27,244 matches
-
Casei Apelor, "să se lucreze o fântână de fier, frumos construită, care, ca monument al acestui apeduc, să împodobească bazinul aflător în ograda Curții Vechi, sau acel de dinaintea Mitropoliei (subl. ns.). În condițiile încuviințării proiectului printr-un răspuns pozitiv, ruga destinatarul "să binevoiască a înștiința pe proprietarii fabricii de Ruskberg că sînt împuternicit a rândui să să facă, pentru rămășița din anul trecut, o fântână de schijă, asupra căria fabricanții vor înfățișa și un conto"9. Lipsa altor informații (din sursa
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
mică sau mijlocie. Buna sa intenție a mers până într-acolo încât, erijându-se în coacționar al întreprinderii, a și întocmit un proiect de memoriu însoțit de proiectul contractului de învoială între societari și mănăstirea Bistrița, ambele documente având ca destinatar guvernul, în speranța că acesta va sprijini, va înlesni, va asigura și va întări după formă condițiile "pe care se razimă înființarea și statornicirea acestei întâi băi de fier în Moldova"17. În numele "asociației de acții" (vezi anexa), pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
mănăstire, ale cărei produse cerealiere și animaliere și-ar fi aflat un bun debușeu printre coloniști. Este însă puțin probabil ca administrației mănăstirilor în cauză să-i fi parvenit textul proiectului de contract, după cum la fel de improbabilă este și cunoașterea de către destinatar a cuprinsului memoriului însoțitor, de vreme ce nici un alt document din epocă, oficial sau neoficial, nu semnalează vreo reacție. Încât, aceste strădanii ale lui Mihalic de Hodocin în direcția dotării economiei Moldovei cu o întreprindere industrială de însemnătate majoră n-au depășit
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
în patria sa, l-ar fi primit". Un memoriu cu exact același conținut și în formă identică, respectând însă formulele protocolare de adresabilitate, a fost transmis, totodată, și domnitorului Grigore Al. Ghica, care, prin rezoluția înscrisă pe document, cerea primului destinatar Departamentul Lucrărilor Publice să dea Sfatului Administrativ cuvenitele explicații lămuritoare "asupra împregiurărilor"3. Prin urmare, soluționarea cazului era pasată aceluiași minister. Răspunsul autorităților n-a întârziat câtuși de puțin, dovedind astfel că acel caz nu era unul oarecare, de vreme ce erau
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
vie, mereu trează, a vremii sale. Îl urmăm deci de la primele volute ale unei inteligențe luminoase pînă în cele mai ascunse cotloane ale sufletului, trecînd prin varii emoții mînie, pasiune, ironie șfichiuitoare, îndoieli sau generoase elanuri de prietenie. Regăsim, la destinatari, minunata pleiadă a celor care au contat în literatura secolului XX, și nu numai: Maurice Barrès, Francis Jammes (nașii săi literari), Montherlant, Valéry, Proust, Cocteau, Paulhan, Drieu La Rochelle, Gide sau Claudel, dar și pe generalul de Gaulle, căruia Mauriac
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Ieșind din cărțile lui Roussy ești destul de derutat, căci online, nicio identitate nu e percepută ca fiind mai autentică decît alta... Dar poate că în raportul lor cu cititorul se manifestă cea mai mare îndrăzneală a celor doi scriitori, căci destinatarul, departe de a fi un element pasiv, presupus de orice text, devine un complice nu întotdeauna ideal de altfel, ba chiar adesea refractar, încăpățînat, ezitant al procesului de decodare, desigur, ci este un participant activ la deznodămînt, la tentativa de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pudoare, probabil, pe mai multe din coperțile celor 34 de caiete găsite de Simone, apare mențiunea "à détruire" ("a fi distrus"), îndelung subliniată... Desigur, nu ar fi primul paradox ciora nian. Din clipa în care începi să scrii, prezența unui destinatar, a unui lector implicit este de netăgăduit. Nu scrii pentru tine, sau nu exclusiv, deși Cioran afirmă contrariul : "Nu scriu decît pentru a mă elibera de crizele mele de obidă. Nu e plăcut pentru cititori. Dar nu scriu ca să fiu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de text de cea de discurs, distincție pe care o consideră extrem de avantajoasă, cel puțin prin prisma efectului anulării unei prejudecăți: aceea de a asocia orice practică semnificantă cu limba vorbită. Astfel, în timp ce discursul presupune întotdeauna un destinator și un destinatar (deci, în limbaj tel-quel-ist, este "un obiect de schimb"), textul este un "proces de producere a sensului". Este, credem, evidentă opțiunea autoarei pentru termenul de text, care, spre deosebire de cel de discurs, impune categoriile de procesualitate, dinamism, structurare în mișcare. Intertextualitatea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care trebuie expus complet, ci se raportează la scriitura însăși. Se pot identifica așadar tipurile de tensiune care alcătuiesc textul și care decurg din: 1) "mișcarea infinită a scriiturii", care trebuie să se supună limitelor textuale; 2) interacțiunile variabile destinator/destinatar, semnificant/semnificat; 3) intertextualitate (seriile culturale și istorice adiacente). Interacțiunile multiple, pe de altă parte, imprimă textului posibilitatea funcționării pe diferite niveluri, astfel încât el se descrie ca "sistem diferențial" în care scriitura nu este o funcție expresivă, ci una operatoare
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sau grafemul putându-se constitui doar prin intermediul urmei pe care celelalte componente ale sistemului le imprimă în el (complexul acestor urme formează arhi-scrierea: scrierea în general, ca model al oricărei limbi). Scriitura trebuie să funcționeze în absența autorului și a destinatarului empiric. De asemenea, ea trebuie să fie repetabilă, indiferent de moartea destinatorului și a destinatarilor săi. Se descalifică astfel mitul contextului, iar limitarea conceptului de context real sau lingvistic face posibilă alunecarea de la conceptul de polisemie spre cel de diseminare
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
imprimă în el (complexul acestor urme formează arhi-scrierea: scrierea în general, ca model al oricărei limbi). Scriitura trebuie să funcționeze în absența autorului și a destinatarului empiric. De asemenea, ea trebuie să fie repetabilă, indiferent de moartea destinatorului și a destinatarilor săi. Se descalifică astfel mitul contextului, iar limitarea conceptului de context real sau lingvistic face posibilă alunecarea de la conceptul de polisemie spre cel de diseminare ca "nucleu" de bază al scriiturii. Prin generalizare, posibilitatea de a se lipsi de referent
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de semnificat face din orice tip de marcă (inclusiv cea orală) "un grafem în general". Pentru John Searle 291 însă există un concept cel de intenționalitate care apare în orice tip de comunicare și care nu depinde de absența autorului, destinatarului și a contextului unei scriituri. Pentru același Searle, confuzia între conceptul de permanență și cel de iterabilitate, ca trăsături ale discursului, este cea care duce la asimilarea cuvântului derridarian cu scriitura 292. Derrida rămâne un reper în ceea ce privește modalitatea nouă de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
acordă Foucault. Sesizând proliferarea la nesfârșit a limbajului, precum și tendința sa de a se suprapune lui însuși (acea inflație a limbajului de care vorbea și Jacques Derrida), Foucault crede că limita și centrul său sunt date de fenomenul morții, ca destinatar și amenințare perpetuă. Mai mult, nu este vorba aici de un sens personal al scriiturii, dat de acel "scriu pentru a nu muri", ci de însăși condiția scriiturii actuale care propune o serie de experieri-limită, ce par a trimite la
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
depășire a sensului. Remarcabilă este metafora derridariană a incendiului pustiitor din La carte postale de Socrate à Freud et au-délà, în urma literelor sensurile fiind arse într-un incendiu universal al cuvintelor, scrierile luând forma unei corespondențe fără expeditor și fără destinatar. Astfel, textul nu mai este considerat depozitarul, garantul unui sens, la fel cum el nu mai posedă nici funcția de a mai trimite la o realitate, deoarece, în general, "postmoderniștii adâncesc falia dintre cod/limbaj și mesaj/subiecți avansând în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Amintesc definiția Danielei Rovența-Frumușani (op. cit., p. 149) care accede la înțelegerea discursului argumentativ drept "discurs orientat, vizând producerea unei modificări în universul epistemic al interlocutorului (interlocutorilor), modificare care poate reprezenta o consolidare sau o transformare a convingerilor, credințelor, reprezentărilor subiectului destinatar". 538 Ruth Amossy, "The Argumentative Dimension of Discourse", în Frans H. van Eemeren, J. Anthony Blair, Charles A. Willard, A. Francisca Snoeck Henkermans (ed.), op. cit., pp. 13-16. 539 Chaϊm Perelman și Lucie Olbrechts-Tyteca, La Nouvelle Rhétorique. Traité de l'argumentation
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
valori mobiliare (societatea emitentă respectivă), principalul rol al instituțiilor de intermediere financiară constă în reducerea costurilor de cercetare și investigare a potențialilor investitori și de urmărire a plasamentelor (prin cotații)15. Populația, la rândul ei, beneficiază de rețeaua diversificată de destinatari ai creditelor oferită de intermedierea financiară. Rolul instituțiilor de intermediere financiară se manifestă, în acest caz, prin reducerea riscului plasamentelor în investițiile de portofoliu și în monitorizarea debitorilor. Încheierea tranzacțiilor este potențată de informația permanentă și accesibilă oferită de piața
[Corola-publishinghouse/Science/1466_a_2764]
-
Idem., p. 207. 121 P.M. Cosmovici, R. Munteanu, op. cit., p. 211. 122 P.M. Cosmovici, R. Munteanu, op. cit., p. 215. 123 De exemplu, scrisorile circulare sau facturile adresate de un fabricant distribuitorilor săi, indicațiile din acestea putând fi acceptatea tacit de destinatari. De exemplu, interdicția de a exporta sau condițiile generale de vânzare care prevăd că numai un farmacist poate fi distributor al unor produse cosmetice. 124 P.M. Cosmovici, R. Munteanu, op. cit., p. 221. 125 Idem., p. 226. 126 Idem., p. 227
Dreptul concurenţei by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1417_a_2659]
-
nr. 75647. 407 S54(2)/D1, 9 rue des Fourneaux, Paris in 9 Noembr. 1900, 57670. 408 S54(3)/D1, Paris in 30 Dec 1900, 9 Rue des Fourneaux, 57671. 409 S12/CML, Fondul N. Vermont, emitentul Strâmbu (Strâmbulescu), Ipolit, destinatarul Kimon Loghi, data 1927, martie 21; București, 209399. 410 "Expozițiile de la Ateneu: Eugène Carrière, Aman-Jean, Grandhomme, Henry Martin, Voinescu Eugen, Gropeanu Nicolae, Serafim Dimitrie, Kimon Loghi, Luchian, Petrașcu Gh., Artachino C., Aricescu Al., Mihăilescu D., Hârlescu D.", în Viața românească
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a civililor este condus de un medic colonel din Armata Roșie și are următorul personal: sub-director: Dr. S. Herșcovici; Chirurgie: Dr. S. Naftalis; interne: Dr. M. Weinfeld; venerice: Dr. J. Graur; farmacia: farmacist Aron Marcel”. Pentru a-i lămuri suficient pe destinatarii raportului de activitate, dr. Weinfeld făcea și un scurt istoric al evenimentelor recente: „Înainte de intrarea armatei roșii acest spital a fost utilizat ca spital militar german lăsând o parte pentru civili, iar la retragerea armatei germane a fost devastat și
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
iar formula amară folosită de acesta în continuarea adresei este relevantă: „...e regretabil că tocmai acei ce au sarcina de a stabili ordinea (subl.ns.), se dedau la acte de samavolnicie. Vă rugăm să binevoiți a dispune (...)”. Iată și rezoluția destinatarului, colonelul C. Alexandru, pe care îl bănuim a fi fost vreun important responsabil militar, care scoate clar în evidență faptul că măcar pe teritoriul orașului Huși erau staționate și alte unități militare, numai această companie nu: „...după informațiile luate dela
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
noiembrie a anului 1989, am aflat dintr-un document interesant și, oarecum, hazliu. Astfel, la data de 26 octombrie 1989, la Comitetul județean PCR era înregistrată o „notă” trimisă de „tovarășul Buga de la CC al PCR, Secția Relații Externe”. Ca destinatar fusese desemnat „tovarășul secretar Demeter Petru”. Iată o parte din cuprinsul acestei adrese: „...miercuri, 1 noiembrie, ora 14,00, să se organizeze la I.M.I. (Întreprinderea de materiale izolatoare, n.n.) Vaslui adunarea festivă consacrată aniversării a 72 de ani de la Marea
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
Mă întrebam ce mai face sufletul românesc? Stă obosit și așteaptă să fie îmbrăcat în haină de lumină. Bunătatea sa nu mai are timp să înflorească.[...] Sărbători fericite, oameni buni!"153 În mare măsură discursurile religioase publice aduc în atenția destinatarilor și iubirea de neam și țară, dar, pe lângă acestea, exponentul publicistic al acestui gen discursiv adoptat în revista Rost, este Claudiu Târziu 154. Iată un gen discursiv lăudabil care știe să păstreze echilibrul între naționalism și religiozitate, mizând pe recunoașterea
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
de recunoaștere ale lui Proust, îl leagă pe acesta de o serie de momente care se întind până la crearea lumii" (1990, p. 163). Pe de altă parte, Fuller insistă asupra perspectivei imaginative augmentate atât de eul creator, cât și de destinatarul mesajului poetic, cititorul: "Subiectul poemului Milton este trezirea imaginației a lui Milton, a lui Blake și a cititorului până la potențialul sau antropo-divin maxim" (1988, p. 162). El argumentează, în continuare, ca Milton este axat asupra "posibilităților Imaginației eliberate de corupția
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
de artă să reprezinte ceea ce dorești, atâta vreme cât ea este simplă și unitară" (Preminger, Hardison, Jr. și Kerrane, 1974, p. 159). 125 Mărturii formulate explicit în apărarea conceptului de "acheiropoieton" sunt lesne identificabile în scrisorile pe care Blake le adresează următorilor destinatari: Dr. Trusler, datata 16 august 1799 (E: 701), Hayley, datata 6 mai 1800 (E: 705) și Butts, datate 10 ianuarie 180[3] (E: 723), 25 aprilie 1803 (E: 728), respectiv 6 iulie 1803 (E: 729). 126 Într-o epistola către
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
fi privită din perspectiva relațiilor de comunicare dintre indivizi - comunicare interpersonală -, dar și a relațiilor din cadrul structurilor organizatorice - comunicare organizațională - care, desigur, include comunicarea dintre persoane. Procesul de comunicare poate fi: unilateral - când are un singur sens, de la expeditor la destinatar, deoarece se apreciază inutilă verificarea răspunsului. De exemplu, în cazuri de urgență în care ordinul superiorului se execută, nu se discută pentru a nu se pierde timpul; bilateral - când se realizează în ambele sensuri, apare feedbackul, ce oferă posibilitatea intervențiilor
Ghidul Mentorului by Teodora Ruginosu, Angela Sava, Doina Buraga, Cezar Daniel Humelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/1288_a_2201]