5,487 matches
-
de cafenea care studiase teoria probabilităților. Reținusem că un jucător care caută să-și amelioreze șansele prin alegeri avantajoase, de pildă prevăzînd momentul cînd se va opri, Își face iluzii și se va simți mereu frustrat. „Toate teoriile sînt categorice“, conchisese fostul chelner de cafenea. „Nu există alegere avantajoasă. E lucru demonstrat!“. Mi-a vorbit apoi de banditism și de rackeți, dar eu nu-l mai ascultam. Nu mă gîndeam decît la un singur lucru: nu există alegere avantajoasă. A alege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
merg mult mai departe“ (ceea ce nu e un răspuns prea isteț și, de altfel, cred că eu sînt cel care i l-a dat, agasat fiind de locurile comune pe care ni le debita asupra lui Cézanne, „provensal de la țară“). Conchide: „Nu știu cum s-a terminat toată povestea. Dar m-a durut. Plecînd de la Cézanne, vreau să vă fac o confidență. Știu de mult timp că părintele trebuie să se țină mai departe de copiii săi. Cunoașteți la fel ca mine drama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Cipriano Algor și n-are rost să inventăm gânduri care ar putea să nu coincidă cu cele reale și efective, însă, presupund că vorba nu i-a fost dată omului ca să ascundă ce gândește, ceva apropiat ar fi legitim să conchidem din ce-a spus olarul, după o tăcere îndelungată, Rău nu e să ai o iluzie, rău e să-ți faci iluzii, probabil că gândise exact același lucru ca și fiica lui și concluzia unuia ar trebui să fie, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ce să-i faci, asta e situația, sau de arăta resemnarea, care e cuvântul tare, În sfârșit, tot trebuie să trăim cu părinții pe care-i avem, spuse Marçal, Fără să uităm că cineva va trăi cu părinții care suntem, conchise Marta. Atunci Marçal privi în dreapta lui și spuse, zâmbind, Evident că această discuție despre părinți și copii care nu se înțeleg n-are nimic de-a face cu dumneata, dar Cipriano Algor nu răspunse, se mulțumi să dea vag din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
scopul de a auzi conversațiile care au sau par să aibă legătură cu peștera, în cazul că așa ceva se întâmplă, deși probabilitățile sunt practic inexistente, serviciul central va trebui informat imediat, vom lua măsurile necesare. Comandantul făcu o pauză și conchise, E tot ce trebuie să știți și, o dată în plus, atenție la cuvântul de ordine, secret absolut, e în joc cariera voastră. Gardienii se apropiară de tabla pe care erau stabilite turele de supraveghere, Marçal văzu că numele lui era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
e, răsuflă directorul, fericit că spiritul meu de observație nu se atrofiase cu totul la închisoare. Asta e. Aș vrea ca oamenii să nu se mai teamă. — Păi nu se poate, am bâiguit. Cum să nu se teamă? — Te privește, conchise directorul. Asta-i treaba ta. Închisoarea nu pot s-o dărâm, dar nu mai vreau ca oamenii să se teamă. Pricepi? Îți dau termen un ceas ca să-mi dai o soluție. Și m-a trimis în celulă. M-am trântit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ar fi spus totul, și mai bine decât el, alchimiștii.“ „Păi tu ești acela care caută să publice lucrările doctorului Wagner“, insinua Diotallevi. Pentru mine psihanaliza e o chestie pentru nevrotici“. „Da, iar penisul nu-i decât un simbol falic“, conchideam eu. „Haideți, domnilor, să n-o luăm așa, razna. Și să nu pierdem timpul. Nu știm unde să-i plasăm pe paulicieni și pe ierusalemiți“. Dar Înainte de a fi putut răspunde la Întrebarea nou ivită, Întâlniserăm un alt grup, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
buruienile vor Începe să crească printre coloane. Chiar și boschetarii Îl evită, iar boschetarii sînt adevărații specialiști, pentru că viața lor este lipsită de confort, deschisă tuturor elementelor naturii. În realitate, boschetarii sînt adevărații critici ai spațiilor urbane. Place of Italy, conchidea el, nu trece testul. Boschetarii refuză să folosească locul pentru a socializa sau pentru a dormi. QED.“ Analiza lui Wakefield asupra celor fără de adăpost și a sculpturilor urbane a ridicat a mirare sprînceana profesorului (și se prea poate să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
noilor tehnologii și estetica viitorului. Nici un urbanist sau un antreprenor imobiliar, oricît de luminat și de vizionar, nu poate face acest lucru la fel de bine. Ceea ce ar trebui făcut este să protejăm zonele cu chirii mici de dezvoltările urbanistice fără discernămînt, conchide ea, descuind ușa cu două zăvoare a studioului aerisit. Înăuntru are doi lămîi În ciubere de lemn, pe podea - o mașină pentru exerciții fizice care arată ca un păianjen, o canapea Înconjurată de cărți de artă și o pisică tărcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cinema pînă În zori, apoi se ducea acasă și dormea pînă la următorul matineu. Omul acesta era fericit numai În sala de cinema. Realitatea, din care angajații librăriei constituiau o porție atît de substanțială, Îl dezgusta. Presupun că, după ce pleci, conchise Wakefield, va trebui să continui să mă duc la film. Poate că ai putea iei pe cineva cu tine la film, vreo iubită, cineva care să nu-ți fie fiică, așa Încît să nu devină vreun tabu legat de incest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
operă. Proiectul pare a fi Într-o stare deplorabilă, mai neterminat ca oricînd; În mijlocul curții sînt schele, În vîrful cărora stă un scaun de lemn pe care șade nebunul supraveghind haosul. E foarte departe de a primi Cartea aia Albastră, conchide Wakefield. Hotelul În care și-a găsit Wakefield refugiu este construit pe locul unui spital din timpul Războiului Civil și seară de seară ascultă poveștile cu stafii ale ghizilor care trec, cu grupurile lor, pe sub ferestrele lui. Apoi, Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
În sănătate mintală supranaturală Însărcinat cu recuperarea diavolilor rătăciți. Pe scurt, după ce Diavolul a rostit discursul său revoluționar la acea conferință demonică și a fugit apoi la el În peșteră, Puterile-Întunericului-Care-Este au ținut o ședință cu ușile Închise. Diavolul, au conchis Puterile Întunericului, suferă de depresie. Inevitabila tranziție spre viitor l-a tulburat pentru că este prea atașat de ființele pe care este de datoria lui să le chinuie. În loc să-și vadă de treabă și să colecteze ce este al lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
aproape de perete în parcarea de la Sainsbury. Uneori, faptul că părinții ei rămăseseră împreună mai mult de treizeci și cinci de ani o impresiona. Alteori, când se gândea că ar fi fost mult mai fericiți cu altcineva, o îngrozea. Probabil că o făcuseră, conchise ea, pentru că se iubiseră cândva. — Mulțumesc, tată. De fapt, Jack Allen a trecut și el să mă felicite. Se opri, amintindu-și de suspiciunile ei în privința motivelor lui Jack Allen. — Ce mai face Jack? Cel mai bun stagiar pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și voia să-i ofere cel mai bun ziar pe care îl putea edita. — Mersi. Tonul și zâmbetul lui Jack erau ucigătoare. — O să mă gândesc la sfatul tău. Să intri în redacția de știri după o întâlnire la etajul superior, conchise Jack, era ca mersul la cumpărături într-o piață aglomerată după aerul rece și impersonal al unui supermarket situat în afara orașului. Toată lumea striga la tine și îți cerea o părere, o decizie în privința unui titlu sau acordul pentru un pictorial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Părea de asemenea să pășească mai săltăreț, ceea ce Stevie nu observase până acum la el, asemenea cuiva care descoperise brusc ce vrea de la viață și avea de gând să vâneze acel lucru cu orice preț. Dacă era într-adevăr așa, conchise Stevie, își alesese cel mai prost moment cu putință. Deci, întrebă Sean McGee candid, ridicând paharul cu apă minerală, pentru ce toastăm? Pentru fericirea redactorului-șef? Stevie îl privi crunt. — De ce naiba am toasta pentru asta? — N-ai auzit? Sean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
a’l compromite pe autor, dimpotrivă îl supravalorifică”, el constată, pe bună dreptate - citînd din antologia noii poezii franceze de la Ed. Krà - că „s’a răsturnat și sensul noțiunilor”, de vreme ce Tzara e considerat „poet pur”, de o „limpezime proaspătă”... Și conchide atrabilînd ironic: „Cu riscul de a fi socotiți retrograzi, preferăm acestei faze de celebritate europeană faza de înmugurire de la Simbolul. Cel puțin atunci se întrevedea un simț al muzicalității, demn de prețuit, cu tot manierismul și superficialitatea lui”... Un început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nobilă amăgire”) și ignorarea „umorului voluntar din care opera se născuse” (ipoteză bazată pe mărturisirile surorii scriitorului, Eliza Demetrescu-Buzău). Recunoscînd că, în ce privește interpretarea textelor lui Urmuz, „nimeni nu are materialul suficient pentru a ajunge la o «filozofie», nici curajul să conchidă a-l reduce la o întîmplare, la un accident bizar”, Gelu Ionescu deplînge faptul că ne lipsește voința de a da cărți fundamentale despre Caragiale și Călinescu, în vreme ce „o mare carte despre Urmuz”, care „nu e nici posibilă, nici necesară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Cuvintele se buluciseră În apărarea scriitorului, doar nu În fiecare zi debarca pe insulă un om de calitatea acestuia. Și mai și rămînea aici. Conștientă de privirea brusc cercetătoare a fratelui ei, zîmbise scurt, vrînd parcă să tempereze ardoarea cuvintelor, conchizînd apoi rapid: - N-am chef să ne ia drept niște bădărani, asta e tot. Dar, pînă la urmă, tu hotărăști. Pentru Christian, lucrurile erau deja hotărîte. Dacă acest Patrick Ryan izbutea s-o facă pe soră-sa să zîmbească, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cinci tone prăbușindu-se peste ei. Îl Înhăță pur și simplu pe junele Paul, Încremenit, și se rostogoli Împreună cu el În vreme ce coca vasului se zdrobea Într-un vîrtej de zgomot, praf și sfărîmături. O anchetă efectuată de jandarmi avea să conchidă mai tîrziu că fusese un accident. Nimic nu ar fi putut explica faptul că bîrnele putuseră ceda. Junele Paul avusese multă baftă că Marie se nimerise să fie acolo. Aceasta ar fi vrut să se lase convinsă, numai că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
gemeau de cărți vechi, plutea În aer o aromă de hîrtie și de ceară de albine. PM reîncepuse să trăncănească despre zvonurile care Îi ajunseseră la urechi În legătură cu sosirea comandantului Fersen și cu faptul că acesta Îi retrăsese ancheta Mariei. Conchidea așadar că ea se afla acolo ca persoană privată... Marie Îl Întrerupse mergînd drept la țintă. - Yves Pérec afirmă că voi l-ați plătit pentru a influența votul consiliului municipal... - Cum? Dar e absolut fals! O voce cavernoasă Îi făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
plătise cu lingouri de aur, atunci... Făcu un gest evaziv și se duse să oprească ceainicul care scuipa jeturi de aburi. Marie completă fraza rămasă În suspensie. - Atunci te-ai dus la bătrînul Pérec și i-ai cerut partea ta, conchise ea, nu fără dispreț. Jeanne primi lovitura. - Nu sînt mîndră de ce am făcut, Marie, dar dacă ar fi s-o fac din nou, aș face-o. Nu mă judeca. Există lucruri pe care trebuie să le fi trăit ca să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de sînge impregnate În fibre, atît la provă, cît și la proră, la babord și la tribord. Comparația a fost făcută cu dosarul medical al lui Ryan păstrat la infirmeria Închisorii, e sîngele lui. Probabil că peștii s-au ospătat, conchise Franck stîngaci. Dintr-un motiv inexplicabil, Marie se simți cuprinsă de tristețe la ideea că nu-l va mai vedea niciodată pe scriitor, iar ideea asta o urmări pînă ce ajunseră la Închisoarea unde, Întovărășită de Lucas, se ducea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Într-adevăr ciudat. Cele cîteva informații pe care le căpătase despre frații Sullivan printr-un fax trimis de Caradec erau succinte, și erau Încă și mai puține despre Ryan. - Păcat, mi-ar fi plăcut să știu mai multe despre el, conchise ea. - Da, și eu aș fi vrut la fel. Tipul ăsta și-a petrecut ani Întregi, În timpul șederii la Închisoare, studiind tot ce se referea la Lands’en și la locuitorii săi... Ar fi poate instructiv de știut dacă au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să susții că ești nebun, Îl Întrerupse Marie, spitalul psihiatric pe viață nu e mai bun ca Închisoarea. - Confirm acest lucru, e chiar mai rău. Dar ca să-ți lăsăm timp să alegi, dragul meu PM, te pun În arest preventiv, conchise Lucas. Își luă precauția de a pune doi jandarmi de pază În fața celulei cu ordinul să nu-l slăbească din ochi pe arestat. Marie Își Înăbuși un căscat, Lucas Îi Întinse jacheta, aveau să facă o ședință a doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
că rezultatul e prea convingător; și nici că evoluția societăților noastre a mers cine știe ce În această direcție. În realitate, orice speranță de fuziune fiind spulberată de evidența morții materiale, orgoliul și cruzimea nu pot decât să se extindă. În compensație, conchise el În mod surprinzător, același lucru se Întâmplă și cu iubirea. 11 După vizita lui Bruno, Michel rămase culcat două săptămâni Întregi. Într-adevăr, se Întreba el, cum ar putea o societate să supraviețuiască fără religie? Părea dificil chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]