3,849 matches
-
Ceresit" lumina floarea-soarelui, literele legănate mai sus pe clipa de văzduh, ce luăm cu noi, profitul pe seama naturii! Romanul front imobiliar terasările de Moldova, pașnicul satului ""În grădina lui Ion" non-stop Doljescu SNC" cozi de frază interpretările inductive și maximele cugetări, "Oprește-te, faci grădiniță?!" i-au zis nemții cînd să aibă numai al doilea copil, păsări sinucigașe, trenul a dat maximul după Roman, 120 140 km/h în legea că radicalizarea unei dimensiuni le face pe celelalte, de pe nivelele interfluviului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
să te fac om, da' nimic! ești un bandit! în fața mea nu mai stai! navetele de cărbune ștersături pe lună întretăiate, era și locomotivă împingătoare, a doua paranteză în dedublare, ca și în vis, ce e reflectat mai clar, vis cugetarea, ce, te-ai supărat? așa te cert eu, te cert ca o mamă, bine că te-ai supărat, 'ăi! bine că te-ai supărat că am fost doamnă cu tine! ș-atîta oi mai mînca tu cît ț-o mai da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
o himeră care zornăie în gol (p. 43). Sentențios și bombastic, Mehedinți proclamă necesitatea de a pune capăt acestor false idealuri: "Destul cu glumele metafizice...! A venit vremea să ne întoarcem spre realitate. În locul falsei treimi: égalité, liberté, fraternité, progresul cugetării moderne ne sfătuiește să punem treimea adevărată: dreptate, solidaritate, naționalitate" (p. 45). O dreptate care să țină cont de structura inegală a organizării naturii și societății, corelată cu o solidaritate fondată pe disciplină și ierarhie, restrânsă la cadrul naționalității. Deslușind
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ceea ce logicienii numesc "obscurum per obscurius" (Muscă, 1996, pp. 34), explicarea obscurului (specificul etnic, geniul național, duhul românesc) prin elemente la fel de obscure (matricea stilistică, inconștient colectiv, apriorism românesc). Întorcându-se reflexiv asupra sieși, Lucian Blaga își autocaracteriza propriul stil de cugetare filosofică - probabil pentru a contracara acuzațiile de misticism lansate împotriva sa - cu calificativul "raționalism ecstatic" (Ghișe, 1969, p. viii). Sub efectul lecturii filosofiei sale antropologice, în care chintesența omului este găsită în actul creației culturale, înțeles ca acțiunea specific și
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Ilie, Remus și Totoiu, Ion. Istoria românilor pentru clasa VIII-a secundară. București: Cartea Românească. 1935. Tafrali, Oreste. Istoria românilor: Pentru clasa VIII-a secundară de băieți și fete. București: Editura Ziarului "Universul". 1936. Ilie, Remus. Istoria Românilor. București: Editura "Cugetarea". 1937. David, R. Istoria Românilor: pentru clasa a IV-a secundară a școlilor cu limba de predare germană. Sibiu: Honterus. 1937. Patrașcanu, D.D. Istoria Românilor: pentru clasa IV secundară. București: Cultura Românească. 1939. Lambrino, Scarlat, Lazăr, Gheorghe și Arbore, Virgiliu
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Românilor: pentru clasa IV secundară. București: Cultura Românească. 1939. Lambrino, Scarlat, Lazăr, Gheorghe și Arbore, Virgiliu P. Istoria Românilor: pentru clasa VIII-a secundară. București: Ed. Autorilor Asociați. 1942. Giurescu, Constantin C. Istoria românilor: pentru clasa VIII-a secundară. București: Cugetarea - Georgescu Delafras. 1948. Roller, Mihail,Georgescu, Gheorghe I., Tudor, Dumitru și Maciu, Vasile. Istoria României. Manual unic pentru clasa a VII-a elementară. București: Editura de Stat. 1950. Ministerul Învățământului Public. Istoria și geografia R.P.R. Manual unic pentru clasa a
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
atenția, va constitui pentru mine un motiv de mare satisfacție și încurajare pentru noi încercări. Autorul MEMORIILE UNUI DIPLOMAT ROMÂN PE TOATE CONTINENTELE Motto: "Știe să moară pentru țară numai acela care a știut să trăiască pentru dânsa." (Nicolae Iorga, Cugetări, Editura Paco, 1911) Consider absolut necesar, de la începutul acestei lucrări, să redau, potrivit Dicționarului explicativ al limbii române, pp. 248-249, 1958, definiția acestei profesii de diplomat, care este "acea persoană oficială care are misiunea de a întreține relații cu reprezentanți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
două sunt lucrările sale de bază: drama în trei acte intitulată „Moartea voinicului de mâna păcătosului”, București, 1936 și „O dragoste înmormântată”, București 1939. Tema scrierilor sale - viața satului și timpului său. În anul 1940, Lucian Predescu în lucrarea „Enciclopedia Cugetarea”, București, editura Cugetarea, face referiri demne despre autorul la care ne-am referit (p.260). Mihai A. Fălcoianu, tot în Pungești s-a născut la 4 februarie 1884, unde a și urmat cursurile școlii primare. Gimnazul l-a urmat la
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
sale de bază: drama în trei acte intitulată „Moartea voinicului de mâna păcătosului”, București, 1936 și „O dragoste înmormântată”, București 1939. Tema scrierilor sale - viața satului și timpului său. În anul 1940, Lucian Predescu în lucrarea „Enciclopedia Cugetarea”, București, editura Cugetarea, face referiri demne despre autorul la care ne-am referit (p.260). Mihai A. Fălcoianu, tot în Pungești s-a născut la 4 februarie 1884, unde a și urmat cursurile școlii primare. Gimnazul l-a urmat la Vaslui, iar cursurile
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Să ne trezim! Să ieșim la bă taie! Cu drepturile omului pe icoane călcând. N-o vom duce mai bine, dar vom muri corect politic, cu ochii pe un perete gol și cu onoarea „reperată“. Vom înfrunta, extatic, neantul liberei cugetări. Moarte și demnitate În ultimii ani, tot mai multe organizații civice militează pentru dreptul fiecăruia de a și alege momen tul morții, atunci când o maladie incurabilă sau o suferință atroce devin dezumanizante și împovărătoare pentru cei din jur. În câteva
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
a doua a volumului (Ipostaze ale sublimării) urmărește să reconstituie procesul prin care s-a ajuns la seninătatea abstractă 5 despre care vorbea Maiorescu, căci poetul se refugia, cu melancolie impersonală, într-o lume mai potrivită cu el, în lumea cugetării și a poeziei 6; este tocmai lumea de sensuri ale operei, rezultatul procesului de sublimare ce a încorporat realitatea înconjurătoare într-o nouă lume cu sensuri proprii. Deși este integrat în partea a doua a lucrării, capitolul Omul real omul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ca părintele să fie idolul pădurarului, moș Iftimie Fedeleș, era glasul său, ca și care nu se mai pomenește de ferească Dumnezeu. Asta era și ideea văcarului din sat și acești doi oameni găsisă într-adevăr un punct în care cugetările [lor], de altmintrelea eterogene, să fie aceleași. Hiu, mă, da groaznic mai urlă popa nostru, îl aud tocma-n pădure. Ie, răspundea cu sânge rece văcarul 16. Reproiectând în real conținuturile epicului, apare nelămurirea: în ce măsură sărmana bisericuță a trecut sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ca poetul sau creația lui, are și realitatea destinul ei: în timpul terestru și în timpul cosmic al lui Hyperion. Așadar, în cazul de față, cele două destine, întrepătrunzându-se, leagă cer și pământ. Și timpurile în Timp. NOTE 1 Mihai Eminescu, Cugetări, ediție îngrijită de Marin Bucur, București, Editura Albatros,1972, p. 39. 2 Idem, Opere I, ed. cit., p. 6. 3 Apud Sergiu Manolache, De la Cucorăni la Eminescu, Botoșani, 2007, p. 15. 4 Al. Păunescu, Paul Șadurschi, V. Chirica, Repertoriul arheologic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
unde cu sudori muncite/ Te încerci a stoarce lapte din a stâncei coaste seci;/ Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei mândre flori de aur,/ Alta unde cerci viața s-o-ntocmești precum un faur/ Cearc-a da fierului aspru forma cugetării reci13.) Când nu mai suntem copii, am murit de mult spunea Brâncuși, pornit și el în lume dintr-o altă vatră de sat, de unde reține pentru tot restul vieții stâlpii pridvorului hobițean, masa rotundă țărănească, căucul, dar și himerele din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
oameni ce n-au conștiința frumuseței, nici a goliciunei lor. Ei îmblă-mbrățișați sub umbra unui șir de arbori, dinaintea lor o turmă de miei158. În proza Umbra mea acest amor apare pacific și dulce ca ideea eternității, fără nici o cugetare or o dorință nevergină, acest amor era aerul vieței noastre, sărutarea copilărească, dulce, profumată a gurelor noastre, împletirea angelică a brațelor noastre un amoriu sunt! Lumea mea nu era decât icoana ei strălucită, lumea ei fața mea cea palidă încadrată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
inocent trecu peste fața lui232... Dar cel mai frumos între toate portretele făcute lui însuși este cel din Geniu pustiu: Era frumos, d-o frumusețe demonică. Asupra feței sale palide, musculoase, espresive, se ridica o frunte senină și rece ca cugetarea unui filozof. Iar asupra frunței se zburlea cu o genialitate sălbatecă părul său negru-strălucit, ce cădea pe niște umeri compacți și bine făcuți. Ochii săi mari, caprii, ardeau ca un foc negru sub niște mari sprâncene stufoase și îmbinate, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
lor, deasupra căruia toată știința lor lunecă de la urechea cu care au auzit-o la gura cu care-o transmit altora. Ei înșii rămân neatinși de ea. La un om cu talent fondul e luminos, ei sunt mai mari pin cugetările proprii ce conține capul lor [...]. În genere orice cap omenesc samănă c-o odaie, numai e-ntrebarea ce fel de odaie, ce aer și ce lumină e în ea și ce societate găsești 23. Prin urmare, condiția sine qua non
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
omenești tămăduire 41. Discursul platonician este din acest punct de vedere "traducerea" acelui memento al Diotimei și al dublului, de la care nici textul eminescian nu face excepție: Despărțiți de-a vieții valuri, între el și între dânsa/ Veacuri sunt de cugetare, o istorie,-un popor,/ Câteodat' deși arare se-ntâlnesc, și ochii lor/ Se privesc, par a se soarbe în dorința lor aprinsă./ Se iubesc... Și ce departe sunt deolaltă amândoi!42. Finalul poemului este previzibil: împăcarea-i... e amorul 43
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
divinitatea femeii și neliniștile poeziei 52. Așa cum definește în Epigonii poezia, lui Eminescu aceasta îi apare, firesc, în contrast cu ab stracțiunile științei. Punându-le într-o coincidentia oppositorum, ele devin "limbaje" diferite, situate pe aceeași treaptă a gândirii evolutive: Ce e cugetarea sacră? (s.n.) Combinare măiestrită/ Unor lucruri n'existente; carte tristă și-ncâlcită,/ Ce mai mult o încifrează cel ce vrea a descifra.// Ce e poezia? (s.n.) Înger palid cu priviri curate,/ Voluptos joc cu icoane și cu glasuri tremurate,/ Strai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
a cărei origine se găsește cu predilecție în Eros. Când Titu Maiorescu spunea că Eminescu n-a văzut în femeia iubită decât copia imperfectă a unui prototip nerealizabil 56, pe care, negăsindu-l, a trebuit să-l caute în lumea cugetării și a poeziei 57, el nu a demonstrat altceva decât sincera vocație platonizantă care e înrădăcinată în natura lui profundă 58. Păstrând ca pe un memento ideea maioresciană, se constată că poetul o ridica ideatic la un fel de plinătate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de amintirea trecutei fericiri. Este retrăit ceea ce a fost simțit aievea. Pe măsură ce timpul trece, gândirea rece se instaurează în sufletul poetului, iar luciditatea stăpânește resorturile sale interioare. De aici, poate, atâtea întrebări: Ce e amorul? Ce este poezia? Ce e cugetarea sacră? Omu-i o lumină? Religia? ș.a.m.d. Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost?99 Cât privește imaginea iubitei, se poate spune că aceasta stă sub semnul predestinării: căci astfel a fost voința sorții/ Ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
trimite, în manuscris, o carte-sinteză ce adună, în comprimate atent cântărite, întreaga-i experiență de viață. A apărut tot la "Junimea", în 2007. Nu se încadrează foarte exact nici în categoria maximelor, nici aforismelor, nici "stricto senso" în aceea a cugetărilor. Au câte ceva din fiecare. Și dacă tot suntem la acest capitol: Vauvernague crede că "Maximele oamenilor dau pe față inima lor", așa că lectura cărții "Înger cu coarne" poate oferi, într-o addenda virtuală, și portretul medicului Schor: un blajin înzestrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
sentințe contondente, ci la terapia subtilă, inteligentă, a umorului fin până la urmă, tot coroziv. Chiar autorul se explică: "De multe ori când cititorul râde, aș prefera să zâmbească". Cartea (unică!) a profesorului Simenschy, "Dicționarul înțelepciunii" ("Junimea", 1979) adună 6000 de cugetări, extrase din 680 de opere fundamentale, scrise în 14 limbi. Este, de departe, cea mai completă și reprezentativă operă în galeria genului. După ce treci și de a 1032-a filă, rămâi cu impresia că, indiferent de veac și meridian, s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Ai senzația că ți se face mereu cu ochiul, fiind îndemnat să afli și grăuntele de amuzament din fiece dimensiune a clipei. Ți se zâmbește complice, după care înțeapă acul seringii. Mai întâi, profilactic... A veni cu o carte de cugetări în anno domini 2009 este de-a dreptul act de curaj. Mai întâi, fiindcă intri într-un spațiu concurențial ilustrat de numele consacrate ale unor "monștri sacri", de la Rochefoucault la Oscar Wilde, de la Shakespeare la Churchill, plus armia contemporanilor. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
să acceadă la esențele tari (păstrate în sticluțe mici) ale mini-sintezei filosofice. Fie și de tipul "mănânc, deci exist!" (Vanghelie). Căutați pe internet și veți vedea cât amar de poporăni încearcă să-și treacă numele în cartea de onoare a cugetării naționale! Doctorul din Natanyah vine cu propria-i viziune, cu capacitatea de sinteză inteligentă, adeseori clădită pe sugestiile paradoxului, cu finețea umorului deștept, cu știința utilizării corecte și profitabile a resurselor limbii române și, mai ales, cu necesara încărcătură culturală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]