3,741 matches
-
plăceri, Ce trupul de zăpadă și-l scaldă-n negru păr. Dar foaea se întoarse... Cu greață și scârbire Îi păru-atunci că lumea e toată joc de cărți. Atunci el se retrage în muri de mănăstire Și capul și-l cufundă-ntr-a lumei sfinte cărți. {EminescuOpIV 176} Pe murii în risipă o candelă subțire Chilia înnegrită lumină. Și prin părți Necunoscute-a lumii gândirea lui pribeagă Străbate cu-aripi mândre nemărginirea-ntreagă. În van pune pe suflet greoile cătușe De
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sau obscure nații "De mult periră și pe-a lor cenușă "Trăiește... cine?.. ei! înmormîntații. "Moarte și viață, foae-n două fețe: "Căci moartea e isvorul de viețe, Iar viața este râul, ce se-nfundă "În regiunea nepătrunsei cețe. "Femeia goală, cufundată-n perne, "Frumsețea ei privirilor așterne; Nu crede, tu, că moare vre o dată "Căci e ca umbra unei vieți eterne. "Iubirea ta-i viață - a ei iubire "E viață iar și iar de omenire. "Voința ei ș-a ta de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
iarăși mă văd singur și fericit și bine! Azi muza mea mă cată cu ochiul liniștit. Acele nopți turbate de doruri și suspine S-au dus ca un vis negru, sălbatec și urît! Azi iarăși capu-n visuri eu îl cufund prin cărți Și în tăcere îmblu prin norii cei deșerți. {EminescuOpIV 265} Și în fereastră vântul cu degetele pare Că bate lin și dulce și vîjîe încet; Urechea iar îmi sună în liniște și iară Simt inima că-mi bate
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ca leul ce-a învis, Iar tu lucește pală al deșteptărei vis!! (Șade, cugetă, mînile sale se lasă-ncrucișate peste coardele lirei) SILFII DE LUMINĂ (pe când se lasă negura rosă) În marea Somniei ce-n unda-i combină Tristeță cu râs, Cufunda, poete, gîndirea-ți senină, Seninul tău vis! (pe când se lasă negura neagră) Adormi când lumina se stinge cu jale Prin vânturi răcori, Când visu-ți își moaiă aripele sale În noaptea cu nori! Musica urmează misterioso. Negura lăsată cu desăvârșire. - O pausă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
prinde de mine, eu mor și gata! Vai, ce rece-i apa asta, dacă mă Îmbolnăvesc, Mamaia Îmi pune chelea pe băț! Și cu toate acestea, Dorița, cu o mână ținându-se de nasul gros și plin de coșuri, Își cufunda capul În apă, iar cu cealaltă mână, căuta prin locuri tainicenumai de ea și de Mamaia știute ’aci și scotea, cuprinsă de o continuuă frică, unul după altul, raci dolofani si fioroși, aruncându-i În ciobac, cât mai departe de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Nici nu au avut timp să se spele pe mâini cu apă proaspătă și rece, nici să se cinstiască de trei ori cu cealaltă jumătate din sticla bunicii, jumătate turnată cu atenție Într-o cană din sticlă cu capac și cufundată până-n buză În căldarea cu apă rece, că jupânesele și Întinseseră În ogradă masa cu trei picioare, rotundă, mare și veche, cu bunătate de bucate frumos orânduite deși fără mofturi franțuzești, iar fața de masă lipsea cu desăvârșire. Mesenii flămânzi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
În cor, cu mințile rătăcite pe tărîmul amfetaminelor. Una dintre ele Îmi atinse obrazul, de parcă ar fi Încercat să liniștească un copil. Am căutat În toaleta femeilor, Împingînd toate ușile separeurilor, apoi am pornit pe dibuite printre mesele din restaurantul cufundat În beznă, Încercînd să descopăr pe undeva parfumul de heliotrop pe care Îl lăsase femeia În urma ei. În cele din urmă am văzut-o lîngă piscină, dansînd desculță pe iarba inundată; era plină de ruj pe dosul mîinilor și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
dealurilor, mai jos de club, Începu să sune o alarmă de securitate, sfredelind noaptea ca o cicadă metalică. Sirena de răspuns a patrulei de pază voluntare porni să urle printre palmieri, ca un spirit vestitor de moarte plutind peste vilele cufundate În Întuneric. Crime neștiute scuturau somnul Estrellei de Mar. Mi-a zburat gîndul la favelele din Rio, violentele comunități Înghesuite În barăci pe dealurile din jurul orașului. Acestea le aminteau bogaților adormiți În apartamentele lor de lux de o lume mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
reușise să ajungă la sufletul acestei tinere doctorițe imprevizibile. După ce mă războisem cu ea În patul lui Frank, Îmi venea foarte ușor să-mi imaginez cum am face dragoste. Mi-am Închipuit-o În secția de terapie intensivă, printre brokeri cufundați În comă și văduve cardiace, În intimitatea aparte a cateterelor și-a perfuziilor. CÎnd farurile mașinii ei s-au aprins În noapte, m-am desprins de balustradă, dornic să mă duc la culcare. Dar n-am apucat să fac niciun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
luptă fără folos cu un ins Îndesat și plin de păr pe spinarea măslinie, care o apucă de umeri și-o trînti cu fața-n jos. Am urmărit Întreaga desfășurare a violului, Încercînd să evit privirea disperată a ochilor aproape cufundați În așternutul de satin. Mireasa nu mai juca niciun rol și nu mai cocheta cu camera. Filmul porno cu lesbiene fusese o Înscenare menită s-o ademenească În apartamentul acesta anonim, mise-en-scène pentru violul cît se poate de real, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
detectasem aluzia la o anume complicitate, poate același regret de-a fi luat În rîs cuplul Hollinger pe care Îl exprimase și Paula, dar eram convins că nu se putea să-i fi omorît el. Suedezul era prea ursuz, prea cufundat În ranchiuna pe care i-o purta lumii Întregi, ca să fie În stare să acționeze hotărîtor. La nouă și jumătate, Paula Încă nu sosise și am presupus că avusese vreo urgență la clinică. Am mîncat de unul singur, trăgînd de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu spatele la mine, ținînd un buchet de crini și ferigi ce se Încăpățîna să alunece de pe piatra funerară. CÎnd am trecut prin apropierea mormîntului, omul s-a Întors spre mine și a tresărit aproape ferindu-se, de parcă l-aș fi surprins cufundat În gînduri vinovate. L-am recunoscut În persoana lui pe cel ocolit de toată lumea la Înmormîntarea lui Bibi Jansen. — Doctore Sanger...? Să vă ajut cu ceva? — Nu... mulțumesc. Sanger pipăia suprafața pietrei funerare, atingînd cu degetele sale fine literele tăiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
țigări și pe fluturașii publicitari adunați pe alee. Împinse de vînt, gunoaiele se adunau la poalele ușilor acoperite cu graffiti ale garajului, de parcă sperau să fie Încorporate În acel colaj sinistru. Crawford Își conduse Porsche-ul foarte Încet pînă În fața vilei cufundate În tăcere, unde opri să arunce o privire. Îi vedeam tendoanele gîtului Încordîndu-i-se și fălcile Încleștate, În timp ce buzele-i murmurau cine știe ce vorbe grele pregătite pentru Întîlnirea cu psihiatrul. Acceleră brusc, frînă și intră În marșarier pe poarta deschisă. Coborî din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Hopper(##notă - Pictor american (1882-1967); multe dintre lucrările sale reprezintă interioare de locuințe privite din exterior, prin ferestre, pe timp de noapte.##). Locatarii, doi bărbați Între două vîrste și o femeie la vreo treizeci și ceva de ani, ședeau În interiorul cufundat În tăcere, cu chipurile luminate de tremurul incandescent al unui ecran de televizor. Nici o expresie nu le anima ochii, era de parcă umbrele palide proiectate pe pereții tapetați cu hessian deveniseră pentru ei de multă vreme un substitut mulțumitor pentru gînduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Graham County, Arizona, alcătuită exclusiv din pensionari vîrstnici.##). — Am fost pe-acolo. În realitate, e un loc plin de viață. Uneori septuagenarii ăștia sînt de-a dreptul zburdalnici. — Zburdalnici... Plictisit, Crawford Își trecu palma peste frunte. Rămase privind către vilele cufundate În tăcere din jurul pieței, cu balcoanele lor apărate de soare care nu așteptau să se-ntîmple nimic. Mă tenta să mai fac o remarcă frivolă, dar Îmi dădeam seama că el nutrea pentru oamenii din Residencia o grijă impetuoasă, aproape nerăbdătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Crawford mă urmărea cu o privire aprobatoare, mi-am dat seama cît de bine funcționa mecanismul său de descifrat personalități - deja mă simțeam În largul meu În vila aceea, liber de datoriile trecutului, de morena amintirilor În care mi se cufundaseră tălpile și care mă Înconjura de-o veșnicie. — Charles, ai ajuns acasă..., Îmi spuse Crawford, făcîndu-mi semn să mă grăbesc către livingul uriaș. Bucură-te de senzație - stranietatea ne e mai aproape de suflet decît ne place să credem. — O fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
foarte siguri de ei. Ei pot, chiar, să urască tot ce nu înțeleg, în vreme ce unul ca mine se încurcă în regrete. ― Ai spus că simți lucruri pe care nu le înțelegi? ― Să-ți dau un exemplu. Rătăceam printr-o pădure cufundată în întuneric și, într-un târziu, după ce aproape îmi pierdusem orice speranță să mă văd ieșit din ea, am zărit printre pini ― era de pini pădurea ― o lumină licărind. M-am îndreptat într-acolo și, pe măsură ce mă apropiam, lumina devenea
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
am întrebat eu. Lumânările erau ajunse la capăt. Cădeau ultimele picături de seu. Pe peretele cabanei, am văzut, deodată, lucind niște umbre ciudate. În curte ardea un rug uriaș pe care vântul, amestecat cu ploaie, îl ațâța. Încolo, totul părea cufundat într-un somn adânc. Am încercat să adorm și eu. Din când în când, tresăream, focul ardea în continuare, dimineața mirosea a cenușă și mă întrebam cât va dura astfel. Am simțit, apoi, miros de lapte cald și am răsuflat
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
sfârșit de veac al XVIII-lea, pe continent. Muscadinii, Incredibiliitc "Muscadinii, Incredibilii" Ei sunt avant-dandy-i Franței, al căror nume Începe să fie rostit tot mai des abia după 1790. Cuvântul are și el o istorie - nu Întotdeauna clară când ne cufundăm În etimologii. Prea puțin contează dacă la origini se află provensalul muscada („nucșoară”) sau moscul; important e că totul se Învârte În jurul unui parfum amețitor. Să joace cumva un rol În toată povestea și Muscadin, doctorul ridiculizat de La Mettrie (Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
creadă, dar un fulger i-a străbătut masca și ea vede bine acest lucru: „Voi fi Întotdeauna supus - spune el - voinței Voastre”. Acesta nu-i cu siguranță un nu, dar tocmai asta spune ceva ce trebuia spus oricum: iată-l cufundat În atâta respect, Încât ea e gata să Înnebunească de nerăbdare. În fine, el dă drumul marelui cuvânt - cuvântul umilitor: „Ar fi oare cu putință să doriți o căsătorie cu un SERVITOR al vărului dumneavoastră german?”. Astfel vorbi cel Însărcinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
puțin de patru încercări pentru a fi pusă la punct. Deja mă simțeam complet epuizată. Toate secvențele în care se foloseau mobilele mele se terminaseră, oricum. Am pornit-o prin culise în speranță că voi da de Hugo. Amfiteatrul era cufundat în beznă; nu se zăreau decât capetele incandescente ale țigărilor și creioanele lanternă pe care spectatorii le foloseau pentru a urmări acțiunea pe scenariile lor. Încet-încet, am dat de ușa de lângă boxe și am pătruns prin ea într-o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
parte, oamenii se agitau, intrând și ieșind ca să aducă vești despre ce se întâmpla, dar acesta rămânea centrul acestei lumi care se rotea, Louise și masa ei, prinse într-o pată de lumină galbenă, în timp ce restul zonei din spatele scenei era cufundat în beznă. A pleca de acolo era ca și cum aș fi părăsit centrul lumii pentru a merge la periferia ei. Paul, sprijinit de perete, lângă o găleată în care scutura scrumul țigării cu mișcări rapide, smucite, mă acostă. — Ce zici mătăluță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
slăbuț, într-adevăr, dar merita încercat. O privii pe MM. —Spune-i Tabithei că ai aflat și pun pariu că o să ciripească tot, am sfătuit-o eu. Am băut niște cafea, deși se răcise deja. Nu prea îmi păsa. Eram cufundată într-o stare de anomie. Coborându-mi privirea, m-am trezit uitându-mă la cornul din fața mea. O clipă l-am privit cu un fel de uimire mută, neștiind ce rost are el acolo. Matthew pălise un pic când m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mamei, Abu-Marwân, căruia i-am spus întotdeauna Khâli, pe atunci scrib la cancelaria de stat de la Alhambra, sosi târziu la sărbătoare cu înfățișarea pe care o lua în zilele cu ghinion. Maică-mea ciuli urechea. Prinse niște cuvinte care o cufundară preț de câteva minute într-un coșmar pe care-l credea pe veci uitat: — De la Parada cea Mare, zicea el, n-am mai avut parte nici măcar de un singur an de fericire! „Blestemata aia de Paradă!“ Maică-mea simți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-i ajungem curând din urmă pe drumul risipirii. ANUL SĂRBĂTORII MIHRAJAN 896 de la hegira (23 octombrie 1492 11 octombrie 1493) Niciodată, începând din anul acela, n-am mai cutezat să rostesc în fața tatălui meu cuvântul Mihrajan, atât de tare îl cufunda în cele mai dureroase amintiri. Și niciodată de atunci familia mea nu a mai ținut această sărbătoare. Totul s-a petrecut în a noua zi a lunii sfinte a ramadanului, sau mai curând, ar trebui să spun, de Sfântul Ion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]