3,587 matches
-
lor în anturajul lui Hitler pentru a putea plasa o bombă sau pentru a-l împușca. Sarcina s-a dovedit extrem de dificilă. Cum situația de pe fronturi continua să se deterioreze, Hitler nu mai apărea în public și vizita rareori Berlinul. Dictatorul își petrecea cea mai mare parte a timpului în cartierul general din Prusia Răsăriteană, cu scurte pauze în care vizita reședința din munții Bavariei, Berchtesgaden. În ambele locații, Hitler era înconjurat de oameni pe care îi cunoștea bine și în
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
permitea lui Stauffenberg să participe la conferințele militare ale lui Hitler, atât în Prusia Orientală cât și la Berchtesgaden. Stauffenberg avea posibilitatea să-l ucidă pe Hitler cu o bombă sau cu pistolul. Conspiratorii care rezistaseră ideii de ucidere a dictatorului din motive etico-religioase își schimbaseră atitudinea. Conspiratorilor li se alăturaseră noi complici. Printre aceștia se aflau generalul Carl-Heinrich von Stülpnagel, comandantul trupelor din Franța, care trebuia să negocieze un armistițiu cu aliații occidentali imediat după uciderea lui Hitler. Complotiștii erau
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
el ca să acționeze cu prima ocazie. La 20 iulie, la ora 10 dimineața, Stauffenberg s-a deplasat pe calea aerului la Rastenburg la o nouă conferință militară a lui Hitler, cu bomba în geantă. În ciuda maniei excesive pentru securitate a dictatorului, ofițerii care participau la conferințele de război nu erau percheziționați. Conferința a început în jurul prânzului. Stauffenberg, după ce activase în prealabil temporizatorul bombei, a plasat geanta sub masa în jurul căreia se strângeau Hitler și cam 20 de ofițeri. După 10 minute
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
ofițeri. După 10 minute, el a găsit o scuză și a părăsit camera. La 12:40 s-a produs explozia, distrugând în bună partea sala de conferințe. Mai mulți ofițeri au fost uciși, dar Hitler a scăpat. Se presupune că dictatorul a fost apărat de efectele exploziei de masa grea de stejar sub care Stauffenberg plasase bomba. Stauffenberg, după ce a văzut camera distrusă, a presupus că Hitler a murit, a sărit într-o mașină și s-a îndreptat spre aeroport, mai
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
Complotul de la 20 iulie 1944 a fost o tentativă de asasinare a dictatorului Adolf Hitler, liderul Germaniei naziste, care ar fi trebuit să fie urmată de Operațiunea Walküre, prin care complotiștii urmau să-și asigure controlul asupra țării. Principalul atentator la viață führerului a fost Claus von Stauffenberg, care făcea parte din statul
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
grupare care putea organiza o lovitură de stat cu sorți de izbândă. La sfârșitul aceluiași an, Tresckow și Olbricht au formulat un plan de asasinare a lui Hitler și au fixat data loviturii de stat în martie 1943, în timpul vizitei dictatorului la cartierul general al Grupului de Armate Centru de la Smolensk. Pentru eliminarea lui Hitler fusese plănuită plasarea unei bombe la bordul aparatului de zbor cu care urma să se deplaseze führerul. Bomba nu a funcționat. A eșuat de asemenea o
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
l-a deziluzionat. Stauffenberg a fost dezgustat de tratamentul aplicat evreilor și prizonierilor de război sovietici. Începând cu anul 1942, alături de alți ofițeri ai armatei germane, a devenit conștient că Hitler conducea Germania către dezastru și că din acest motiv dictatorul trebuia înlăturat de la putere. Anumite scrupule de ordin religios l-au împiedicat o vreme să accepte că singura cale de înlăturare de la putere a führerului era asasinatul. După dezastrul de la Stalingrad, Stauffenberg a ajuns la concluzia că asasinarea lui Hitler
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
Berlinul. El își petrecea timpul în special la cartierul general din Prusia Răsăriteană ("Wolfschanze") sau la vila sa din Berchtesgaden, în munții Bavariei. În ambele locații, Hitler era foarte bine păzit, iar printre vizitatori se numărau numai oameni pe care dictatorul îi cunoștea bine și în care avea deplină încredere. Himmler și Gestapoul erau tot mai îngrijorați în privința unui posibil complot împotriva lui Hitler, ofițerii de stat major fiind principala sursă de amenințare la siguranța dictatorului. În vara anului 1944 era
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
numărau numai oameni pe care dictatorul îi cunoștea bine și în care avea deplină încredere. Himmler și Gestapoul erau tot mai îngrijorați în privința unui posibil complot împotriva lui Hitler, ofițerii de stat major fiind principala sursă de amenințare la siguranța dictatorului. În vara anului 1944 era clar că Gestapoul se apropiase primejdios de mult de cercul conspiratorilor. Conspiratorii începuseră să creadă că acționau contra cronometru, date fiind situația de pe fronturi, (pe care, atât în răsărit cât și în apus, germanii se
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
general al Armatei de rezervă din Bendlerstrasse, în centrul Berlinului. Această poziție îi permitea să participe la conferințele militare ale lui Hitler, atât în Prusia Răsăriteană, cât și la Berchtesgaden. Stauffenberg era astfel în măsură să atenteze la viața lui dictatorului, cu ajutorul unei bombe sau al unui pistol. Conspiratorii nu fuseseră multă vreme de acord cu ideea asasinării dictatorului din motive etice sau religioase, dar și-au schimbat poziția, poate și ca urmare a unor mărturii despre exterminarea la Auschwitz a
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
militare ale lui Hitler, atât în Prusia Răsăriteană, cât și la Berchtesgaden. Stauffenberg era astfel în măsură să atenteze la viața lui dictatorului, cu ajutorul unei bombe sau al unui pistol. Conspiratorii nu fuseseră multă vreme de acord cu ideea asasinării dictatorului din motive etice sau religioase, dar și-au schimbat poziția, poate și ca urmare a unor mărturii despre exterminarea la Auschwitz a aproximativ 250.000 de evrei unguri - punctul culminant al Holocaustui. Între timp, de partea conspiratorilor a fost adus
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
sus amintite au fost abandonate. Conform noului plan, Stauffenberg urma să plaseze bomba în sala de conferințe în care era se afla Hitler cu temporizatorul pornit, și atentatorul să părăsească sala sub un pretext oarecare, să aștepte explozia și moartea dictatorului, să zboare la Berlin și să se alăture complotiștilor din Bendlerblock. Urma apoi să fie declanșată operațiunea "Walküe", iar Armata de rezervă urma să preia controlul asupra Germaniei și să-i aresteze pe principalii lideri naziști. Generalul Beck urma să
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
Italiei l-a invitat pe Benito Mussolini să formeze un nou guvern (29 octombrie 1922). Aripa militară a fasciștilor a fost angajată în luptă împotriva anarhiștilor, comuniștilor și socialiștilor. În câțiva ani, Mussolini a reușit să-și consolideze poziția de dictator, iar Italia a devenit un stat polițienesc. Pe 7 ianuarie 1935, ministrul francez de externe Pierre Laval a semnat acordul franco-italian, care recunoștea interesele italiene în Etiopia, dând mână liberă lui Missolini în criza abisiniană în schimbul unei alianțe antigermane. Italia
Evenimente care au precedat al Doilea Război Mondial în Europa () [Corola-website/Science/310813_a_312142]
-
momente diferite. În majoritatea țărilor au fost concepute programe de refacere și cele mai multe au trecut prin diferite transformări politice, care le-au împins spre extremele dreaptă sau stângă. Societățile bazate pe democrația liberală au ieșit puternic slăbite din criză și dictatori, precum Adolf Hitler au ajuns la conducerea unora dintre cele mai puternice state și au pregătit condițiile politico-militare pentru declanșarea în 1939 a celui de-al Doilea Război Mondial. Motivele Marii crize economice sunt disputate de economiști, existând mai multe
Marea criză economică () [Corola-website/Science/308845_a_310174]
-
În două rânduri,pe trotuare, Mihai Stere Derdena a fost grav rănit de mașini ale Securității comuniste (va șchiopăta în toți anii dintre 1983 și 1992) fiindcă spunea mereu că sigla „P.C.R” înseamnă „Partidul Criminalilor Români” și pentru că ultimului dictator comunist nu-i zicea decât „Demolator de biserici” și „Bâlbâit-cu-Gura-Strâmbă”. Urmărit de securiști,în permanență și pretutindeni(inclusiv la biserică pe tot parcursul slujbelor religioase),Mihai Stere Derdena a fost anchetat de colonelul de securitate Ioan Datu, la sediul securității
Mihai Stere Derdena () [Corola-website/Science/309892_a_311221]
-
care se cerea "adevărul despre revoluție" și se aduceau unor persoane din conducerea statului diferite acuzații cu privire la o presupusă complicitate a acestora cu cei care au încercat să reprime revoluția sau cu organizarea unei diversiuni a teroriștilor după fuga fostului dictator Nicolae Ceaușescu. În ciuda existenței a peste 1000 de morți în timpul revoluției, numărul celor trimiși în judecată pentru omoruri săvîrșite în acea perioadă era relativ mic. Deși la un moment dat se anunțase că aproximativ 800 de "teroriști" care ar fi
Comisia Senatorială de cercetare a evenimentelor din 1989 () [Corola-website/Science/309991_a_311320]
-
e.), ale filozofului Ferecide (sec. VI î.e.) - maestrul lui Pitagora, ale filozofului Speusip (sec. IV î.e.) - discipolul lui Platon, ale mamei regelui Arcesilau, ale lui Casandru - fiul lui Antipater și uzurpatorul tronului Macedoniei, ale regelui Antioh sau ale dictatorului Lucius Cornelius Sylla ș.a. În afară de această capacitate de a determina afecțiuni grave la om și animale sălbatice sau domestice ("miaze"), studiul bionomic al Calliphoridelor mai relevă numeroase aspecte deosebit de importante în legătură fie cu "sinantropia" lor, fie cu raporturile lor
Calliphoridae () [Corola-website/Science/309280_a_310609]
-
numit pe postul de lector în matematică la Universitatea din București în 1968, unde a predat pînă în 1972. Începând cu 1964, a devenit profesor cercetător la Institutul de Matematică al Academiei Române, institut care a fost ulterior eliminat de fostul dictator al României, Nicolae Ceaușescu, în 1976, la doar un an după ce fiica lui, Zoia Ceaușescu, a fost angajată cercetătoare la Institut. După înlăturarea dictaturii comuniste din România, Institutul de Matematică a fost reînființat și cei mai mulți din cercetătorii vechi—printre care
Nicolae Popescu (matematician) () [Corola-website/Science/309314_a_310643]
-
de combustibil, muzică, hârtie, și băi. Birourile au fost responsabile de arme, orfevrărie, spălarea rufelor, pălării, obiectele din bronz, fabricarea de textile, vinării și grădini. Câteodată eunucul cel mai influent din cadrul Directoratului de Ceremonii a acționat ca un - de facto - dictator al statului. Deși Gospodăria Imperială a avut ca personal, în mare parte, eunuci și doamne de la palat, a existat un birou de serviciu public numit Oficiulul Sigiliului, care a colaborat cu agențiile eunucilor în păstrarea sigiliilor imperiale, salariilor, și a
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
1910, Bălți, Imperiul Rus - d. 1993, București) a fost un om politic comunist de origine evreiască. A fost din 1956 până în 1965 șeful Direcției de Propagandă și Cultură a CC al PMR, fiind numit de „Raportul Tismăneanu”, la pagina 662, „dictatorul culturii române”. Fratele său Mihail, tatăl scriitorilor Andrei Oișteanu și Valery Oișteanu și-a schimbat numele din „Oigenstein” în „Oișteanu”. În anul 1931 a devenit membru al Partidului Comunist din România și ulterior a devenit ideologul partidului comunist de sub Gheorghe
Leonte Răutu () [Corola-website/Science/305018_a_306347]
-
lui Chișinevschi și deținea funcția de membru al Comitetului Central al PMR după anul 1948. Începând din 1956 a deținut funcția de șef al Direcției de Propagandă și Cultură a Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român, el fiind de fapt dictatorul culturii române de sub Gheorghe Gheorghiu-Dej. Începând din acest an, Răutu era practic al doilea om în stat după Dej. Din 1948 devine membru al CC al PCR, membru al Comitetului Politic Executiv (1955-1981), secretar al CC al PCR (1965-1969), vicepreședinte
Leonte Răutu () [Corola-website/Science/305018_a_306347]
-
Dictatorul (The Great Dictator, Marele Dictator) este un film regizat de către Charles Chaplin, care joacă și rolul principal. Lansat pe marele ecran la data de 15 octombrie 1940, filmul este o satiră a lui Adolf Hitler și a nazismului. Filmul lui
Dictatorul (film din 1940) () [Corola-website/Science/305080_a_306409]
-
Dictatorul (The Great Dictator, Marele Dictator) este un film regizat de către Charles Chaplin, care joacă și rolul principal. Lansat pe marele ecran la data de 15 octombrie 1940, filmul este o satiră a lui Adolf Hitler și a nazismului. Filmul lui Chaplin este excepțional
Dictatorul (film din 1940) () [Corola-website/Science/305080_a_306409]
-
Dictatorul (The Great Dictator, Marele Dictator) este un film regizat de către Charles Chaplin, care joacă și rolul principal. Lansat pe marele ecran la data de 15 octombrie 1940, filmul este o satiră a lui Adolf Hitler și a nazismului. Filmul lui Chaplin este excepțional mai ales
Dictatorul (film din 1940) () [Corola-website/Science/305080_a_306409]
-
celebru atât datorită faptului că este primul film "vorbit" al lui Chaplin, cât și datorită succesului său comercial foarte mare. În rolurile principale din film interpretează: Chaplin interpretează în film un dublu rol: cel al bărbierului evreu și cel al dictatorului fascist al Tomaniei, Adenoid Hynkel, personaj modelat după conducătorul Germaniei, Adolf Hitler. Țara în care se petrec aceste evenimente se numește Tomania (și simbolizează Germania nazistă). Numele aghiotanților lui Adenoid Hynkel sunt similare celor ale aghiotanților lui Hitler. Garbitsch (pronunțat
Dictatorul (film din 1940) () [Corola-website/Science/305080_a_306409]