3,317 matches
-
unui suflet ordinar este că poate compromite virtutea.” (T. Vianu) Se Îneacă precum țiganul la mal. (Atât persoanele oscilante, cât și cele neîncrezătoare În forțele proprii abandonează un proiect tocmai la sfârșit sau te lasă fără ajutor tocmai când Îți „crapă măseaua”.) Prietenie, devotament - dușmănie, trădaretc " Prietenie, devotament - dușmănie, trădare" E ușor să-ți faci prieteni, greu e să-i păstrezi. (Pentru că o prietenie se Întreține numai prin acte de Încredere reciprocă și de devotament dezinteresat: „Prietenia nu poate exista decât
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
neputinței de a găsi, la momentul oportun, argumente raționale, dar este și o incapacitate de a-ți Înfrâna o pornire. Această ultimă incapacitate este redată În următoarele proverbe: „Hoțul jură și iar fură”; „Decât să rămâie brânza, mai bine să crape rânza”; „Cu ochii pe la icoane și cu gândul la cucoane”; „Omul care e flecar hodorogește ca un car”.) Răbdarea este cheia reușitei. („Nu se obține lucrul dorit - ne spune un alt proverb - decât răbdându-l și pe cel neplăcut.”) „Cel
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
RECOLTAREA Recoltarea constituie una dintre lucrările importante ale culturii leguminoaselor pentru boabe în general și ale culturii năutului în special. Stabilirea epocii de recoltare la năut nu este dificil de realizat pentru că plantele au o coacere relativ uniformă, păstăile nu crapă și nu există pericol de scuturare a boabelor. Timpul călduros și uscat scurtează perioada de maturizare, nivelând diferențele dintre păstăi, apropiindu-le ca grad de maturare. Recoltarea prea timpurie poate duce la deprecierea calității producției ca urmare a procentului ridicat
NĂUTUL by OVIDIU UNGUREANU, MIHAIL AXINTE, GINA UNGUREANU, ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/91866_a_92807]
-
Sâmburul gol desfăcut,/ Ca din veștezi nori luna,/ Poate s-ar furișa spre pământ..." (Să lăsăm să cadă cuvintele) 119Emil Maranu, Arta poetică la români, București, Editura Ion Creangă, 1978, p. 272. 120Ibidem, p. 92. 121 "De prea mult aur crapă boabele de grâu./ Ici colo stropi de mac/ și-n lan/ o fată/ cu gene lungi ca spicele de orz./ Ea strânge cu privirea snopii de senin ai cerului/ și cântă.// Eu zac în umbra unor maci,/ fără dorinți, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Literar", nr. 2(93), februarie 2011, p. 53. 135Ibidem, p. 53. 136 Luiza Bratu, op. cit., p. 109. 137 Ibidem, p. 111. 138Luiza Bratu, op. cit., p. 118. 139 Ibidem, p. 119. 140" În fiecare scorbură era așezat un zeu./ Dacă se crăpa o piatră, repede era adus / și pus acolo un zeu.// Era de ajuns să se rupă un pod,/ ca să se așeze în locul gol un zeu,// ori, pe șosele, s-apară în asfalt o groapă,/ ca să se așeze în ea un
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Și tocmai asta e suferința. Dacă măcar ne-am urî, ar fi altceva... Vera: Hai că te ajut eu! Și zău că nu trebuie să m străduiesc prea mult. Hai că te ajut eu de-o să vă urîți pînă o să crăpați de fericire... Dacă asta marea dramă! Mina: Vorbești prostii! Vera: Atunci, iubește-l! Mina: Hm! Vera: Greu, hai! Atunci înșeală-l! Mina: Ilie mi-a spus că nu s-a îndoit de mine decît atunci cînd l-am înșelat Atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
atomică! Cu ce vor! Sînt stăpîn în casa mea și nu mi-e teamă! Sînt profesor universitar, decan! Sînt membru de partid și nu mi-e teamă! Am voie să-mi serbez succesele și insuccesele! Da, mai ales insuccesele! Să crape toți! (se aud bătăi puternice din toți pereții cardinali; "cheful" se frînge brusc și sînt din nou pradă concentrării, încordării și spaimei; după un timp) Ei, ce-ați rămas așa! De ce tăceți? Alex, ia pune tu casetofonul ăla la maximum
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
luat-o tot Gică... Da ce tărăboi a fost! A scăpat găina din legătoare... a ajuns în groapă... părintele slujea... rudele plîngeau... găina nu se lăsa prinsă și cîrîia... Gică înnebunit de furie umblînd prin groapă după ea..., întristata adunare crăpa de rîs... da pînă la urmă a prins-o... săraca găină... nimeni nu scapă, domnule! Singurul personaj serios era mortul... Ce mai faceți, dom' profesor? (și pentru că Costache tace...) Octav: Tocmai îi propunem tatii să fie viu... Groparul: Și? Octav
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mare satisfacție a mea e că pun și eu umărul la macrostabilizarea economiei...! Groparul: Bravo..., te invidiez... mă mai sponsorizezi cu o guriță? Octav: Clientul nostru stăpînul nostru, da să știi că s-am îngroșat contul! Groparul: E, cînd o să crape, mă anunți... și punem altul la crescut... Octav: Ehehe, la muncă, pierde-vară ce ești! Că dă patronul peste noi... Groparul: Păi nu ești tu patronul?! Octav: Da nu mi-ai spus tu că orice patron își are patronul lui?! Groparul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
pe celălalt, ca să stai tu liniștit: asta e oroarea! Ca întotdeauna, apare, cum-necum, o falie și întreg programul e dat peste cap. Prin fisura produsă pătrunde viața, iar construcția atât de minuțios gândită se prăbușește. Zidul înălțat cu grijă se crapă, lăsând să evadeze prizonierul care va contrazice perspectiva plănuită și va infirma pedagogia adoptată. În adăpostul conceput de Arnolphe ca un obstacol de netrecut, balconul se dovedește a fi fereastra spre exterior prin care va intra freamătul vieții adevărate, răsturnând
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
de intrare în universul spiritual al poporului, în conștiința lui. Vor rămâne în poezie dârzenia și tenacitatea țăranului, entuziasmul, exprimate într-o artă poetică ce ne trimite la Hașdeu: Când voi izbi odată eu cu barda/ această stâncă are să se crape/ Și va țâșni din ea șuvoi de apă/ băieți aceasta este arta". În acest univers dur, colțuros, de pământ și semințe în germinație, cu un acut sentiment al comunității cu istoria, poetul, dacă nu va rămâne Ceahlăul sau Vezuviul de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Pituț este mitic, aflat la început de ere; aici totul este menit să fie exemplar și să se cuprindă în vechile tipare: " Ce straniu galopează/ pe dealurile din Ardeal, furtuna/ Părinții fug/ spre casele care o iau din loc./ Se crapă coaja norilor și apele greoaie vin cu capăt/ ca șerpii altor ere." Problema morții, a umbrei, revenirea la origini, atracția marilor depărtări capătă semnificații complexe. Trimiteri se pot face la credința în metamorfozare după moarte, când, în afara existenței, o noapte
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și pe pântec și pe genunchii goi". Un acut sentiment al morții apare în poemele "Vremea", "Catran". Sentimentul timpului, ca și la alți poeți, se fixează în ideea repetabilității: Iar timpul e o roată cu spițe/ Prin care lumina se crapă." În ultimul volum "Utopia ninsorii", editura Cartea Românească, 1975, e preocupat de problema artei și a destinului în poezie: "Atât doar poetul trebuie să creadă/ că fericite-i sunt suflarea și destinul". Câteva poeme de dragoste ca "Iartă-l pe
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
această săptămână de zahăr, sau această/ figură pentru prora vapoarelor pirat/ și părul lung lunar pe țeastă." Pentru Nina Cassian, scrisul rămâne vrajă, așa cum și pe noi cititorii scrisul ei ne vrăjește: "Scrie, scrie, scrie/ scrie, ciocârlie,/ cântă, vulpe blândă/ crapă crap de apă/ scrie, scrie, scrie." Doina Sălăjan "Confidențe", Editura Tineretului, 1957; "Despre copilărie", Editura Tineretului, 1957; "Versuri", E. P. L., 1967; "Transfigurări", E. P. L., 1969; "Umbra faptei", Editura Cartea Românească, 1973. Doina Sălăjan a editat cinci volume de versuri și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
durerilor cutremurătoare. Un rău originar, ca la L. Blaga, condiționează tragic fondul existenței umane. Așa se explică conținutul dezolant al poemelor "Ținut", "Cât infern", sau "Iulie", unde peisajul ne trimite la poemul "Cuptor" al lui G. Bacovia: "pământu-n cimitir e crăpat până-n moarte, caii fac viermi în bălegar/ urechile bătrânilor încep să curgă" ("Iulie"). Ni se pare voit subliniată "temperatura impulsivă" a vârstei, concretizată în imagini stridente, bolovănoase, crude, cum le extrage și le subliniază Ion Caraion, în al său studiu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Panait Vedea, orator și publicist socialist, din Purgatoriul lui Corneliu Moldovanu: „...Și noi clădim, și noi construim, dar nu edificii peste ruine, așezăminte șubrede cu temelii în nisip sau bălegar, ci schele pentru dărîmat, imense eșafodagii pentru năruit bisericile vechi, crăpate de cutremur, cu sfinți mucegăiți și roși de cari, pentru prăbușit palatele nababilor în ale căror subterane zac movile de aur, pentru a preface în pulbere maghernițele putrede ale politicei oligarhice, îmbîcsite de putoare și de păinjeniș... Vom construi majestoase
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
fost învolburat de o mulțime de sentimente puternice. Urmînd sicriul mamei, el și-a reamintit de toate cîte dulcea lui mama le făcuse pentru el: "...Cînd pe dînsa cu țărnă-a coperit-o Părea că lumea-i neagră, că inima îmi crapă Și aș fi vrut cu dînsa ca să mă pue-n groapă... Cînd clopotul sunat-au, plîngea a lui aramă Și rătăcit la minte strigam: unde ești, mamă? Priveam în fundul gropii și lacrimi curgeau rîu Din ochii mei nevrednici, pe negrul ei
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
cu Arald într-un templu de marmoră neagră, care se află în inima muntelui. Acolo, magul începe a face vrăji, cu o vargă fermecată. După aceste vrăji, Arald vede cum zidul piere, biserica creștină este fulgerată, piatra de pe mormîntul Mariei crapă în două și sare în lături, iar moarta se-nalță din mormînt o fantasmă, o dulce întrupare de omăt. Trecînd prin vînt, prin neguri și fulgere, ea se îndreaptă către Arald. Cînd Arald își simte gîtul cuprins de brațele ei
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Dar știe, cu siguranță, a păstra echilibrul necesar între confesiunea patetică, "biografistă", și distanțarea rece, parodierea în tușe groase a feliei de viață "autenticiste": "gata, te strig pe mai multe voci,/ te aplaud de la distanță,/ da, pelicula de gheață a crăpat/ și am căzut în bularga viselor,/ în nicolina precupețelor nefericite" (o muzică dăunătoare oamenilor) etc. etc. În perfectă consonanță cu titlul, Păpădia electrică (imagine memorabilă, pe care Radu Vancu o înțelege, spre exemplu, ca pe o modalitate de contragere simbolică
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
neofit, îl parcurge expurgat de lestul emoțiilor primitive. Chiar atunci când, bântuit de viziuni crepusculare, pare a nu rezista ispitei exclamațiilor sau interogațiilor de un retorism asumat, el are certitudinea armoniilor peremptorii: "ce Ohrion?!/ ce AMBIGUITATE?!/ traversam Drumul/ și pământul se crăpa/ și eu nu mai cădeam// din cuvinte să-ți faci respirări/ în căzile lor ți se va liniști ființa/ te vor acoperi rouri cerești aripi de pământ" (Ring 3). Imperfectul și viitorul verbal, prin care se certifică orizontul institutiv al
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
acest rol: (23) În partea de jos a orașului Limoges, la întretăierea străzii Vieille-Poste cu strada de la Cité, se afla, acum treizeci de ani, o casă veche care părea că încă din evul mediu nu suferise nici o modificare. Lespezile mari, crăpate în mii de locuri, așezate pe solul care, din loc în loc, se arăta umed, l-ar fi putut face să se poticnească pe cel ce n-ar fi luat seama la adînciturile și la ridicăturile acestui neobișnuit pavaj. Pereții, plini
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
din ION CREANGĂ, Amintiri din copilărie, cap. II Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, la casa părintească din Humulești, la stâlpul hornului unde lega mama o șfară cu motocei la capăt, de crăpau mâțele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă țineam când începusem a merge copăcel, la cuptorul pe care mă 56ascundeam, când ne jucam noi, băieții, de-a mijoarca, și la alte jocuri și jucării pline
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
ei erau jos, la poalele muntelui. Îi auzeam vorbind și cântând. După aceea am auzit un șaman gemând. Un doctor cânta și îl îngrijea". Bolnavul, în cele din urmă, moare și candidatul aude familia jelindu-l. Stânca începe să se crape. "Un om a apărut din despicătură: era înalt și zvelt și avea o pană de vultur în mână. El îi poruncește să-și facă rost de cutare și cutare pene și îl învață cum să vindece. Când, dimineața, candidatul se
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
dat naștere unei formații inedite: societățile post moraliste". (Lipovetsky, 1996, pp. 20-21) Dar postmoralismul nu înseamnă anularea eticii, înseamnă doar nevoia cultivării unui alt tip de etică, adecvat comunităților locale, în cadrul cărora toată lumea cunoaște pe toată lumea iar expresia "i-a crăpat obrazul de rușine" capătă din nou sens: "Contactul vizual cu semenii schimbă comportamentul unei persoane. (...) O persoană pe care o vezi la biserică duminică dimineața se va simți stânjenită pentru greșelile sale, deci și mai responsabilă pentru ele. La scară
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
lui Alexandru cel Bun și întărite de Ștefan cel Mare, acum numai ruine. Din ele târgoveții scoteau piatra și cărămida pentru construirea noilor case. Tot pe Ulița Mare, mai la deal, se ridica Biserica lui Ștefan cel Mare, cu turlele crăpate de cutremure, dar încă zvelte și impunătoare, amintind de trecutul de luptă al moldovenilor. Alături de biserică, spre nord, se găseau curțile familiei Ghica. În centru; un conac cu două coloane la intrare, în stil neoclasic; lateral turnulețele specifice conacelor boierești
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]