu ie, catrință, bundiță mărginită cu blană de jder, cu opinci în picioare, măiestrit lucrate și cu o broboadă bogată, viu colorată pe cap”, etalează tocmai mândria pentru obârșia țărănească, bucovineană, a intelectualului care merge alături de mama sa. Chemarea amintirilor, purtându-i pe Dumitru Dascălu sau pe Vasile Fetescu dintr-o ipostază în alta, prilejuiește autorului reiterarea unor texte superior valorificate prin
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]