4,174 matches
-
odihniți-vă. Așa. Atunci nu ne-am dat prea bine seama, dar ziua aceea a constituit pentru noi, cei care trăiam în mod direct și brutal acest eveniment, dar și pentru întreaga țară, un fapt extrem de dureros de o nemaipomenită cruzime și rușine: erau arestați, deportați și persecutați oameni absolut nevinovați care nu numai că nu comiseseră vreun act antistatal sau antipatriotic, ci, dimpotrivă, erau mulți, foarte mulți dintre ei oameni de valoare, somități în diverse domenii de activitate, care aduseseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Întâmplări imaginare pe străzile Bucureștiului. Carte ce reia alfabetic anuarul străzilor bucureștene și le agață fiecăreia câte-o întâmplare. Primul volum are vreo șapte ori opt sute de astfel de mici ori medii povestiri ciudate, absurde, pline de blândețe ori de cruzime și, în orice caz, de-un umanism debordant. Este o carte scrisă pe nerăsuflate, o carte doldora de personaje fantastice și reale, un text care le-ar plăcea deopotrivă lui Swift și lui Milorad Pavic. Volumul doi cuprinde povestiri ceva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Cercului Literar de la Sibiu au fost încarcerați, că acestora li s-a interzis, pentru perioade mai lungi sau mai scurte, dreptul de a publica. Mi se pare ciudat că cedările și compromisurile, dureroase, ale acestor scriitori sunt judecate cu o cruzime nebănuită, în timp ce torționarii și odraslele lor se bucură de pensii uriașe, fără ca nimeni să-i deranjeze. Pe de altă parte, constăm că există o toleranță maximă pentru tot soiul de autori care au făcut pactul cu diavolul și care se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
dezbaterea este deschisă și nu avem pretenția că varianta noastră este singura acceptabilă; este vorba doar de o alegere personală. Un cuvânt și despre capitolul 'Instantanee macabre'. Deși am fi preferat poate să nu împărtășim publicului larg scene de o cruzime terifiantă, credem că ar fi incorect să ascundem aceste întâmplări doar pentru că sunt greu de îndurat. Ele au fost parte a sistemului de la Pitești, au contribuit decisiv la înfrângerea rezistenței victimelor și sunt semnificative pentru bestialitatea regimului comunist, astfel încât cunoașterea
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
că, după încetarea bătăii, au fost împărțiți în două tabere și că a trăit dezamăgiri teribile din această cauză. Din 'comitetul' agresorilor făceau parte Zaharia și Juberian, dar și PBuliman avea să moară la scurt timp după această confruntare, dovedind cruzimea torturilor din Suceava. Păvăloaie ori Măgirescu, foști colaboratori direcți de-ai săi. Enumeră câteva dintre torturile la care au fost supuși: obligați să soarbă mâncarea fierbinte, bătuți individual, într-un crescendo continuu, întrucât echipele de agresori erau mereu schimbate sub
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
carieră politică, el s-a trezit cu o condamnare de 7 ani pentru vechi contacte cu tineretul legionar, astfel că aceștia au devenit principala sa țintă, întocmai pe placul autorităților comuniste. În același timp, ambiția, vanitatea, lipsa de scrupule și cruzimea patologică l-au recomandat pentru a conduce torturile. Țurcanu nu era doar inteligent, ci și un bun psiholog, fiindcă știa cum să le vorbească victimelor sale. Pe Aurel Vișovan l-a amenințat că îi pregătește ceva special, astfel că acesta
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
sau de către foști colegi, volubili și prietenoși, nou-sosiții se simțeau eliberați și mulți dintre ei cădeau în capcana întinsă, începând să povestească inclusiv despre activitatea politică din libertate. Surpriza produsă de momentul declanșării torturilor era imensă, fiind amplificată doar de cruzimea loviturilor și maniera furibundă în care ele erau aplicate, fără a ține cont de nimic. Se lovea cu orice, oriunde. Costin Merișca, unul dintre supraviețuitorii acțiunii, a inventariat o parte dintre chinurile la care erau supuse victimele: mâncatul pâinii din
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
fost preluat apoi de mașina de propagandă rusă și, foarte probabil, de serviciile secrete. Uniunea Sovietică mai beneficia, în același timp, de experiența lagărelor de muncă și a închisorilor politice, precum și de învecinarea cu zona orientală, în care actele de cruzime nu erau puține. Credem, așadar, că principiile fundamentale care au fost aplicate la Pitești, Gherla și, în mai mică măsură, la Târgu Ocna, Brașov și Canal au venit de la Moscova, prin agenții NKVD aflați la conducerea României: Alexandru Nicolschi, Gheorghe
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
învățământul și administrația ți le impun automat dacă nu ai curajul și energia de a refuza tot ceea ce nu este strict necesar, precum și jumătate din ceea ce este necesar... Dar atâta vreme cât nu voi fi dobândit această suplețe, îmi voi neglija cu cruzime și cercetările, și, ceea ce e mai rău, prietenii... Cred că Dumézil a lucrat bine aici și aș vrea să vă invit cu o altă ocazie. În această primăvară, cel care va veni este Duchesne-Guillemin, pentru a ne spune părerea sa
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
terorii comuniste. În cuvîntul introductiv autorul constată că, față de cele 16 metode de tortură utilizate de NKVD și inventariate de Alexandr Soljenițin în Arhipelagul Gulag, în lagărul românesc comuniștii au imaginat și aplicat circa cincizeci de metode în același scop. Cruzimea și barbaria par a nu avea limite. Între cei prezenți în antologie sînt mulți ce au depus mărturie și în Calvarul deținuților anticomuniști botoșăneni. Se înțelege, nu vom mai face trimiteri la aceștia. Anton Alexandru (n. 1915), din Gropnița-Iași, preot-paroh
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mai dă-i, mă, fir-ar mama lui a dracu și murea, doamnă. Eu eram crud atunci, și acum mă gîndesc cît era ăla de creștin și de român, și cît eram eu de păgîn... ... Toate au fost foarte grave. Cruzimi, cruzimi, afară din cale. Dacă dumneavoastră spuneți că la noi nu s-a dat carne de om... N-am tăiat carne din oameni, să le dăm la ăilalți, dar a fost greu. Torturi mari. Nu se poate vorbi. Eu v-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
dă-i, mă, fir-ar mama lui a dracu și murea, doamnă. Eu eram crud atunci, și acum mă gîndesc cît era ăla de creștin și de român, și cît eram eu de păgîn... ... Toate au fost foarte grave. Cruzimi, cruzimi, afară din cale. Dacă dumneavoastră spuneți că la noi nu s-a dat carne de om... N-am tăiat carne din oameni, să le dăm la ăilalți, dar a fost greu. Torturi mari. Nu se poate vorbi. Eu v-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pentru că metodele de ștergere a urmelor erau subtile și perverse. De aici, dificultatea extremă a numărătorii. Dar chiar și numai ce există acum este suficient pentru condamnarea regimului comunist ca ilegitim și criminal". Cifre care vorbesc singure despre monstruozitatea și cruzimea regimului comunist. După înlăturarea tripletei Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu considerați de Dej drept rivali, în mai 1952 la Ministerul de Interne va fi numit Alexandru Drăghici. Dej se va rupe treptat de Moscova, ca, în 1960, la al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de ce s-a ales mișcarea legionară pentru a se experimenta asupra ei metoda, tip Makarenko, de reeducare prin tortură, Lucia Hossu Longin răspunde: "Legionarii erau opozanții cei mai înverșunați ai regimului comunist, iar experimentul testa, printr-un lung șir de cruzimi, gradul de rezistență umană, pentru a obține în final niște inși dezumanizați, învinși, combatanți scoși din luptă. Alături de studenții legionari, intră în reeducare și studenți aparținînd altor partide, chiar și cei din interiorul partidului comunist, arestați pentru diverse delicte. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
penală pentru cei care, în patru decenii de dictatură, au provocat, au organizat, au aprobat, au ordonat, au permis și au practicat represiuni și exterminări, au săvîrșit acte de teroare sau violență, au supus oamenii la anchete de o inimaginabilă cruzime, au pronunțat sentințe distrugătoare pentru ființa umană. Nu soluția juridică ne lipsește, infracțiunea de omor fiind imprescriptibilă, ci voința politică ca justiția să devină justițiară, ca justiția să devină un instrument de realizare a dreptății" (L.H.L.). Deși, la sfîrșitul anului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a fost pacea mai bună decît războiul? Să facem o socoteală. Pedepsele aplicate deținuților politici au variat între 3 și 25 de ani. Pentru simplificare, lăsăm deoparte condamnările la muncă silnică pe viață sau la moarte. Ele nu depășesc semnificativ cruzimea Inchiziției spaniole, care, în trei secole de existență activă, a ucis 3.000-5.000 de eretici. Tot pentru simplificare, să zicem că media pedepselor a fost de 10 ani. Dacă înmulțim acești zece ani cu cele două milioane de victime, obținem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
antipatica mea roabă de tablă ruginită. În după-amiaza aceea, am iubit-o, așa cum bogații își iubesc piscina sau băile lor de marmură, cu jacuzzi și aer condiționat. Eram posesorul de necontestat al unei senzualități deviate grotesc". Înduioșătoare și de mare cruzime este aventura agricolă a unuia dintre deținuți, student medicinist în 1956, cînd a fost arestat pentru organizarea unei manifestații de sprijinire a Revoluției din Ungaria, mai apoi unul dintre importanții prozatori români postbelici, Alexandru Ivasiuc. Prașila porumbului are loc în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Un an mai târziu, un comando legionar îl execută pe Armand Călinescu, iar iubita sa, interpreta Maria Tănase, scapă ca prin minune de mâinile ucigașilor. Aproape fiecare zi aduce cu ea un nou asasinat, o crimă și mai plină de cruzime, vești îngrozitoare apoi din toată lumea, care e pe cale să explodeze. Un sentiment de nesi- guranță îi cuprinde pe toți oamenii, care nu știu cine va mai prinde o nouă zi. Frica și teroarea, ca niște nori întunecați, își anunță venirea peste o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
a vizibilului, pentru a pregăti un alt cadru, o altă „formă” vieții, naturii În care ea să respire din nou. Sensibilitatea este acordată În primul rând „femeilor” și, uneori, copiilor; da, numai că aceștia, copiii, unii dintre ei, o asociază cruzimii, deoarece la ei Încă n-au apărut acele „grile” ale judecății, acele „paravane” care separă nu binele de rău, ci calitățile „Între ele”. Da, deoarece la copii totul este „calitate”, iar noi mai „târziu” nu facem decât să deosebim anumite
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
diavol“. Dracul este Satana. Așadar, Vlad Dracul și fiul său Vlad țepeș, zis și Dracula, duc cu gândul la „Necuratul“. Vlad țepeș a făcut de altfel tot ce i-a stat În putință ca să justifice o asemenea apropiere. De o cruzime ieșită din comun, principalul său amuzament era tragerea În țeapă, de unde și supranumele „țepeș“ (gravuri de epocă Îl Înfățișează luându-și masa la umbra unei „păduri“ de țepe!). Ce-i drept, aceste monstruozități sunt relatate În câteva cronici germane și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
decât am dori — este adaptată În imaginar, revizuită și completată. Ca și contemporanul său Sherlock Holmes, Dracula a ajuns să fie mai adevărat decât un personaj adevărat. Însă românii, deocamdată, nu par dispuși să renunțe la Vlad țepeș al lor. Cruzimile lui sunt puse pe seama rațiunii de stat. Vlad țepeș a reușit la vremea lui, chiar dacă prin mijloace extreme, să asigure ordinea și dreptatea. Nimeni nu mai Îndrăznea pe atunci să fure În țara Românească, nimeni nu Îndrăznea să-l nedreptățească pe
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
profesiunii de tată“. (Jurnalistul n-a reușit să observe cât de straniu amuzat eram de absolut orice în acest moment al noii mele vieți de reformat sobru: o privirea melancolică, mâna mânjită de sânge, inima care încetase să mai bată, cruzimea copiilor.) Reporterul avea propria teorie asupra acestui subiect: „E cunoscut faptul că femeile celebre se sabotează singure fiindcă nu sunt sigure că merită ceea ce au realizat“, și „E nevoie de caracter să te împotrivești unui bădăran și evident că celebritățile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nu ne descurcam prea bine. Cercetătorii cădeau sumbru de acord. Erau intervievați psihologii naturiști. Stricăciuni majore fuseseră „neînțelept“ comise. Aveam de-a face cu „neatenții de temut“. Aveam de-a face cu „erori de gândire“ vizând potențialul. Situațiile se „deterioraseră“. Cruzimea era în creștere și nimeni nu putea face nimic. Populației, deși descumpănită, nu-i păsa. Studii încă nepublicate făceau referire la faptul că era vorba de un preț pe care toți trebuia să-l plătim. Oamenii de știință analizau datele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
veveriță și vreo doi șoricei morți - destul de tocați. Cam atât. Grădinarul dădu din umeri. Tonul lui sugera că nimic din toate astea nu era neobișnuit. - Probabil câinele nostru, am răspuns rapid. Bestia aia din verandă. E plin de fițe și cruzime. Grădinarul nu știu cum să răspundă la una ca asta. O pauză în care zâmbi, zâmbet care se evaporă atunci când își dădu seama că nu glumeam. - De regulă câinii nu prea rod genul de flori pe care le are domnișoara Dennis. Eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
după aceea. Pilat din Pont, un sceptic, l-ar fi lăsat bucuros pe Isus să fugă. Succesorii lui Titus nu i-au pedepsit pe evreii care au supraviețuit distrugerii Templului, mulțumindu-se să deturneze impozitele vărsate leviților către fiscul imperial. Cruzimile romane erau fulgurante dar, cu excepția Cartaginei, fără prea multă înverșunare. Până și în persecutarea creștinilor, ei au acționat cu intermitențe, fără o încăpățânare metodică. Regimurile totalitare, care au tot timpul, ignoră acest du-te-vino, între benign neglect și loviturile neașteptate în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]