3,978 matches
-
convergent prin Dealul Carapacea tot spre Dealul Carpelit. Culmea Pricopanului sau Cheii (cu numeroase vârfuri ascuțite) și masivul Megina închid depresiunea longitudinala Greci, drenata de două vai, largi, - Dumbravei și Plopilor, ce se prelungește spre nord-est, cu partea superioară a depresiunii Cernei. Această culme secundară este constituită din granițe gnaisice, micașisturi, cuarțite și amfibolite, intens dezagregate. Spre nord-vest, culmea Pricopanului se prelungește prin Dealul Sărărica, dar cu înălțimi mai mici. Tot spre vest, urmează a doua culme secundară, paralelă cu cele
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
valea Lozovei, apar numai două culmi paralele, prima formată din Dealul Coșlugea (336 m) și a doua din dealurile Pîrlita și Boclugea (393 m), constituite, de asemenea, din cuarțite, filite, granițe de varsta proterozoica. În nord-estul Munților Macin se află Depresiunea Tăiței superioare, cu caracter longitudinal (Nifon-Balabancea-Horia), care, prin Pasul Teilor, se prelungește în depresinea Luncaviței. În cuprinsul depresiunii Tăiței superioare apar întinse glacisuri deluvio-proluviale, cu terenuri bune pentru culturi și pășuni. În general, Munții Măcinului se prezintă din punct de
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
dealurile Pîrlita și Boclugea (393 m), constituite, de asemenea, din cuarțite, filite, granițe de varsta proterozoica. În nord-estul Munților Macin se află Depresiunea Tăiței superioare, cu caracter longitudinal (Nifon-Balabancea-Horia), care, prin Pasul Teilor, se prelungește în depresinea Luncaviței. În cuprinsul depresiunii Tăiței superioare apar întinse glacisuri deluvio-proluviale, cu terenuri bune pentru culturi și pășuni. În general, Munții Măcinului se prezintă din punct de vedere tectonic sub forma unui mare anticlinoriu, din care eroziunea, foarte accentuată și îndelungată, a scos la suprafață
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
către lunca Dunării. În partea de sud, podișul Dobrogei de Nord cuprinde podișul Babadagului cu aspect de patrulater, dispus între Dunăre și laguna Razim. Relieful depresionar se află în părțile marginale ale acestei regiuni. Spre lunca Dunării se înșira câteva depresiuni sub forma unor golfuri, cum sunt Luncavița, Saun, Greci, Dorobanțu ș.a. care pe unele sectoare sunt delimitate de inselberguri. Spre latura estică, se desfasoara Depresiunea Nalbant, care ocupă circa 9% din spațiul podișului Dobrogei de Nord, zona complexului lacului Razim
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
depresionar se află în părțile marginale ale acestei regiuni. Spre lunca Dunării se înșira câteva depresiuni sub forma unor golfuri, cum sunt Luncavița, Saun, Greci, Dorobanțu ș.a. care pe unele sectoare sunt delimitate de inselberguri. Spre latura estică, se desfasoara Depresiunea Nalbant, care ocupă circa 9% din spațiul podișului Dobrogei de Nord, zona complexului lacului Razim e mărginita de câmpiile Nucarilor și Ceamurliei. Climă se manifestă printr-un regim temperat cu pronunțat continentalism unde verile sunt secetoase, iar iernile sunt friguroase
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
ce se reflectă negativ în scurgerea râurilor și într-o anumită măsură, în procesul de vegetație al culturilor agricole. În aria Munților Măcinului cade cea mai mare cantitate medie/ an de precipitații (circa 500 mm/an) din Dobrogea, iar în Depresiunea Nălbant și în porțiunea marginala a lacului Razim, aceasta scade circa 400 mm/an. Cele de la baza unor deluvii, au debite reduse și sunt extrem de fluctuante. Principalele râuri din Dobrogea de Nord sunt: Taița (57 km), Telita (48 km), Slavă
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
3 km), care se varsă în Lacul Razim și râurile Cerna, Aiorman, Jijila-Sarniar, care se varsă în Dunăre. Lacurile din această zonă se împart după geneză: Prin varietatea și fertilitatea lor, joacă un rol important pentru dezvoltarea culturii agricole. În depresiunea interioară și pe galcisurile de versant ale Dobrogei de Nord au o largă răspândire cernoziomurile carbonatice vermice și solurile bălane foarte utile pentru culturile agricole.Pe spațiile ocupate de pădurile mezofile și xerofile din Podișul Babadag și Niculițelului, predomina solurile
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
asociate unor mișcări epirocenetice active. Acestea vor declanșa procesul formării suprafețelor de nivelare, situate între 200 și 400 m. Etapă Cuaternara se remarcă prin: înălțări diferențiate pe compartimente, adâncirea văilor, apariția de forme carstice acumulări puternice în albii, dezvoltarea unor depresiuni. Un proces important, apărut odată cu accentuarea aridizării climei și care continuă și azi, e cel de pedimentație. Podișul Dobrogei de Nord se află sub influența condițiilor climatice cu pronunțat continentalism și a unui relief cu o morfologie variată. Vegetația și
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
păduri din Dobrogea. Căpriorul atinge, pe alocuri densități apreciabile (60-90 exemplare pe efective dețin toată Dobrogea sunt în Codrul de la sud de Babadag (120 exemplare în 2003) apoi în regiunile Alba-Celic (107 exemplare) și Atmagea (100 exemplare). În spațiile deschise Depresiunea Nalbant, Beștepe-Malcioc el e rar (sub 20 exemplare). În pădurile din Munții Măcinului și din depresunea Niculițelului și întâlnește cerbul, efectuvul său fiind de 56 exemplare (2003). Totodată în pădurile din Vestul Podișului Babadag s-a colonizat cerbul lopătar, ale
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
prezența numeroaselor specii amenințate cu dispariția, s-a materializat prin constituirea Parcului Național Munții Măcinului, în suprafață totală de 11.321 ha, incluzând două lanțuri muntoase principale: Pricopan-Megina ( în capătul nord-vestic) și Macin ( în partea centrală și sud-estică) separate prin depresiunea Greci. Tipurile de roci dominante sunt granițele, porfirele, argilă cu caolin, cuarțul și recent depozitatele straturi de loess. Din suprafața totală a parcului, 11.291 ha aparțin Administrației Naționale a Pădurilor, din care 10.160 ha sunt păduri, 940 ha
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
în luna iulie. Din punct de vedere geologic, bazinul hidrografic al râului Cerna aparține masivului Poiana Ruscăi. Până în Hunedoara, este constituit din șisturi cristaline peste care s-au depus formațiuni terțiare și apoi cuaternare. De la Hunedoara spre Nord aprține neogenului depresiunii. În cuprinsul luncilor, pe depozite aluviale sau aluvio-proluviale, s-au format soluri aluviale, sub pajijti mezohidrofile, cu grosimi limitate la 20-30 cm. Cantitățile de humus sunt reduse , 2-5 %, solul necesitând fertilizare și măsuri de prevenire a excesului de umiditate. În
Râul Cerna, Mureș () [Corola-website/Science/306339_a_307668]
-
În cuprinsul luncilor, pe depozite aluviale sau aluvio-proluviale, s-au format soluri aluviale, sub pajijti mezohidrofile, cu grosimi limitate la 20-30 cm. Cantitățile de humus sunt reduse , 2-5 %, solul necesitând fertilizare și măsuri de prevenire a excesului de umiditate. În depresiunea Hunedoarei apar solurile cernoziomoide, pseudorendzine și vertisolurile, solurile brune, brune podzolite și solurile podzolice argioiluviale. Constatăm că în zona Hunedoarei predomina grupa solurilor automorfe și hidromorfe; de asemenea în păroprții mai reduse întâlnim grupa solurilor litomorfe, asociațiii montane și submontane
Râul Cerna, Mureș () [Corola-website/Science/306339_a_307668]
-
este o unitate de relief din cadrul Carpaților de Curbură, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali. Este situat la est de cursurile superioare ale râurilor Teleajen și Tărlung. Se învecinează cu Munții Tătaru și Munții Siriu la sud-est și est, Depresiunea Întorsurii, Munții Întorsurii la nord și Munții Grohotiș la vest. Cel mai înalt pisc este Vârful Ciucaș, având 1.954 m. Alte vârfuri sunt Gropșoare (1883 m), Tigăile Mari (1844 m), Zăganu (1817 m). Sunt alcatuiți din două culmi principale
Masivul Ciucaș () [Corola-website/Science/306403_a_307732]
-
(în armeană Երևան/ -denumirea oficială- sau Երեվան) este capitala Armeniei. Orașul are în anul 2009 o populatie estimata la 1.111.300 locuitori. Este localizat în partea central-vestică a țării,într-o depresiune intramontană. Regiunea Erevanului este deja locuit în secolul IV î.e.n. Așezări omenești s-au găsit în regiunile Shengavit, Tsitsernakaberd, Karmir Blur, Arin Berd, Karmir Berd și Berdadzor din perioada bronzului. Localitatea este pentru prima oară amintită în anul 782 î.e.n.
Erevan () [Corola-website/Science/306459_a_307788]
-
este un oraș-oază din Tunisia, cu cca 20.000 locuitori. Oaza se întinde între dealuri deșertice și dune, la 400 km sud-vest de Tunis, la colțul nord-vestic al depresiunii saline numite "Chott Djerid". Nefta este o stație fertilă în drumul caravanelor deșertului și un centru religios pentru pelerinii Sufi, care asigură un loc de popas păsărilor migratoare în drumul lor spre și dinspre continentul african. Aprovizionată de mai mult
Nefta () [Corola-website/Science/305793_a_307122]
-
strănepoții lui Noe. Din acel izvor s-a dezvoltat o oază fertilă care astăzi se cuibărește printre dealurile sterpe și mișcătoare din vestul Tunisiei. Un petic verde surprinzător într-o mare de nisip, Nefta domină partea sudică a unei vaste depresiuni saline cunoscută sub numele de "Chott Djerid". În timp ce soarele aspru al deșertului mistuie terenul înconjurător, din solul Neftei izvorăsc ape dulci. Lichidul prețios iese la suprafața prin 152 de izvoare care sunt aprovizionate nu de ploile locale neglijabile, ci de
Nefta () [Corola-website/Science/305793_a_307122]
-
nisipul și irigă pământul. În total, mai mult de 950 ha de deșert au fost fertilizate prin intermediul fântânilor arteziene ale Neftei. În anii '60, aceste izvoare naturale au fost completate de izvoare artificiale. Imediat în nordul oazei se află o depresiune cu palmieri numită "La Corbeille", care în limba franceză înseamnă „coșul deschis”. Aici, apa de izvor țâșnește afară din duzini de crăpături și fisuri ale pantelor maronii abrupte ale acestei depresiuni în formă de crater. Timp de mai mult de
Nefta () [Corola-website/Science/305793_a_307122]
-
izvoare artificiale. Imediat în nordul oazei se află o depresiune cu palmieri numită "La Corbeille", care în limba franceză înseamnă „coșul deschis”. Aici, apa de izvor țâșnește afară din duzini de crăpături și fisuri ale pantelor maronii abrupte ale acestei depresiuni în formă de crater. Timp de mai mult de o mie de ani, Nefta a fost un important centru religios pentru o sectă islamică numită Sufi. Fondatorul acestui centru, Sidi Ibrahim, a sosit la Nefta curând după cucerirea musulmană a
Nefta () [Corola-website/Science/305793_a_307122]
-
Călătorul ajuns în împărăția de culmi, de creste sau platouri, întrerupte neașteptat de văi prăpăstioase, întâlnește, la tot pasul, priveliști de o frumusețe aparte. În timp ce în nordul și in sudul acestei uriități montane așezările apar doar pe văi și în cadrul depresiunilor, in partea centrală a Munților Trăscăului satele și cătunele urcă până sus pe coama lor, risipindu-se pe crestele munților. Natura a înzestrat spațiul carpatic al Trăscăului cu numeroase locuri interesante nu numai din punct de vedere științific, dar și
Munții Trascăului () [Corola-website/Science/305817_a_307146]
-
Semenic, alcătuiți din șisturi cristaline, Munții Aninei, situați spre vest, în continuarea acestora, au o structură și petrografie foarte complicate, în care calcarele ocupă suprafețe importante și dau forme reprezentative. La sud de zona Semenic-Anina se dezvoltă, pe Valea Nerei, Depresiunea Almăjului (Bozovici), o depresiune intramontană ca poziție; în sudul acesteia, Munții Almăjului, mai înalți, au la interferența cu Dunărea un relief spectaculos, îndeosebi în zona Cazanelor. Fâșia calcaroasă este continuată din Munții Aninei în Munții Locvei, iar la intersecția ei
Munții Banatului () [Corola-website/Science/305896_a_307225]
-
cristaline, Munții Aninei, situați spre vest, în continuarea acestora, au o structură și petrografie foarte complicate, în care calcarele ocupă suprafețe importante și dau forme reprezentative. La sud de zona Semenic-Anina se dezvoltă, pe Valea Nerei, Depresiunea Almăjului (Bozovici), o depresiune intramontană ca poziție; în sudul acesteia, Munții Almăjului, mai înalți, au la interferența cu Dunărea un relief spectaculos, îndeosebi în zona Cazanelor. Fâșia calcaroasă este continuată din Munții Aninei în Munții Locvei, iar la intersecția ei cu Valea Nerei s-
Munții Banatului () [Corola-website/Science/305896_a_307225]
-
au la interferența cu Dunărea un relief spectaculos, îndeosebi în zona Cazanelor. Fâșia calcaroasă este continuată din Munții Aninei în Munții Locvei, iar la intersecția ei cu Valea Nerei s-au dezvoltat Cheile Nerei. Munții Banatului continuă spre nord-vest, dincolo de Depresiunea Caraș-Ezeriș (pe valea râului Caraș) cu Munții Dognecei, mai joși (615 m) și „înecați” în sedimente. Culoarul Timiș-Cerna și Munții Banatului au reprezentat în perioada daco-romană un teritoriu de populare intensa. Dierna (Orșova) și Ad Mediam (Mehadia) erau puncte de
Munții Banatului () [Corola-website/Science/305896_a_307225]
-
Респу́блика Мари́й Эл "; mari: "Марий Эл Республика ") este un subiect federal al Rusiei (o republică). Republica este plasată în estul Câmpiei Europei Răsăritene a Federației Ruse, de-a lungul râului Volga. În vestul republicii se află Depresiunea Mari, o regiune mlăștinoasă. O suprafață de 57% din teritoriul republicii este acoperită de păduri. Republica este localizată pe fusul orar al Moscovei (MSK/MSD). Diferența fața de UTC este de +3 (MSK)/+4 (MSD). În republică sunt 476 de
Mari El () [Corola-website/Science/305931_a_307260]
-
Podișul Iranului este cel mai mare podiș intramontan al Asiei de Sud-Vest. Relieful este caracterizat de prezență lanțurilor muntoase care converg la cele două extremități (în Podișul Armeniei, la vest și în Munții Hindukush, la est) și închid între ele depresiuni largi, ocupate de podișuri interioare, brăzdate de culmi muntoase care le domină. Sub aspect "tectonic" tot acest complex aparține sistemului alpino-himalayan, fiind cutat în mai multe faze. Climă este influențată de prezență munților marginali, cu rol de barieră în calea
Geografia Iranului () [Corola-website/Science/305979_a_307308]
-
an), datorită aerului umed adus de deasupra Mării Caspice. Hidrografia: râurile sunt rare, au un regim torențial în cursul superior și seaca în cel inferior, unde debușează în mlaștini și sărături. Lacurile sărate mari punctează zone joase ale unora în depresiunile interne, cum sunt: Lacul Namek, Nahtegan, Task. Vegetația este dominată de stepe uscate, formațiuni deșertice și xerofile montane. Pădurile sunt prezente doar pe unii versanți exteriori ai munților (Elbrus, Kopet Dag, Suleiman). În deserturile argiloase, cele mai frecvente sunt pelicanul
Geografia Iranului () [Corola-website/Science/305979_a_307308]