29,392 matches
-
delicioase pilule snack. Asta vreau. I-o spun lui Brandy Alexander, și ea se duce ață la geamurile din sticlă și alamă și execută un dans scălâmbăiat, chiar dacă ne mișcăm în sus, iar forța gravitațională face asta să pară un dans de pe Lună, unde cântărești patru sute de kile. Partea tristă e tipul în uniformă de poliester mixt care mânuiește ascensorul și căruia îi scapă întreaga idee a viitorului. Tot hazul mișcării mișcării, tot, tot n-are nici o noimă pentru el, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
care-l iubești și cel care te iubește nu sunt niciodată una și aceeași persoană. Sari la noi coborând iute într-un zbor TWA de întoarcere de pe Lună acasă, Brandy și Seth și eu rupându-ne în figuri într-un dans în cușca liftului de alamă și sticlă la gravitate zero. Brandy strânge pumnul mare împodobit de inele și androidului metis de serviciu care încearcă să ne oprească îi zice să stea calm dacă nu vrea să moară la reintrare. Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Umerii și mânecile ar fi de șifon simplu, negru. Evie, știi, în poșeta neagră fără baretă are bijuterii, smaralde uriașe pentru ochii ei prea verzi și-un schimb de accesorii, așa încât mai târziu să poată purta tot costumul ăsta la dans. O urăsc pe Evie. Cât despre mine, eu putrezesc în rochia asta de concubină, târfă travestită în Suzie Wong Rokyo Rose, fără nici o picătură de sânge, o rochie care era prea mare să încapă în coșciug, așa că au trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
a mirare. Mihai Mihail a bătut iarăși cu vîrful degetelor în hîrtia boțită și chiar murdară de pe birou. "E un fel de carnaval, domnule Leonard, pricepi, un carnaval cu măști, cu beri, cu mititei, cu muzici, serpentine de hîrtie, cu dans și păcăleli. Așa mi se pare, cel puțin acum așa mi se pare. Dar noi doi am învățat ceva, nu?" Era momentul greu al întrevederii. Nu știa mai nimic și trebuia să arate că știe foarte mult. Lucruri comune amîndurora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și alt nume, în care ar fi avut o oarecare contribuție guvernatorul Bucureștilor, generalul Kiseleff, altfel de unde să fi ieșit atît de încet în mișcări și de viclean la minte?, dinspre șirul de pomi în floare venea zumzetul albinelor, era dansul de seară, în curînd se lăsa întunericul. "A dispărut. Pur și simplu a dispărut. Într-o zi a intrat în casă și n-a mai ieșit. După o vreme servitorii au îndrăznit să spargă ușa, se încuiase ca de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ritm bun, iar dulgherul - care fusese ales dintre discipolii preferați ai lui Tevé Salmón - consideră de foarte bun augur faptul că, în ziua când se pregătea să o lanseze, s-a pornit o ploaie torențiala. Fu o noapte frumoasă de dansuri, cântece și mulțumiri adresate zeilor, si chiar și cel mai mic dintre copii se strădui să strângă cât mai multă apă în recipientele pe care le aveau la dispoziție. Această apă, precum și faptul că barcă, odată lansată, prevăzută acum cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ar fi făcut-o. Erau, din nou, prizonierii propriilor prizonieri, însă acum se aflau într-un spațiu atât de limitat, ca deseori se surprindeau învârtindu-se de colo colo, ca niște animale în cușcă. Zilele deveniseră insuportabile. Nopțile, infinite. Nici macar dansurile și glumele femeilor nu-i mai înveseleau, căci le repetaseră de atâtea ori încât deveniseră insuportabile, mai ales că, după moartea uneia dintre ele, părea să le fi dispărut și lor cheful de cântat sau de râs. Le lipseau povestirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de la navă. Spre miezul nopții următoare se risipiră și ultimii nori, odată cu ceață groasă care limitase vizibilitatea, si o lună timidă, în primul pătrar, isi făcu apariția pe un cer limpede și plin de stele strălucitoare. Petrecură cu cântece și dansuri, se ospătară copios la lumină unor focuri a caror strălucire nu se putea distinge din larg și, pentru prima oară de mult timp încoace, bărbații și femeile din Bora Bora nutriră speranța că zeii erau dispuși să-i ajute să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
porniră într-o încercare absurdă de a ajunge înot până pe coasta. Peștele Zburător se oprise la vreo trei sute de metri distanță, iar echipajul sau ridică vâslele în aer, aclamându-și căpitanul. Tapú Tetuanúi și cei doi prieteni ai luiîncepură un dans războinic în mijlocul punții. Miti Matái rămase impasibil. La prova, prințesa Anuanúa părea un sfinx. Cea de a doua navă a Te-Onó dispăru complet sub valuri, iar ocupanții ei ajunseră și ei în apă, agățați de cele câteva obiecte care pluteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
La bijuteriile de diamant confecționate din cenușa celor domnișoaragi. Sigur, îi lipsesc prietenii. Soțul. Dar, cum ar zice Inky, „A absenta e acum a fi prezent”. Și încă mai cumpără bilete la evenimentele caritabile. La licitații și la recitalurile de dans. E important să știe că face ceva pentru ca lumea să fie un pic mai bună. Următorul lucru pe care ar vrea să-l facă e să înoate cu balenele cenușii, o specie aflată în pericol. Să doarmă sub bolțile vreunei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
picioarele lungi, încălțate în pantofi cu toc înalt. Cum poți să mergi pe astfel de tocuri? se miră fetița. Crezi că ai să poți dansa încălțată astfel? Sanda zâmbi amar. Nu-ți face probleme, nu mă va invita nimeni la dans. Glumești...Nu vezi ce frumoasă ești? Femeia o mângâie, cu vădită tristețe. Ce ai, mamă, de ce ești amărâtă? Ascultă, la tanti Scarlat cântă muzica! Mergi la petrecere! Sanda își perie în grabă părul negru apoi o lăsă singură. Nedumerită, Luana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fi mare. Fredona melodiile în vogă dar toți preferau unul și același cântec, "Coana Chirița", pe care Luana nu-și mai amintea de unde-l învățase și căruia îi dădea o interpretare unică, din ce în ce mai reușită o dată cu maturizarea vocii. Așa cum stăpânea mișcările dansului, atunci când cânta avea grijă ca vocea să n-o ia razna și ondula sunetele cu talentul înnăscut. Moldoveancă get-beget, fetița cânta cam așa: "Pi o mari-nspumatîtîtî Vaporiu se scufunda. Coana Chirița spărietî Strâgaaa cât o țânea gugura: Vai, vai, vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
piept în timp ce pronunța cuvintele, scoțând un oftat șuierat și înghițit, că toată lumea izbucnea în râs. O rugau să cânte, iar și iar și Luana nu se plictisea niciodată. Când melodia se termină, unchiul Dali și partenera lui se pregătiră pentru dansul următor dar Vanda își înhăță bărbatul și-i șopti la ureche. Dali se întoarse spre Luana, o luă de mână și în drum spre casă Dan și Ema fură și ei culeși și trimiși la culcare. Copiii începură să plângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să se simtă mai năpăstuită decât Cenușăreasa. O văzu pe Sanda stând singură într-un colț, superbă în costumașul pe care îl îmbrăcase, siluetă de păpușă de porțelan cu plete lungi, ireal de negre. De ce nu o invită nimeni la dans? șopti fetița cu nasul în scânduri. E așa de frumoasă! Remarcă o femeie corpolentă ce dansa cu un bărbat scund și chel. Gâfâia, sărmanul și asuda din greu, încercând să învârtă masa compactă ce n-o putea cuprinde cu brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o putea cuprinde cu brațele. "Cu mama nu i s-ar întâmpla așa ceva. Ea se mișcă excelent", își spuse Luana. Parcă auzindu-i gândul, profitând de oboseala și retragerea partenerii sale, bărbatul mărunțel cu chelie o invită pe Sanda la dans. Chipul femeii se lumină și cuplul valsă cu o ușurime de fluture. Luana chicoti de bucurie în ascunzătoarea ei. Fericirea mamei o făcea fericită. Când valsul se termină începu un tangou, ritmul preferat al Sandei. Bărbatul ar fi continuat bucuros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
tatăl ei să învie, pentru a mai dansa, o noapte, cu soția sa. Frământarea cea mai adâncă însă i-o provoca întrebarea a-l cărei răspuns nu reușea să-l găsească: de ce unchii ei n-o invitaseră pe mama la dans? CAPITOLUL II "Nu există Moș Crăciun!" Prima zi de școală a fost, mai degrabă, un amestec de senzații decât o mare bucurie, o trăire unică de care să-și aducă mereu aminte, așa cum îi tot spusese mama cu mult înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
al Anitei, fără să reușească a-i găsi capătul. Se prinseră de braț și porniră agale la plimbare. Cea mare șchiopăta, aia mică târâia din greu pantoful ce se încăpățâna să rămână în urmă. Agățate una de alta făceau un dans de balansoar, sus și jos. Oamenii de pe stradă priveau cu sprâncenele ridicate mersul ciudat al celor două. O dată ce ochii le alunecau în jos, se opreau în loc uluiți. Într-un picior un pantofior elegant, cu toc subțire, în celălalt unul sănătos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pentru a-i adresa măcar un "Rămas bun!" Pe măsură ce sala se aglomera, perechile de dansatori căpătau curaj. Băieți și fete se înlănțuiau în ritmul muzicii, roșind de emoție. Pe bănci, partenerii ei de joacă pândeau fetele să le invite la dans. Marius, cel mai bun atacant de pe stradă, sări spre Corina și ca un adevărat cavaler o conduse în ring. Luanei nu-i veni să creadă că acest băiat, care rupea mingea atunci când o avea la picior, era capabil de așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
împreună. Forțată să participe la distracție, Luana descoperi o atmosferă incendiară. Se dansa nebunește, se bea bere. Lumina difuză și aglomerația de suflete îi oferi prilejul să stea pitită într-un colț și să privească agitația celorlalți. Mara, invitată la dans din mers, în ciuda felului ei de-a fi încinsese o discuție aprinsă cu partenerul. Luana, descoperită în ungherul ei, se trezi și ea invitată. În lumina palidă, nu reuși să zărească trăsăturile băiatului care făcuse acest gest. Mă numesc Antal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Animale sunt destule... Dar de ce să plictisim lumea ce s-a adunat? Haideți, spuneți, nu-i păcat? "Scârț-Scârț!" Hohotele de râs și aplauzele le umplură inimile de fericire. Erau în al nouălea cer. Dar surpriza nu se încheia aici. Urma dansul, acel dans a cărui tematică Luana se chinuise, îndelung, s-o găsească, pentru că Dan nu era afon doar la cântat, ci și la dansat. Lipsit de ureche muzicală și greoi, ea îi striga înciudată: Ce-ai să te faci, băiatule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
destule... Dar de ce să plictisim lumea ce s-a adunat? Haideți, spuneți, nu-i păcat? "Scârț-Scârț!" Hohotele de râs și aplauzele le umplură inimile de fericire. Erau în al nouălea cer. Dar surpriza nu se încheia aici. Urma dansul, acel dans a cărui tematică Luana se chinuise, îndelung, s-o găsească, pentru că Dan nu era afon doar la cântat, ci și la dansat. Lipsit de ureche muzicală și greoi, ea îi striga înciudată: Ce-ai să te faci, băiatule, când te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în fața Luanei cu un zâmbet pe chipul lunguieț: Dansați, domnișoară? Îl chema Valentin Gațiu, purta ochelari și un soi de mustăcioară aruncată sub nas. Compunea cântece și se acompania la chitară atunci când le interpreta. Colegii îi spuneau "Trubadurul". După câteva dansuri se retraseră pe hol și băiatul îi cântă mai multe compoziții. Pasiunea pentru muzică îi apropie imediat. Fredonară împreună versurile simple ale cântecelor pe care fata le memoră de la prima audiție. Ar mai fi zăbovit mult și bine în lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cerc, retrași, ferindu-se de aglomerație. Luana nu se așteptase ca Renar să stăpânească ritmul atât de bine. Ar fi jurat că va sta deoparte analizând, plin de o importanță critică, mișcările celorlalți. La primul blues a invitat-o la dans, serios și galant și privind-o în ochi și-a cerut iertare. Te rog să mă scuzi pentru tot ce am spus azi. N-am mai întâlnit fete ca tine. La noi... Sper că nu începi iar. Nu. Te asigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
reuniunea de sfârșit de trimestru. A venit cu Bogdan și mai mult forțat au scos-o din casă și-au aruncat-o în aglomerația de suflete înghesuite în sala prea puțin încăpătoare. În timp ce câteva perechi se "dezmembrau" în "ringul de dans", în fața ei răsări, ca din pământ, Marc. O invită la dans, cu binecunoscuta delicatețe. Amintindu-și ultima lor întâlnire, Luana roși. Dar băiatul nu-i purta pică. Își dorea să rămână amici, dacă Luana era de acord. Auzise că avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mult forțat au scos-o din casă și-au aruncat-o în aglomerația de suflete înghesuite în sala prea puțin încăpătoare. În timp ce câteva perechi se "dezmembrau" în "ringul de dans", în fața ei răsări, ca din pământ, Marc. O invită la dans, cu binecunoscuta delicatețe. Amintindu-și ultima lor întâlnire, Luana roși. Dar băiatul nu-i purta pică. Își dorea să rămână amici, dacă Luana era de acord. Auzise că avea invitați în noaptea unică dintre ani și-i dorea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]