KorAP: Find »[drukola/base=disperat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...127 128 129 ...245 >

6,113 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322

poză mare... — Ce, îți stătea rău părul? zice Luke amuzat și își ia jacheta. Becky, nu există publicitate perfectă, sută la sută. Întotdeauna găsești ceva de comentat, fie că e vorba de păr, ori ceva ce‑ai zis... — Luke! zic disperată. Nu e vorba de așa ceva. Uită‑te... puțin. Desfac ziarul încet și i‑l dau. El îl ia vesel, însă, în clipa în care se uită pe el, zâmbetul îi dispare treptat. Ce mama mă‑sii... ăsta sunt eu? Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Iar eu n‑am avut nici cea mai mică idee că nu e chiar așa. Am crezut totul. Apoi, în cele din urmă, aud ușa deschizându‑se. Aproape că mi se face rău de ușurată ce sunt. Simt o dorință disperată de a mă arunca în brațele lui Luke, de a izbucni în lacrimi și de a‑l auzi spunându‑mi că totul e bine. Însă în clipa în care intră, simt că mă strâng în mine de frică. Are o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
n‑ar fi cazul s‑o trimită la plimbare? Nu cred că‑i chiar așa de simplu, zic după o pauză. Contracte... chestii. — Deci, când te‑ntorci la treabă? Fiindcă știu că Janice să mă întrebe. — Nu știu, mamă, spun disperată. Auzi, trebuie să‑nchid acum, OK? E cineva la ușă. Vorbim curând! Pun receptorul jos și‑mi îngrop capul în mâini. — Ce mă fac? zic deznădăjuită. Ce mă fac, Suze? Nu pot să le spun c‑am fost dată afară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
una, și încă una. Plouă cu haine. Suze e complet acoperită de bluze mulate. O fustă cu paiete aterizează pe abajur. Un sutien zboară prin cameră și lovește fereastra. Suze țipă și râde în același timp, iar eu îmi deschid disperată brațele, zbierând „stop! stop!“, ca regele Canute. Și, o, nu! O, nu! Vă rog, opriți‑vă. Vă rog. Dar e prea târziu. O cascadă de pungi de cadouri se prăbușește dintr‑o ascunzătoare de pe raftul de sus. Una după alta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
se întâmple așa ceva. — Și... Luke știe? întreb cu glas răgușit. — Da. Cred că știe. Iau o gură mare de vin. Nu pot să suport ideea că lui Luke îi e milă de mine. — Ei, am o serie de posibilități, zic disperată. Adică, nu la televiziune... dar mi‑am lăsat CV‑ul la mai multe posturi de jurnalism financiar.... — La FT? — La... ei, la... Personal Investment Periodical... și la Annuities Today... — Annuities Today, spune Michael de parcă nu‑i vine să creadă. Văzându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246

necontenit în vizită din iad. Însă el tot zâmbește, zice că ea este cel mai mare premiu pe care l-a câștigat vreodată. Lefter sau șomer, pe mine nu mă deranjează. Sunt un bărbat împlinit atâta timp cât am iubire. Ea e disperată. Nu îți ții promisiunile, țipă ea la Tang Nah. Nu mai dorm împreună. Nu pot fi împreună, dar nici nu se pot despărți. Șablonul cel rău se repetă. * Apoi ies din nou în oraș, să caute aer și alinarea prietenilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
la noi acasă. Aș vrea să fi petrecut mai mult timp stând de vorbă cu ea și învățând să o ajut cu necazurile ei. Dar e mult prea târziu, totul a scăpat de sub control. Trebuie să fie tare singură și disperată, de se mărită doar ca să scape. Vrea să mă pedepsească. Vrea să fiu martoră la cum își distruge viitorul - viitorul ei și al meu. Obișnuiam să cred că faptul e că e fiica lui Mao este cel mai mare noroc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
Pentru a le veni de hac, le cer gărzilor mele de corp să aducă pocnitori. La început, sunt surprinși - știu cu toții că am o aversiune față de zgomotele puternice și fumul gros. E adevărat că nervii mei sunt slabi. Sunt, însă, disperată să-mi ascund sentimentele și să scap de bănuiala publicului cum că aș cădea din grațiile lui Mao. Gărzile se întorc cu mâinile goale. Există o regulă de securitate care nu permite focuri de artificii în fața Palatului Poporului. Ei bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656

Dar se vede că nu te-a auzit, e bătrână, săraca, simțurile i-au slăbit. — Mamă! Încerci să strigi mai tare, dar degeaba Îți Încordezi gâtul, doar un sunet gâjâit, indistinct iese din coardele Întinse. — Mamă! Te forțezi, te scremi, disperat, dar vocea nu ți-o auzi și nici umbra nu ți se Întinde pe iarbă, cum, nici măcar ea să nu Întoarcă fața spre tine? Cum, nici măcar ea să nu te bage În seamă? Și tu, care toată noaptea ai sărit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
fanaticii, orfanii, părinții Îndoliați, văduvele vesele, ei toți, noi toți ne acoperim cu regret capul, ochii noștri deodată stinși, gurile noastre deschise Încă, urmăresc mașina blindată care se tot depărtează și, după el, gonind, fără să-l mai poată ajunge, disperatele noastre urale. * Ține mâna Încordată pe volan, În mașină s-a făcut răcoare după ce, făcându-se că nu observă fața lui, nemulțumită, dar, cel puțin, trează, a Închis geamul și a dat drumul la aerul condiționat. — Atunci când a acceptat procesul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
frenetică trebuie să fie acum la ele În cameră! * Nici măcar În acel viitor apropiat când singura activitate, diferențiată, bineînțeles, În funcție de ponderea taților, la care se vor deda cei de față va consta În istovitoare anchete și declarații, inspirate de părinți disperați și de foruri competente, sever criticate de Înalte foruri, și mai competente, și mai indignate, nu s-a putut stabili dacă Gimmi, insinuatorul, era sau nu la curent cu relația dintre Mihnea și Lumi. Momentul important următor, runda a doua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
dintre cei de acolo, că sunt urmăriți. Cristian se uita tot timpul În toate părțile, vorbea În șoaptă, făcea semne bizare cu mâna, de atenționare. La ora la care ieșeam de obicei din hotel dădeam de Cristian, patrulând pe trotuar, disperat că a Întârziat la serviciu, dar și mai disperat la gândul că ar putea rata ocazia să mă Întâlnească. Pretindea că la telefon nu mă găsește, dar Alexandru sau Victor cum de mă găseau? — Ei Îți știau programul mult mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
uita tot timpul În toate părțile, vorbea În șoaptă, făcea semne bizare cu mâna, de atenționare. La ora la care ieșeam de obicei din hotel dădeam de Cristian, patrulând pe trotuar, disperat că a Întârziat la serviciu, dar și mai disperat la gândul că ar putea rata ocazia să mă Întâlnească. Pretindea că la telefon nu mă găsește, dar Alexandru sau Victor cum de mă găseau? — Ei Îți știau programul mult mai bine... — Da, poate... Oricum, de milă, de silă, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
nu plecase, eram el, care avea să se Întoarcă. Pentru mine ciuperca de sticlă a aeroportului Încă mai avea un aer festiv, de revelion, ce avea să fie Întâlnirea noastră, decât (recită) un ritual, povestea trecerii torței și a Încercării disperate de a o prelua, fraza asta e din ultima mea carte preferată, Jurnalul de la Păltiniș, mi-a Împrumutat-o Dudu pentru o săptămână, maică-sa are un șmen cu librăreasa de la standul de cărți al facultății. * Și, pentru că cum nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
plin de prezervative!”. * Și, până la urmă, am ales să mă car, ca să nu văd că nici măcar n-o să Își dea seama care sunt eu, din toată turma noastră. Dar, mergând spre autobuz și Încă mai răsunându-mi În urechi urletele disperate ale Casandrei: — Daniel! Unde ești, Daniel?! Vino să-i facem semne cu mâna vărului, unchiului, străunchiului tău! Daniel! Unde ești? Nu mă fă să strigdupă tine! Găsisem deja alte două ipoteze care se băteau cap În cap, adică: A FI

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
adormit În mașină, draga mea, și am visat cum ne plimbam amândoi printr-un parc cu lalele colorate, În jurul nostru foiau porumbei blânzi ca găinile și iepuri domesticiți. Dar la un moment dat, nu Înțeleg de ce, am rămas singur, alergam disperat prin tren, nu apucasem să-mi iau În gară bilet și mă tot ascundeam sub banchete. Până aici a fost visul, acum sunt treaz, sunt În fața casei vechi din copilărie, stau la poartă, sub chiparos. Dar exista un chiparos? Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665

boier evghenit, de viță, nu trebuie să-și uite niciodată menirea de a fi în miezul evenimentelor, de a hotărî, de a impune ceea ce este mai bine pentru neamul său. Își zări feciorul țopăind într-un fel bizar, în încercarea disperată de a ajunge la paravanul din colțul odăii, mergând tot cu spatele spre ea și săltându-și din mers pantalonii care-i alunecau mereu. Simți cum o inundă iar valul râsului, dar se stăpâni. ― Și... de când a apărut dorința asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
ore în șir. Sălta cămașa pe ea de prea multă jale. În falsitatea lui, soțul continua să se laude cu iubirea lor pe la toți cunoscuții, cerându-i chiar confirmarea dacă era și ea de față. „Mă iubești! Spune! Hai, recunoaște!” Disperată, încă se mai agăța de vorbele lui, sperând că va redeveni iubitul ei și numai al ei, că lucrurile se vor îndrepta. Dar nu se mai îndreptaseră niciodată. Trăia într-un coșmar prelins an după an, devenit tot mai adânc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
dădea comenzi contradictorii. Prin cameră se perindară mai multe slugi ca să strângă masa și să șteargă petele de pe covor. Se ciocniră unii de alții, se încurcară, reușind să mai adauge și alte pete pe același covor. ― Nu, au, nuuu! gemea disperat Ledoulx. Julien!... Au!... Leacurile!... Mmm!... Îngrozitor ce mă doare măs... Lăsați dracului covorul! Nu vedeți că mor de durere? ― De ce nu ți-ai căutat un doctor? îl certă Toinette, indispusă și iritată la culme din cauza covorului compromis. Doar te-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
acesta pe care tocmai l-ați descifrat. Toinette era pentru a doua oară dezamăgită. Bărbatul i se fofila printre degete. Procurarea unui amant se dovedea a fi o treabă cu mult mai complicată decât își imaginase citind cărțile maestrului preferat. Disperată, aruncă o privire spre ucenicul pictorului, dar Luciano i se păru cam prea serios, chiar respingător. Nu-i mai rămânea decât să-și caute un servitor, un fel de animăluț de budoar, un hermelin, cum obișnuia să spună mătușa ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
aceea a renunțat la recensământul populației din cele două principate. De aceea nu-l mai interesează comisia pentru inventarierea resurselor naturale. De aceea a renunțat, până la urmă, chiar la pretențiile teritoriale. Dar n-ar recunoaște în ruptul capului că are disperată nevoie de mine, că, dintre toți generalii, doar eu sunt capabil să-l înfrunt pe acel «distrugător de lumeț. Mă somează acum să închei pacea. Mare scofală! Puteam să închei pacea asta încă din toamnă, imediat după victoria de la Slobozia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
am spus să se apropie, ca să-i pot urmări buzele. Pentru că sunt surd, nu-i așa? Ei, și stând ea atât de aproape de mine și eu de gura ei... ― Parșivule! ― Știi, mă tulbură grozav fetele astea cu sufletul la gură, disperate, în stare de orice. ― Sper că n-ai profitat. ― Ce profit! Ei, doar ce s-a putut și cu o blândețe progresivă, te asigur. Fata se frăsuia căzută la pieptul meu. Unde naiba ai fi vrut să-mi țin mâinile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622

plin de gelozie păsările care zburătăceau în jurul lui în căutare de firimituri: creaturile acestea micuțe, cu coaste delicate, cu aripi ale căror bătai dădeau la iveală inimi ușoare ca zăpada prin aerul limpede. Pe chip i se întipărise o expresie disperată, de om vânat. — E în altă lume, șopteau plini de venerație adepții, în timp ce Sampath nu le dădea nici o atenție, ci doar privea în gol peste capetele lor, lăsându-i să-i ridice piciorul și să și-l pună pe creștete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
Armata le fugări, renunțând la lupta cu plasele. Domnul Chawla fugi după ei și după Ammaji. Mulțimea de devotați, care spărsese liniile polițiștilor și, în cele din urmă, chiar și polițiștii cei leneși, fără Superintendentul lor, fugeau cu toții, șuierând, icnind disperați. Și Pinky se alăturase goanei. În fața ei, brigadierul afișa o mină neînfricată. Simțea din plin nevoia de a-l apuca de fese. Oare nu-i spuse tatăl său să țintească mai sus decât ea, nu mai jos? Spionul se târî

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231

În vreme ce Jake tropăia pe scări, în jos, Fiona a luat-o pe Jessica în brațe și l-a urmat. — Dacă ieși din casă acum, atunci nici să nu te mai deranjezi să te mai întorci week-end-ul ăsta, a spus ea disperată, dându-și seama că pierduse lupta dată ca să-l țină în casă. Va fi plăcerea mea, i-a răspuns scurt Jake, deschizând ușa de la intrare. — Ce se întâmplă aici? David era în prag, cu degetul ridicat în dreptul soneriei, în vreme ce cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]