4,293 matches
-
să fie așa cum este ea. Așadar, va trebui ca spiritele să fie cucerite cu ajutorul inimilor. Atunci când inima omului va mai fi putea să iubească, spiritul ei va fi cucerit îndată de adevăr“. „Dumnezeu - a spus Bossuet (+1704) -, le-a dat creaturilor instrumentul reîntoarcerii la izvor și de a se uni cu Creatorul lor; și acest instrument este iubirea. Iubirea doarme în adâncul inimii creaturii, nu este moartă, clerul poate s-o retrezească; dar chiar și dacă ar fi moartă cu adevărat
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
iubească, spiritul ei va fi cucerit îndată de adevăr“. „Dumnezeu - a spus Bossuet (+1704) -, le-a dat creaturilor instrumentul reîntoarcerii la izvor și de a se uni cu Creatorul lor; și acest instrument este iubirea. Iubirea doarme în adâncul inimii creaturii, nu este moartă, clerul poate s-o retrezească; dar chiar și dacă ar fi moartă cu adevărat în vreo inimă, clerul ar putea s-o învie și atunci. Forma actuală a misiunii clerului va fi caritatea și dăruirea de sine
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
identic) cuvintele rugăciunii noastre: „- Doamne, ajută-mă să reușesc să-mi împlinesc voința“. - Diferența verbală este minimă; diferența religioasă însă este foarte mare... A se converti înseamnă a face tocmai această mișcare foarte mică și radicală: să ne întoarcem de la creatură spre Creator. Este o mișcare aproape imperceptibilă, dar care ne schimbă întreaga viață“. 56. Consecințele deplorabile ale egoismului Uneori poate fi o întreagă existență dedicată cu spirit nemaiîntâlnit de abnegație pentru mântuirea sufletelor, iar lumea ne judecă pentru aceasta cu
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
noi suntem mai mult decât învingători prin Cel care ne-a iubit. Căci sunt convins că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele prezente, nici cele viitoare, nici puterile, nici înălțimile, nici adâncurile și nici vreo altă creatură nu va putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus, Domnul nostru» (Rom 8,35; 37-39). «Dar cele care erau pentru mine un câștig, de dragul lui Cristos, eu le-am considerat o pierdere, ba, mai
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
limitelor, pe care puritatea veșnică să o păstreze într-o tinerețe nemuritoare. Vom spune mai multe. „Din păcate, în lume - observa un scriitor genial - se iubește mai mult natural și senzual decât spiritual. Este atât de ușor să alergăm după creaturi și să ne lăsăm copleșiți de influența lor sensibilă sau senzuală. Putem deghiza acest sentiment de egoism și de pasiune și să-l considerăm iubire, dar el nu-și schimbă natura. Iubirea omenească, când e prezentată în lumina unor idealități
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
și să-l considerăm iubire, dar el nu-și schimbă natura. Iubirea omenească, când e prezentată în lumina unor idealități și sentimentalisme aparente, nu încetează să fie o manifestare săracă de egoism, o voință de a concentra asupră-și atenția creaturii, uneori printr-o gelozie care se mărginește cu dezechilibrul mintal. Se iubește pentru a avea, amăgindu-se cu voința de a oferi; iar nebuniile generozității devin, adesea, prețul plătit cu multă trudă pentru a cuceri cu mai multă ușurință satisfacția
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
-L, să ne odihnim în Dumnezeu. Nu putem judeca aspirația umană, considerând-o depravare; omul a fost creat pentru viața veșnică și, tocmai pe această aspirație, a insistat satana pentru a înșela femeia și a o împinge la pierzare. O creatură nu poate sătura un suflet flămânzit de Dumnezeu, trupul nu poate sătura o dorință orientată spre infinit. Trebuie să demontăm legenda irezistibilității instinctului simțurilor, fiindcă pe această minciună se bazează voința slabă de a ceda în fața răului fără a lupta
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
și Italia, Regina Maria îi vizitează la reședința lor și ia ceaiul cu Sitta. Apoi merge în „... vizită la iubitul meu Mihai, care nu se simte bine, dar care era deosebit de adorabil. A făcut multe progrese și este o superbă creatură”. Luni, 24 martie. După o partidă de călărie, în drum spre Palatul Cotroceni, Regina Maria o revede pe Sitta și grupul ei. Motivul este limpede: „L-am vizitat pe Mihai care era adorabil. Am băut o ceașcă cu ceai la
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Spune-mi cine te-a trimis la mine, trădătorule. Abia acum Înțelegea Adelheid cuvintele de despărțire ale pustnicului: — Copila mea, poate te vor mira vorbele pe care le auzi acum din gura unui om care crede În Domnul și În creaturile Sale. Nu te Încrede În nimeni. Ești Înconjurată de trădare și ticăloșie. Fii Înțeleaptă ca șerpii. Pândește ca fiarele pădurii. Ascultă și nu răspunde. Nu te aduna cu oameni pe care nu-i cunoști. Nu primi nimic de la ei!. Nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
soției mele Viorica și al copiilor noștri Oltea și Petronius cărora le mulțumesc pe această cale, asigurândui de toată dragostea mea. Rândurile care urmează se constituie într-un avertisment adresat nepoților mei: Ileana, Matei și Victor, asupra celei mai abjecte creaturi de pe planeta noastră: OMUL. CUVÂNT ÎNAINTE Spre surpriza multora, literatura memorialistică de dată recentă, cea care a avut și are în vizor experiența de infern trăită de autori în Gulagul românesc, nu și-a epuizat tulburătorul filon. După "boom"-ul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
solidaritate fățișă. Titi, Titi, am crezut că te va omorî! Ne-a fost foarte frică! N-am spus nimic. Oricum, spiritul lor camaraderesc și atașamentul spontan față de mine au fost ca niște unguente care îmi oblojeau rănile provocate de această creatură subumană. Dar, în mintea mea traumatizată de acest comportament josnic, se țesea un plan. Dorința de răzbunare mă făcea mai tare, mai dinamic, mai hotărât. Se sunase de intrare. Antropoidul nostru întârzia, ca de obicei. Atunci le-am spus colegilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
stare de catharsis, de purificare lăuntrică și înălțare sufletească. Erau profund mișcați, lacrimile de pe obrajii lor constituiau dovada palpabilă a emoțiilor intense în fața demersului nostru artistico-religios. Transpuși în focul creației interpretative cu substrat teologic, n-am sesizat faptul că monstruoasa creatură metalică, pe nările căreia țâșneau ciclic jeturi cu aburi clocotitori și cenușă incandescentă, își potolise oarecum elanul maratonist și manifesta vădite semne de agonie. Mircea, te rog, uită-te pe gemuleț și vezi ce se întâmplă, zise mama. Mircea s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
33) 2. "DAR DIN DAR SE FACE RAI" sau IUBIREA SEMENILOR Garnitura lungă și grea, asemenea unei omizi păroase și zbârlite, s-a pus din nou în mișcare, la început încet, apoi din ce în ce mai iute, prin salturi buclate și ondulatorii de creatură fragmentată inelar, pe compartimente funcționale. Și iarăși gânduri negre și disperate ne bântuiau ființele noastre fragile și exponențiale sub forma unei întrebări de structură binară, ce cădea fulgerător și mortal la extremitatea șinelor de cale ferată, asemenea unei ghilotine androide
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
voi fi Dumnezeul vostru! Uitați-vă bine la mine! De mine o să vă rugați să nu vă belesc și să nu vă bag de vii în mormânt! Clar, băi?! 'mnezeii mamelor voastre de trădători de patrie și de bestii periculoase! Creatura se înfierbântase și-l apucaseră iar pandaliile, alimentate fiind de un profund elan patriotic antiburghez și antireacționar, iar acum își ambala motorul la turație maximă. Legionari scârboși! Vă împușc pe toți! Ați înțeles?! Acum! Pe toți! Vă arăt eu vouă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cu repulsie, fără întârziere, de pe stânca cea mai înaltă, în conformitate cu ritualurile stricte ale sacerdoților spartani! Dar așa, Doamne, ce bine că nu m-am născut acolo și că am văzut lumina zilei într-o țară cât de cât emancipată, unde creaturile asemănătoare Ție sunt lăsate să trăiască în liniște și pace, în deplină concordanță cu al doilea comandament al religiei creștine, manifestându-și față de aproapele lor o "iubire" atât de mare și de intensă, încât ar fi capabile să-l înghită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
uman sau creștin. Nu! În spatele celor două cuvinte cu o coloratură sentimental-romantică, imaginând o pereche de tineri îndrăgostiți alergând voioși spre locul de muncă, săltând pe câmpia înflorită, se ascundea latura cameleonică a acestei reptile comuniste, metamorfozată într-o monstruoasă creatură acvatică prevăzută cu opt brațe, tulburând cu un jet negru și otrăvitor viața noastră de zi cu zi. În timpane îmi răsună și astăzi vocea zgâriată și stridentă a "domnului milițian": Bă, ascultă aici: ai semnat?! Poate nu te găsesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
nedreptate pe pământ. De altfel, din dorința de a accentua mesajul cărții, autorul plasează, la începutul ei, un memento testamentar devastator: "Rândurile care urmează se constituie într-un avertisment adresat nepoților mei: Ileana, Matei și Victor, asupra celei mai abjecte creaturi de pe planeta noastră: Omul." Scris cu mână sigură, la vârsta apropiată de cea a apostolilor, romanul lui Victor Aciocîrlănoaiei este o nouă mărturie a încrâncenărilor istoriei recente, a avortării unei noi utopii, cea mai sângeroasă din câte i-a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
se poată trezi și urca prin corpul omului - cu toate beneficiile ei de energie divină! - acesta trebuie să redevină inocent. Asemenea unui copil! Îți mai amintești ce fel de om era Luke? Cât de naiv era el în comparație cu toate celelalte creaturi, toate axate pe profit și destrăbălare? Câtă inocență degaja și ce idealuri pure îi determinau toate acțiunile? - Fii mai concret! Ce trebuie să facă omul? - Să se întoarcă la bucuriile simple ale lumii! - Și mai concret! Mai pe limba mea
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
înaintea evenimentelor care decid viitorul destinului ei? Curentul e prea puternic și furtuna prea violentă. Atitudinea se impune” (nr.3/1933). Iar T. Cristureanu în „Bucovina de azi - Bucovina de mâine” trăgea același semnal: „Paiațe ale Platformei, cu capete seci, creaturi vagiale unui nicăieri și niciunde, au continuat să ne zbiere în urechi, mie, dtale și celuilalt, că reprezentăm „generația tânără” și că „dezordinea în stradă, sub semnul crucii încârligate, sau supunerea de miel - după cum era interesul - ne încadrează perfect de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
un sens. Una dintre expresiile iraniene cele mai elocvente ale acestei polarități se poate găsi într-un text tardiv, din secolul al IX-lea, deja amintit în aceste pagini 3: „Îmi este mai simplu să asamblez și recreez cele douăsprezece creaturi pe care le-am creat la origine” (34.20), îi spune divinitatea supremă Ohrmazd (Ahura Mazda) lui Zarathustra. „Va fi mai ușor pentru Ohrmazd să formeze (creeze) tan ș pas¶n, trupul de glorie, decât cele douăsprezece creații originare, cerul
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
a doua, apare odată cu rînduiala semnelor și sensului în această paradoxală numire care confundă începutul cu sfîrșitul, problema cu taina. Mai departe, spre alte vămi, în alte văzduhuri, în toate însă libertatea e în centru. Cu ea începe și sfîrșește creatura prin cuvînt, poemul." Or, libertatea, după cum știm toți cei care am trăit pe viu realitățile socialismului, este un păcat originar pentru mentalitatea comunistă. Cînd va vorbi, într-o altă carte, de Al. Busuioceanu și despre propensiunea sa lirică, din exil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de dragoste! O dublă îndrăgostire de Biserica creștină și de neamul românesc". Cu toții sîntem părăsiți de Dumnezeu, remarcă, alături de Simone Weil, viitorul monah, o părăsire ce este în același timp și semnul suprem al "existenței" și dragostei lui Dumnezeu față de creaturile sale, acordîndu-le astfel o desăvîrșită libertate. Agoniseala anilor de închisoare e un sentiment, e drept, firav, nesistematic, fragil, dar suficient pentru a-i da o temeinică siguranță și totodată a-i transmite nedezmințita convingere că știe ce trebuie și ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
doi termeni absolut opuși ca semnificație, fapt Însă ce nu distruge logica frazei, a judecății enunțate. Rezultând un „adevăr nou”, atât de neașteptat, pe care cei mai vechi o numeau „idee”, iar azi, mai uzual, este numit paradox. Da, Mitia, creatura fantastică a lui Dostoievski, ne ajută nu numai să „Înțelegem”, dar și să acceptăm acest mod de a raționa, de a Înțelege istoria și propria noastră suferință plenară și individuală numită istorie. S-o Înțelegem, desigur, dar numai cu condiția
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de la Îndepărtați antecesori, precum un Saint-Simon sau Montaigne și, mai ales, unde propune un stil, „o frază” ce contravine spiritului stilistic clasic francez care pretinde concizie și pertinență. O proză abisală, cu adevărat, deoarece personajele acestui vast tablou epic sunt creaturi umane vii, universale, și nu cum s-a tot spus până la saturație, figuri ale aristocrației degenerescente. Așa cum și Înaintașul lui Proust, Balzac, nu „descrie doar lumea burgheză” și problemele ei, ci omul, ființa umană, socială, fiziologică și psihologică, temporală și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
s-o relatez trebuia s-o atribui unei entități care pătrunsese în casa noastră? Sau voi încerca să împing minciuna (un scenariu mai plauzibil) afirmând că era vorba - despre ce? - invazia casei fundamentale? Mă voi abține a de la folosi cuvântul „creatură“ când voi gesticula spre pădure? Voi încerca să descriu arătarea din coridor? Mă voi comporta ca „îngrijorat“ în timp ce voi camufla adevărata amploare a anxietăților mele din moment ce nimeni nu putea face nimic ca să ne ajute? Poliția va fi aici. Da - și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]