3,596 matches
-
noapte la mare13 deschide la rândul său perspectiva inversă a unei manifestări eclipsate: Toate clopotele bat din fund de mare,/ Toate luminile înnoptează-n depărtare,/ Întunecimea aripează alb, valuri amare". Se creionează un peisaj răsfrânt în propria arătare de sine, cufundat sub linia de orizont a vizibilului. Distanța creată - a sunetului, a luminii - pune în depărtare, în suspensia oricărei determinări prezente. Ocultare a lumii date percepției imediate care nu numai o scoate din vedere, dar o destituie din spunerea însăși în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în aur tânăr cer și ape" (Zori)24? Ce dă transparența Și totuși ceva mai surprinde. Poemul Înserare 25 conturează un mic tablou al privirii surprinse în jocul dispariției și al apariției. Ceea ce se vede e spectacolul lumii care se cufundă treptat în invizibil, ștergerea semnelor până la ceea ce pare a fi diminuarea oricărei posibilități de semnificare: " Deschide ochii. Seara în geam se depărtează/ Și casele și pomii s-au dezrădăcinat:/ Plutesc spre nesfârșitul seninului curat". Deschiderea ochilor corespunde, paradoxal, cu îngustarea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
se spune așa cum se dă, fără cuvinte, în risipirea cerului din suflet, în viziunea cerului-suflet de unde toate purced 5. Nu o indistincție ori o confuzie de planuri ne întâmpină, nu amestecul tulbure al lui și... și, în care toate se cufundă pierzându-și identitatea și realitatea. E vorba de o intimă întrepătrundere, de o identificare în adânc, pusă în abis, în ascunsul ce înfășoară întregul posibil; înălțarea de aici e putința slăvirii, a unui poate ce desfășoară claritatea, seninătatea, pacea 6
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
minuni"19. Limpezimea aduce la vedere prin absoluta ei transparență, iar ceea ce se vede e mai mult decât fața și reversul unei imagini înghețate într-o dublă reflectare ("pe față reci contururi, pe dos flori strălucite"20); e chiar posibilul "cufundat în cele înalte", "sprijin altei lumi uriașe"21, al coborârii în sus22. Dacă "urcam lăuntric veștedul meu șes"23 răsfrânge în imagine antifraza ce exprimă transretoric paradoxul înălțării ascetice prin străbaterea pustiei, aceasta pentru că "răzbim din lut, urcăm scări de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de vizibilitate care s-ar adăuga realului și i-ar conferi o coloratură estetică; ceea ce se vede ieșind la lumină e pus în lumina unui sens aprioric, al realului însuși, care nu luminează însă decât în lumea poemului, ca orizont cufundat în latență, în așteptarea ochiului înțelegător în care să se deschidă. Ca lume estetică, poemul luminează posibilul realului; aici posibilul însuși luminează și se oferă ca distanță instaurată de un nu-încă al trupului poetal, din care se va ivi corpul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
căci reducția este în același timp derealizare și decreație, dezimaginare: Scufundat,/ un râu pierea, pădurile complice/ se dizolvau, și ca niște furnici/ clădiri intrau în mușuroaie, - toate/ priveliștile se făceau mai mici/ și dispăreau, apoi, decolorate". Nu numai lucrurile se cufundă în nevăzutul de dinaintea accesului lor la cuvânt, dar și imaginile cu care ele se înfățișează în lumea poemului. Dispariția nu e aici actul unei ocultări ori al unei suspendări; dacă ar fi așa, lucrurile și-ar păstra fenomenalitatea, deși ignorată
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
obiectualizat al lucrurilor cogitabile, nu există. Or sufletul este un nemăsurabil, ca atare un necogitabil. Chipul unui suflet" este "chipul tainic" atât timp cât el rămâne "chipul ascuns"7. În hotarele minții care ia forma lucrurilor cunoscute, sufletul își întoarce fața, se cufundă în nevăzutul fără imagine. Și unde - pentru cine - ar putea avea el o imagine, dacă nu tocmai în cuprinsul eliberat al unei gândiri predispuse să-l primească la sine, să-l vadă așa cum este, nu ca formă a vreunui lucru
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
luminii defuncte. Acum totul se vede ca prin fum, "legănându-se/ în somnul acestui râu veșnic". Ce-a mai rămas din lumină este o ușoară legănare a ceea ce, netimp fiind, este tot timpul. Lângă râu, lumina e liberă să se cufunde în somnul materiei, să se lase legănată de heracliteana desfătare a curgerii. Ea nu aduce la vedere decât o imposibilă arătare, veșnica rămânere în forma fragilă a unei treceri. Forma prin care se vede (Gabriela Melinescu) Atunci când forma e însuflețită
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
neantul unui târziu definitiv: "Și acest suflet care se înclină/ fără punți și ochii ca niște fântâni/ înghețate în cer și aceste răni extatice". Suflet mai e, ochi mai sunt, care nu are ce însufleți, care nu au ce vedea, cufundați în absență, în ștergerea oricărui semn, precum această lume rănită de moarte, ieșită - extatic - din sine, aruncată în deriva sensurilor. În aparență, fântânile înghețate din cer e o imagine care nu se vede; la nivel poetal însă, ceea ce nu se
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
are însă propria lume, mai degrabă cvasi-lumea în care totul e posibil. Atât timp cât lasă nespus ceea ce se vede între cuvinte, ceea ce se înțelege printre rânduri: mireasma nelumească pe care nu o poate rosti, dar care îl pune de la început, îl cufundă în lumina incoloră a nevăzutului în care se arată precum trandafirul între albii pereți 52. Chipul de sub imagini (Irina Nechit) Poemul Alcătuită din tot ce nu am puterea să uit de Irina Nechit 53 este poate una dintre cele mai
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
se limpezește, în apa ce deschide distanța, este vederea. Ea intră în noua perspectivă fără înțelesul pe care îl lasă în urmă, pe seama cuvintelor dezafectate. La rândul ei, distanța intră în vedere, se deschide pe măsură ce cheamă, invită la străbatere: "îmi cufund chipul pentru a face rotocoale liniștitoare/ fața mea coboară adânc/ trece de margini/ intră în lemnul scaunului/ fața mea trece de scaun și se împlântă în podea/ dau din obraji ca din picioare de cal nebun/ acum nu mai am
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
exercițiu compensatoriu de liniștire sau un simplu joc care să dejoace deriva limbajului se dovedește o aventură existențială organică ce pune în scenă o veritabilă anatomie a suferinței, dar și o cale fenomenologică a devoalării. Cale pe care chipul se cufundă, coboară în sine, în imaginea de sine; intrarea în acest nou peisaj este o continuă trecere a pragurilor, traseu inițiatic ce presupune - drept reducție - o dematerializare treptată. Dacă alcătuirile materiale sunt străpunse, demantelate în structura lor închegată, ele nu mai
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
îi amorsa acerb rebeliunea împotriva statutului de neînsuflețită, întrebând-o cine e ea într-un fel nesuferit de imperios, urmat cumva în șoaptă, complet nelalocul lui, și de: "Lazăre, vino afară!" Era mai mult un interogatoriu trupesc forțat, ce o cufunda în anxietatea cea mai adâncă după o metodă asemănătoare infamei waterboard technique (la a cărei mențiune în procesul de la Roma consilierii americani ai acuzării renunțaseră în ultimul moment ca fiind prea riscantă). Găsea ea încă nădejde și putere dincolo de aparenta
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
mai venea să coboare din mașină de teamă să nu sune pe-afară vreun ceas deșteptător. "Chiar", se lansă mintea lui în explorări, "dac-ar face pușcăriile ca habitaclul mașinilor de lux, și-ar băga și-un film pe parbrizul cufundat în întuneric, nu s-ar buluci lumea în ele? Ar plăti și bilet, numai să intre". Nimic nou sub soare; fără pretenții de brevet, Rică reinventase cinematograful drive-in în vogă prin America auriților ani '60, dacă nu chiar un mai
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
vibrând de nerăbdarea unei asamblări măiastre, de la sine, fără fierăstraie și dălți, în formă de arcă legănat-vorbitoare a convivialității. Pe lângă ea, stihia aluneca neputincioasă, lăsându-și mugetul brut cizelat în glasuri omenești cântătoare, cu vocale lungi cât canalele de-acasă, cufundate în cărăușia tihnită a apei înspre bulbii lalelelor. Vocile lor erau grădini crescătoare în gâtlejuri, cu susur molcom de vâltori bine strunite și îndiguite. Populau un arhipelag al prieteniei în mijlocul imensității, și din risipirea lui se îmbrățișau de la distanță cu
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
letargie. Nu putu să-i ofere reginei analogia cu morile de vânt asanatoare de mlaștini, căci pe-atunci gândul lui doar cocheta cu inventarea lor. În visele lui cele mai ambițioase apăreau deseori niște pâlnii înrămate pentru frumos, în care, cufundându-se în obscuritate, strălucirea lui kalon crea un efect de sucțiune, capabil să dreneze simțirea de lehamite. Își zicea că, dacă le-ar fi cuplat două câte două în partea de jos, după modelul clepsidrelor egiptene, prin răsturnare ar fi
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
mare preț pe distincția dintre cioplitul pietrei și eros, ci vedea în ambele probe de rafinament tactil: ghicea priceperea bărbatului după tonul pe care femeia lui vorbea de el, sau, încă și mai grăitor, după felul cum prefera să se cufunde în tăcere spre a-și înăbuși zvâcnelile tâmplelor. Iar dacă-i simțea în glas o umbră de gelozie, își continua răbdător cercetările până ce dădea de rivala vorbitoarei - pasajul relevant din evanghelia pasională a omului vizat - la a cărei lectură distantă
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Ar fi fost culmea ca tocmai el, meșterul capabil să dibuie sufletul pietrelor din adormire, să bănuiască veșmântul de o neînsuflețire radicală! Pentru el, formele erau un fel de vase comunicante de-a lungul unui conținut continuu și cumva neutru, cufundat într-o latență capricioasă, ce-ar fi putut în egală măsură fi considerată și vie, și moartă. Pe scurt, date fiind condițiile favorabile, urma în mediu a unui eveniment deja petrecut ar fi putut fi readusă la o viață nouă
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
fosilizare, e leagănul arhitecturii, declară Rudi, pătruns de importanța mesajului. De multe ori, cochetăria cu imposibilul în străfundul ei îi înmoaie acestuia inima-i de piatră; dar totu-i să dispui de spațiul în care să i te poți deda. Cufundat într-astfel de explorări, pretinsa urgență a ieșirii nu te mai găsește și-ajunge să se tocească până devine anacronică. − Întocmai, salută Rudi răspunsul. Cu înotătoarele lui gata să o rupă la fugă, coelacantul trebuie să-și fi zis: Ieșit
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
o proiecție distantă și distinctă a ei. O lumină aproape razantă cu solul ridică umbrele de la pământ, emancipându-le de târâș, suprapunându-le peste reflexiile ei venite dimprejur și amestecându-le egalitar cu acestea. Sursa de claritate tinde să se cufunde până la dispariție în realitatea înconjurătoare, ce dobândește astfel o spectralitate tipic nordică: lucrurile apar drept ceea ce sunt numai prin strădania reflexivă conjugată a ceea ce ele nu sunt - a mediului. Difuză, luminozitatea lui bazală e mereu deja vânzolită de imagini, care
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
nu se poate sustrage opțiunii sale, care este colorată afectiv. Iar psihologul, din loja sa aflată deasupra scenei, infiltrat În acțiunea comună, observă și decantează ingerința, măsura În care subiectul social filtrează cognitiv și Încearcă să se „obiectiveze” sau se cufundă cu voluptate În magma adeziunii colective. Conștient fiind că aparatul său evaluativ e și el atins de aripa ideologiei atotstăpânitoare. Nu-și poate anula/nega identitatea și opțiunea, dar este conștient de această dulce/amară povară. Ce poate fi mai
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
personal l-am Întâlnit pe drumuri din afara orașului, adesea pe la Grădina Botanică. Stătea mai mult În casă, „ca un huhurez”, cum Îl caracteriza cineva, citea și scria, ieșea rar și singur. Un solitar, și-or fi spus cei mai mulți, un logician cufundat În teorii și formule, un ciudat. În realitate nu era deloc așa, iar unii l-au cunoscut și În alte ipostaze: sociabil, dornic de discuții, amator de un pahar de vin cu prietenii, dansator. Dar momentele acestea de destindere, În
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
pentru Planul Marshall. Renegarea lui Lotar de către Buñuel îl trimite pe Revel cu ani în urmă, când, ambasadorul sovietic în Mexic - țară unde Revel lucra la Institutul Francez - îi expediază o copie a documentarului Căderea Berlinului. Faimosul trio Buñuel-Custodio-Revel se cufundă în scaunele intimei săli de proiecție de la Paseo de la Reforma. La sfârșitul filmului, părerile lui Revel și Buñuel sunt diametral opuse. Primul consideră pelicula un produs hilar, vehicul greoi al propagandei staliniste. Buñuel pare căzut într-o transă admirativă și
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
Cel Preaînalt se umilește într-atât încât coboară în sufletul smeritului său rob, l-au răsplătit pe Francisc cu extazul și beatitudinea supremă. Atunci nu mai exista pentru el nici spațiu, nici timp, el este răpit din această lume și cufundat în acea minunată și imensă prezență dumnezeiască, cu gingășie, bunătate, blândețe și lumină. Sărăcuțul a trăit multe experiențe mistice, din înflăcărata sa credință și cu voia Celui Preaînalt; atunci se produce o iluminare și, „Totul era în toți”, și, în
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
acasă, dă fuga să-i aducă pipa și papucii. Acest echilibru la care reușise să ajungă cuplul este distrus când Hugo este transferat la Paris, în 1925. Cei doi soți lăsau în urmă America puritană și șovăielnică și se trezeau cufundați dintr-odată în atmosfera frenetică din Montparnasse. Amândoi sunt asaltați de senzații noi și tulburătoare, care îl îmbată pe Hugo, dar o scârbesc pe Anaïs. Când se află la croitor, tânărul bancher "privește îndelung și cu încântare fotografiile dansatoarelor de
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]