3,867 matches
-
salveze de la distrugerea ciclică, se află în acord cu ipostaza de zeu vegetațional a neofitului care moare simbolic, asemenea lui Tammuz - Adonis, Osiris, AttysDionisos. Petrea Făt-Frumos, șteblâ de busuioc, din basmul aflat în colecția Ovidiu Bârlea, unifică simbolul creștin cu conotația plantei sacre, prezentă în manifestările culturale românești, mai ales în practicile de îndepărtare a răului, ceea ce reprezintă o valență fundamentală pentru cel care pătrunde în haos. Capacitatea de apotropaion îl menește pe Petrea să parcurgă traseul inițiatic, pentru că forțele malefice
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de sacrificiu al eroului mioritic. Comparațiile metaforice de mai sus caracterizează însă viziunea tradițională care face din natură un ideal estetic. Extinsa apropiere de planul vegetal vine în consens cu rolul de erou regenerator al dimensiunii umane roditoare, dar această conotație rămâne periferică sensului poetic din balada III (196), Miorița. Toate animalele devenite accesorii pentru calul excepțional al lui Iorgovan se circumscriu ordinului ofidian, deci momentului precosmogonic, și se identifică cu țelul incursiunii în haos: șarpele mitic. Năpârca, „asociată femeii, comorilor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
colelie/ Și câteun fir de scumpie/ (...) La mijlocu drumului”. Plante spontanee folosite în medicina populară și la fabricarea culorilor pentru textile, colilia, troscotul, scumpia devin aici mărci ale absenței omului ordonator. Regional năgara se confundă cu neghina, ceea ce îi conferă conotații noi, prin antinomia cu planta sfântă, grâul. Troscotul verde semnalează energia depozitată în această lume vecină și paralelă, de unde își trage seva. E nevoie de un ochi ager, învățat, pentru a distinge calea inițiatică păzită astfel. Într-o variantă din
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
să pășească, domeniul sacru, neatins și neparcurs, destinat doar neofitului. Transcenderea de lungă durată a nivelurilor identifi¬cabile în basmul despre ciobanii ademeniți de zmeu este dată de repetiția verbului a se duce, care are în plus față de a merge conotația unei fracturi față de stadiul anterior, motiv pentru care este folosit și ca sinonim al verbului a muri. Condiția neofitului în acest sens este similară. Atât eroul de basm, colindă sau baladă, cât și defunctul călătoresc spre o altă dimensiune a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
imediate ce conturează și mai limpede faptele desfășurate sub ochii noștri, prin puterea întemeietoare a prezentului. Motivul căutării focului, întâlnit în toată mitologia universală, este motorul traseului inițiatic ca element civilizator de natură ignică. Aflat în vârful muntelui, focul capătă conotația unui dar sacru care necesită un proces de înălțare a ființei. Spațiile inițiatice analizate fac trecerea spre tărâmul confruntării arhetipale, „spațiu htonian al teluricului prodigios ce abolește legile existenței contingente, lume ce însumează bivalenta malefic - benefic, fertilitatea legată de prezența
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
toate țohoanele/ Să văd și eu ochii tăi,/ Să știu din ce mâini să piei!”. Obloanele ca indiciu al armurii pe care o poartă Samodiva se regăsesc în toate variantele, în timp ce vălurile nupțiale sugerate de țohoane adaugă în acest text conotația unei fecioare războinice, motiv cu răspândire universală. Alteori pedeapsa este cerută să fie îndeplinită nu la drumul mare, deci pe calea de acces spre infernal, ci în spațiul familiar Sâlei, la curțile ei. Înfrângerea ei acolo anulează forțele malefice chiar
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
transformă simbolic în nuntă, deci un univers nou creat și pregătit magic. Colinda vânării bourului păstrează tiparul cunoscut din textele ceremoniale cu cerbul invaziv, suprapunerea acestor două cornute fiind cauzată de polisemantismul din limba română veche a cuvântului bou. Aici conotația htoniană este augmentată și completează implicația psihopompă: „Muge-și, muge-și Boul Negru!/ Oileroi, da leroi Doamne!/ Dacă muge, fală-și face,/ Fală-și face când se paște/ De cu seară-n cea secară,/ Peste noapte-n grâne coapte,/ La
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
neantului și datele comportamentale specifice nu au făcut decât să fixeze la nivel cultural imaginea „monstrului”. Asociat apusului de soare, moment în care este descoperit, leul reprezintă preopinentul sacru, „demonul infernal” (Octavian Buhociu). Flăcăul pleacă pe urmele animalului emblemă, cu conotații solare datorate culorii și coamei sale, și folosește magia pentru a-l afla: „Din forma ineluluiu/ Junelui junelui bunu,/ Luai urma leuluiu/ Și-o luai și o aflaiu,/ Colea-ncoaci, colea-n coleare,/ Colea-n vârfu munțiloru,/ Sub poalele braziloru” (PetreniDeva
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
oi rupe,/ Și apă m-oi bea?/ Ion bun bărbatu/ El s-a lăudatu/ Că m-o săgeta/ În cel vârfuț de munte/ De mia de sute” (Lipova - Arad). Cerbul va fi săgetat la izvor, fiindcă spațiul are atât o conotație nefastă dată de tranziția între acvatic și teluric, cât și o funcție pragmatică: momentul adăpării dă ocazia „prădătorilor” să înșele vigilența animalelor. Uniunea cerb-vânător nu poate sfârși decât prin identificarea celor doi printr-o moarte simbolică a dublului animal și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mai bun,/ Cal mai bun și mai blajin” (Țăndărei - Ialomița). Alegerea calului, frecventă în basmele rusești, este un gest magic ce trebuie făcut cu toată atenția, căci calul reprezintă călăuza spre tărâmul stihiilor. Figura mitică a arcașului reapare cu aceeași conotație inițiatică: „de genunchi îngenunchea/ Și arcul își întindea/ Și săgeata mi-o punea” (Dobrogea) cu o nouă sugestie a identității erou-vânat. Imaginea stă sub regim dinamic și solar, specific principiului masculin. Colindele din Dobrogea conturează un neofit asemenea zeilor, ce
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sub talpa casei, spațiu „bazic” (Vasile Lovinescu), la a cărui temelie se încolăcește, delimitând așezământul în mod magic. Precum dragonul, șarpele are o simbolistică ambivalentă: una negativă, pe care a augmentat-o creștinismul și una pozitivă, de genius loci. Prima conotație pare să aibă ca origine orientul, unde șarpele apare ca „principiu al răului” iar cultura populară a preluat această perspectivă: „el a fost făcut de drac, de aceea pielea lui e piele de drac. Diavolul l-a făcut din degetul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
naturii dinamice, solare, înfruntând animalul totem, fapt ce înscrie gândirea mitică românească în tiparul oriental al lui yin și yang. În două colinde din Dobrogea apare și o comparație frecventă în imaginarul folcloric: „Ochi-și negri ca și mura”; dincolo de conotația telurică, imaginea câștigă și o sugestie a vegetalului și a rodului. Cea de-a doua notă cromatică, mai puțin răspândită, exprimă statutul de neofit: „Numai Lina, fată dalbă” (Mada - Hunedoara), „Ea ședea și chindisea/ Cu mâini dalbe zugrăvea” (Porumbacude-Sus - Făgăraș
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
înoată,/ În coarne-ș poartă,/ Dar ce anume’n coarne-ș poartă?/ Legănel de arjințel/ Dar în leagăn cine șede?/ Șede (numele) cea frumoasă” (Limanscoe - Odesa). Fata se află întrun leagăn de argint, imagine somptuoasă a statutului ei superior; în plus față de conotațiile magice ale leagănului, metalul alb trimite din nou la cultul lunar: „argintul este principiu pasiv, feminin, lunar, apos, rece”, fiind asociat cu divinitățile selenare. Apariția perechii insolite prin apele ieșite din matcă creează sugestia stăpânirii stihiilor prin traversarea înotând. Glasul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sus nu sînt picată:/ Dar sînt floare după mare,/ Adusă-n corăbioară” (Bogdănești - Argeș). Dacă în conăcăria de la nuntă floarea din grădină care se ofilește în așteptarea iubirii este expresia totemică a feminității casnice, diafane, sintagma „floare după mare” aduce conotația fecundității acvatice, punctul de maximă convergență între ape și femeie constituindu-l capacitatea ei de a crea într-un mediu lichid misterios o nouă lume. „În numeroase mitologii nașterea e parcă instaurată de elementul acvatic. Lângă un râu se naște
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
îngropați copiii nebotezați, sinucigașii, înecații și alte victime ale sfârșitului violent. Recluziunea inițiatică este improprie planului social, în aceeași manieră în care proximitatea cu sufletele mâniate de smulgerea timpurie din lumea albă constituie un pericol. Amestecul celor două dimensiuni are conotații nefaste, și locul destinat neofitului nu poate fi decât printre morții altfel. Natura străină de profan a fetei neofit este sugerată limpede într-un basm din Păuleasca, Argeș, în care fata alungată de tatăl cu porniri incestuoase umblă prin lume
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a astrului: „Țasă, Iana, țasă/ Sculuri de mătasă,/ Să facă lui Soare cămașă” (OrleaRomanați). Mătasea devine astfel un echivalent textil al aurului asociat frecvent inițiaților. Atât metalul, cât și firul fin au puteri apotropaice, dar dacă aurul dezvoltă mai ales conotații pasive, de creare a fundalului solar, mătase devine un factor activ în domolirea stihiilor. O ipostază a mrejei ce capturează monștrii o constituie, într-un basm din Vălcău de Jos, Sălaj, straița primită ca ajutor năzdrăvan: ea leagă diavolii și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-l domină și „țese” lumea asemeni lunii, a cărei antropomorfizare este. Universul întreg pare născut din lunar, acvatic și pământ, un univers specific principiului feminin aflat sub interdicția de a vedea lumina solară. Motivul țesutului peste apele revărsate are aceleași conotații ca actele eroice ale feciorului. Forța recuperatoare vine aici din magia ordonării: „Există totodată o supradeterminare benefică a țesăturii. Desigur, țesătura, ca și firul e mai întâi o legătură, dar și o legătură liniștitoare, e simbol de continuitate, supradeterminat în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
frumoase-au înflorit./ Fetele cum auziră,/ După flori se pogorâră./ Le rupea și le-alegea,/ Luncile le sărăcea:/ Cele mari cu brațurile,/ Cele mici mai puținele” (Călinești - Maramureș). Acțiunea ploilor este în mod evident regeneratoare, spălarea solului nu are o conotație distructivă, ci cathartică, luncile se curăță de semnele epuizării ciclice și reîncep germinația, ca metaforă a fertilității maxime în formă delicată, specific feminină. Fetele „aud” cum cresc florile nu prin intermediul simțurilor, ci resimt în mod mistic momentul recoltării magice, asemenea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
O rujiță, fată dalbă” (ZamHunedoara) sau prin puterea de etalon estetic, „frumos ca o rujiță”, să devină referentul magic pentru mâinile fetei: „Cu mâinile ca rujile”. Floarea câștigă o echivalență cu dalbul inițiatic și aurul ce reconstruiește ritual mâinile, prin conotațiile comune ce țin de superioritatea spirituală. Ruja o învață pe fată tainele culesului propice, care implică, în colinda citată mai sus, o așteptare rituală de 3 duminici. Pârgul florii provoacă „didactic” pregătirea fetei pentru etapa maritală și-i asigură consacrarea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
demonstrată planului profan: „Ș-atunci când au văzut ei, au luat pielea de bivol din poartă și, când au desfăcut-o, mama lui era chiar uscată cum ar fi o sfântă, o poamă. Așa era uscată” (PurcăreniArgeș). Moartea inițiatică are aici conotații specifice ascetismului, moaștele demonstrând intrarea tinerei în sacru, prin abolirea perisabilității umane. În alt basm, agregarea în planul superior uman și primirea în societate necesită o imersiune inițiatică: „A dat ordin și s-a dus de-a dezgropat-o. Dom
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
s-o tăbăcească,/ Parale să-ți dobândească./ Păru-l dădui la trăistari,/ Să facă trăisti la măgari” (Țăndărei - Ialomița). Ofranda căprioarei este menită pământului roditor și meșteșugarilor, două coordonate ale dimensiunii practice a lumii, secătuită de vitalitate. În plus față de conotațiile deja discutate ale splinei, absentă din corpul transfigurat totemic sau păstrată ca dovadă a vânătorii, trebuie precizat că acest organ reprezintă „un simbol de versatilitate, precum dispozițiile schimbării”, ceea ce justifică atitudinea ludică a fetei. Că ciuta și fecioara sunt una
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
retrocedat proprietarului de drept, România, și rămâne în continuare la Moscova de aproape o sută de ani ? În vremurile de mari frustrări și dezamăgiri - de toate felurile - prin care trec românii de ani buni, răspunsul la această întrebare are multiple conotații. În realitate, interesul și curiozitatea oamenilor n-au fost niciodată satisfăcute. Subiectul a fost abordat fie printr-o viziune de “senzațional”, cu amănunte de acest gen, dar nesemnificative, fie strict științific - atribut ce-i limita accesul la marele public. De
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
alte surse de inspirație. Am fost acuzat de abundență de metafore. Nu le scriu în mod conștient. Ele vin pur și simplu din biografia mea, din starea împotriva căreia nu pot să lupt de a inventa cuvinte sau cel puțin conotații sau expresii noi. Apropo de vise și de felul cum visez...! Chiar dacă de multe ori ceea ce scriu pare a fi plin de fantezie, pot liniștit spune acelor critici care au scris despre opera mea că la mine nu este cazul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
lucru foarte eficient sub aspectul ăsta, așa, sub această privință”. Însă, în cazul în care beneficiarii (ca să folosim un termen actual, foarte uzitat) nu respectau obligațiile contractuale, fabrica lua măsuri, după cum reiese dintr-o adresă către Grupul Școlar „Nicolina” (fără conotația ușor periorativă căpătată în anii ’90), din 27 octombrie 1981: școala era somată să trimită dispozițiile de repartizare în producție a absolvenților primei trepte de liceu, care au sistat continuarea studiilor. Una dintre întrebările adresate constant martorilor a făcut referire
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
nând calambururi, parodiind vorbirea unuia sau altuia, sau scor nindu-le amicilor ingenioase porecle pline de haz. Comedia cuvântului o juca asociind în cele mai neașteptate chipuri referința cultă cu limbajul de toată ziua, popular, chiar argotic,neaoșizând neologismele sau dinamitând conotația solemnă sau patetică a unor termeni prin diminutivare. Aceste „tehnici“ pot fi recunoscute, printre altele, chiar și în felul cum alcătuia poreclele, de care aminteam. Colegului nostru est-berlinez, Arthur Beyrer, viitorul savant romanist, Velea îi spunea „Doiciulete“ (de la Deutsch!) spre
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]