KorAP: Find »[drukola/base=dezbrăca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...127 128 129 ...165 >

4,111 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326

Erau chestii copilăroase și chicoteam toate. Așa, ca să ne amuzăm, profesoara a propus să ne comparăm burțile. Ei, și ne-am ridicat bluzele, toată lumea - numai Claudia n-a vrut. Ea a fost singura. Am zis că o deranjează să se dezbrace de față cu alte femei. Adică, profesoara Încălcase o limită, presupun... —Ronnie. Te rog. Treci odată la concluzie. Îmbătrânesc aicea. Era mătușa Sylvia, uimitoare Într-o tunică lungă ruginie cu pantaloni largi asortați. Abia intrase și părea să fi auzit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394

injectat în venă soluția de contrast, se temeau de complicații renale. Au telefonat imediat la etajul trei, să pregătească sala de operații. Doctorița a întrebat: — Cine e de gardă la neurochirurgie? Au început să te pregătească. O infirmieră te-a dezbrăcat încet, tăindu-ți hainele cu foarfecele. Nu știau cum să-i anunțe pe ai tăi. Sperau să găsească vreun act la tine, dar nu aveai nici unul. Ți-au luat din rucsac jurnalul. Doctorița de la reanimare a citit prenumele, apoi numele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
rostogoli pe podea. Înainte de a ieși, am lăsat un bacșiș bun băiatului, care lăsă buretele cu care ștergea tejgheaua și înșfăcă banii cu mâna udă. M-am îndreptat din nou către atelier. În fața mea o liotă de copii pe jumătate dezbrăcați se chinuiau să tragă după ei o pungă pentru gunoi plină cu apă care țâșnea din mai multe părți. Oblonul atelierului era, în sfârșit, pe jumătate ridicat, mi-am aplecat capul și am intrat. Înăuntru, sub sânii uleioși ai unei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
senile. Noi doi împreună începeam să fim ca un vechi palton care și-a pierdut linia de la început și o dată cu ea jena rigidității. Și tocmai faptul că s-a lăsat, consumarea naturală a țesăturii îl fac unic, inimitabil. Mi-am dezbrăcat halatul de baie și l-am lăsat să cadă pe nisip. Elsa și-a tras îndărăt capul cu o mișcare bruscă. — Ești gol! Râdea în timp ce mergea prin apă privindu-mi șoldurile goale, prea largi pentru un bărbat. Îi mai plăceam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
fost o femeie vizibil bogată. Cu ochii încremeniți într-o unică expresie, identici cu nasturii mari ai taiorului. Inițialele creatorului de modă imprimate pe nasturii aceia continuau să-mi plutească în fața ochilor, ultimul bobârnac al zilei. Am început să mă dezbrac în drum spre baie. Am intrat sub duș, a sunat telefonul. — Ți-ai cumpărat ceva de mâncare? Mama ta era punctuală ca întotdeauna. — Sigur. Bineînțeles că mințeam. În vara aceea trăiam cu arancini, niște turte de orez prăjite, cât se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
cu repeziciune din butonierele de lurex, alergau sub degetele ei ca un rozariu. Sânii ei mici ieșiră la iveală. I-am oprit mâna. — Nu, nu așa. Am luat-o în brațe și am dus-o pe patul din dormitor. Am dezbrăcat-o încet, mișcându-mă în jurul ei calm, cu mâini atente, ca și cum aș fi pregătit un corp pentru autopsie. Ea, supusă, mă lăsa. Când a rămas complet goală, m-am îndepărtat s-o privesc. Italia schiță un zâmbet cât se poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
te rog... I-am prins mâinile și i le-am ridicat deasupra capului, deasupra părului împrăștiat pe cuvertura de pluș. — Nu te mișca. Mi-am plimbat încet privirea pe corpul ei, l-am brăzdat bucată cu bucată. Apoi m-am dezbrăcat și eu complet, cum n-o făcusem niciodată în fața ei. Și nici eu nu eram frumos, aveam brațele prea subțiri, puțină burtă și bățul acela atârnând pieziș printre firele de păr. Și eu mă rușinam. Dar vroiam să fim așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
umezeala buzelor. La început o să-i fie greu, dar după aceea va fi din nou a mea, ca întotdeauna. Nu poate renunța la mine, mi-a spus-o. Coboară brațul, perdeua acoperă deschiderea spre orașul de zi. Încep s-o dezbrac, lângă stofa aceea grea și nemișcată. Îi scot jacheta, n-a făcut-o ea singură, e o jachetă urâtă dintr-o lânică fără culoare și foarte ușoară, pare mucilagine. Îi ating sânii, sânii aceia mici și ofiliți care îmi plac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
care par ale unui manechin. Își scoate fusta, o împăturește cu grijă și o așază pe marginea de metal a patului. Face la fel cu bluza. Gesturile îi sunt lente, încearcă să câștige timp, să amâne momentul de intimitate. Mă dezbrac repede, îmi arunc hainele pe jos. Profit de privire ei întoarsă în altă parte, pentru că acum mi-e rușine. A dat la o parte cuvertura din partea ei de pat, se întinde și trage cearșafurile peste ea. Mă vâr lângă ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
a lungul trupului, își încrucișează picioarele, unul îi alunecă, pentru că nu și-a scos ciorapii. — Nu trebuie s-o facem neapărat. — Știu. Ce amant gentil am devenit dintr-o dată! Ce ridicol trebuie să par! Nu avea nici un chef să se dezbrace. Ar fi rămas cu plăcere lângă perdeaua ușor trasă să privească lumea de la înălțime, să se întrebe dacă exista vreun loc undeva și pentru ea. Când o iau, tresare ușor, și apoi nu mai face nici un gest, mă lasă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
un restaurant din spatele unei mezelării, mâncarea ei preferată era limbă de mânzat în sos verde. N-am vrut să mai știu altceva. Cu mâna nemișcată pe cearșaful care acum este un ecran cinematografic o văd pe femeia aceea cum se dezbracă, își desface ceasul și îl așază pe suprafața de marmură a unei vechi noptiere. Alături, tata își scoate pantalonii și îi pune pe umerașul de lemn. Tata care face dragoste cu bătrâna casieră cu chipul suferind și ceafa mirosind a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
cameristă să deschidă ferestrele și să arunce cearșafurile pe jos. Camerista: o femeie care pleacă cu găleata cu detergenți și cu cearșafurile sub braț. O altă femeie, cu un miros al său și cu un combinezon al său, care se dezbracă lângă un bărbat, și ea face dragoste, și ea se lasă chinuită. Te întrebi dacă tatăl tău îl avea mai gros decât al tău. Nu i l-ai văzut niciodată, dar crezi că așa este. Până una alta, se află

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
noroc. Eu o iubesc, Angela. O iubesc pentru cum a fost și pentru cum suntem. Doi alergători bătrâni în drum spre o linie de sosire din țărână. Plouă ușor. Apă vaporizată care pare polen ud. Am deschis dulăpiorul, m-am dezbrăcat, m-am îmbrăcat. Am mers pe jos și am intrat în această cafenea modernă, plină cu mese care la prânz sunt toate ocupate. Acum e aproape goală. Privesc sandvișurile, cele care au mai rămas. Mă așez lângă ușă, la aer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225

au cuprins o asemenea suferință și groază, încât n-am mai vrut câini sau alte vietăți. Și ne-am mulțumit cu niște păpuși, fantoșele alea mari pe care le-ai văzut la noi și pe care le tot îmbracă și dezbracă Elena. — Ele n-o să vă moară. — Așa e. Și totul mergea foarte bine și eram extrem de mulțumiți. Somnul nu mi-e tulburat de țipetele copiilor, n-aveam de ce să-mi bat capul dacă o să fie băiat sau fată și ce-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
avut câștig de cauză. Am murit. Augusto Pérez — De îndată ce voi muri o trimiți, da? Cum vreți dumneavoastră - răspunse valetul ca să nu mai discute cu stăpânul. Se duseră amândoi în dormitor. Bietul Augusto tremura în așa hal pe când încerca să se dezbrace, încât nu izbutea nici să-și apuce hainele ca să și le scoată. — Dezbracă-mă tu! - îi spuse lui Domingo. Da’ ce-i cu dumneavoastră, domnișorule? Parcă l-ați fi văzut pe dracu’. Sunteți alb și rece ca gheața. Vreți să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
da? Cum vreți dumneavoastră - răspunse valetul ca să nu mai discute cu stăpânul. Se duseră amândoi în dormitor. Bietul Augusto tremura în așa hal pe când încerca să se dezbrace, încât nu izbutea nici să-și apuce hainele ca să și le scoată. — Dezbracă-mă tu! - îi spuse lui Domingo. Da’ ce-i cu dumneavoastră, domnișorule? Parcă l-ați fi văzut pe dracu’. Sunteți alb și rece ca gheața. Vreți să chem doctorul? — Nu, nu; e inutil. — O să vă-ncălzim patul. — La ce bun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
spuse lui Domingo. Da’ ce-i cu dumneavoastră, domnișorule? Parcă l-ați fi văzut pe dracu’. Sunteți alb și rece ca gheața. Vreți să chem doctorul? — Nu, nu; e inutil. — O să vă-ncălzim patul. — La ce bun? Lasă-l. Și dezbracă-mă detot, detot; lasă-mă așa cum m-a făcut mama, cum m-am născut... Dacă m-oi fi născut! Nu mai vorbiți așa, domnișorule! — Acum întinde-mă, întinde-mă tu în pat, că nu mă pot mișca. Bietul Domingo, îngrozit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
mort“, iar după ce trecea de el, un glăscior, din adâncul inimii, îi spunea: „Pesemne ești cu adevărat mort...“ Și astfel ajunse la el acasă. Ajunse acasă, mâncă, încercând să prelungească masa - să o prelungească în grabă -, urcă în dormitor, se dezbrăcă și se vârî în pat ca pentru a dormi, ca pentru a muri. Inima îi bătea puternic. Întins în pat, recită mai întâi un Tatăl nostru și apoi o Ave Maria, oprindu-se la: „Facă-se voia ta precum în cer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309

treia Îl făcea naiv și se mulțumea să-i coasă cămașa, dar În toate astea Fima vedea doar diferite forme ale unei idei unice. Fata cea retrasă, Yael Levin din Yavniel, nu se sfia să li se alăture când Înotau dezbrăcați În nopțile calde, cu lună, În apele vreunui iaz sau ale vreunui râu. Odată văzură din depărtare un ciobănaș de vreo cincisprezece ani, satisfăcându-și poftele cu o capră. Altă dată zăriră două bătrâne foarte pioase, În haine negre, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
am rămas la birou până la nouă. Un importator de accesorii sexuale a dat faliment și eu Îl lichidez. Creditorii sunt o pereche de cumnați ultrareligioși. Imaginează-ți ce comedie. La ce-mi mai trebuie Jean Gabin? N-are importanță. Vino, dezbracă-te! Arăți ca o mâță plouată. Bea mai Întâi puțin scotch. Păcat că nu poți să te vezi. După aceea o să-ți aduc ceva de mâncare. Ce te-a făcut să te gândești azi la mine? —Articolul tău de vineri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
două sacoșe pline cu mâncare și articole de curățenie pe care le cumpărase pe drum, având aerul unei asistente sociale energice, care Își ia inima În dinți și coboară În primele linii ale mizeriei. După cafea se ridica și se dezbrăca hotărâtă, aproape fără un cuvânt. Făceau sex rapid și se ridicau imediat ce terminau, ca niște soldați din tranșee, după ce Împărțeau o cutie de conserve Între două bombardamente de artilerie. După ce făceau dragoste, Nina se Încuia În baie, frecându-și trupul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
a zis frate. Niciodată nu ți se va mai oferi un asemenea dar, ca o femeie străină să-ți spună frate. A avut Încredere În tine fără să te cunoască, a crezut În tine până-ntr-atât Încât s-o dezbraci și s-o culci În patul tău, ți-a zis că ești un Înger, iar tu te-ai acoperit cu perfidie În mantie de sfânt, ca să-ți ascunzi poftele. Ca să nu mai vorbim de pisica pe care ai speriat-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
o mie de ani? Cum mi-ai povestit tu odată? Fima Își zise: Uite că o luăm de la capăt, cu dorul de partea ariană. Sau de Karla. Îl ridică pe Dimi În brațe și Îl duse În camera lui. Îl dezbrăcă și Îi puse pijamaua. În insulele Galápagos nu există iarnă. Primăvara domnește acolo mereu. Și broaștele țestoase trăiesc o mie de ani și ajung mari cât masa asta, pentru că nu vânează, nu visează și nu fac nici un zgomot. Ca și cum totul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
să-i potolească greața. Poate că ar fi trebuit chiar să facă ce propusese Dimi, să găsească o lanternă puternică, să coboare În valea Întunecată, să caute câinele rănit și să Încerce să-l salveze. La două și jumătate se dezbrăcă, intră la duș și se spălă cu apă abia călduță, fiindcă se simțea dezgustător de murdar. I se părea că săpunul și chiar apa erau vâscoase. Stătea În fața oglinzii, gol și furios, tremurând de frig și scârbit de paloarea bolnăvicioasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
verset În Psalmi: Îmi plânge sufletul de durere. Chiar așa: Îmi plânge. Uneori nu Înțeleg pentru ce mă mai Învârt pe aici, ca zăpada de anul trecut. Mă duc. Mă Întorc. Scriu. Șterg. Completez formulare la birou. Mă Îmbrac. Mă dezbrac. Telefonez. Îi deranjez pe toți și Îi Înnebunesc de cap. Îl enervez pe taică-meu intenționat. Cum mai e cineva În stare să mă suporte? Cum se face că tu nu m-ai trimis Încă la toți dracii? Învață-mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]