4,738 matches
-
tensionat era la gândul că se apropia cu pași repezi seara reprezentației pentru piesă și-l ajutam cu dragă inima să nu se mai gândească la asta, indiferent de modul în care se petrecea acest lucru; de fapt, chiar mă distram. Era așa un spectacol să vezi că pe un bărbat hetero - de tipul „iubit“, nici mai mult, nici mai puțin, îl interesa cu adevărat ceea ce purtam, în loc să privească aprobator când îmi puneam o chestie scurtă, strâmtă și neagră. Având în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
surle și trâmbițe moartea lui Philip Cantley de vreo câteva zile. Totul se învârtea în jurul lui Violet și al insulinei - deși, în lipsa dovezilor, nu putuseră decât să presupună că ar fi vreo legătură între cele două. La teatru, lumea se distrase pe cinste citind titluri ca: „Cum își menține silueta fata Fuchsia cea sexy?“, „Ucigaș îndrăgostit de Violet, frumusețea de la TV“, „Amor cu omor“ (în the Sun. Ăsta mi s-a părut chiar bun). Dând dovadă de înțelepciune, Violet refuzase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dădui eu instrucțiuni, pe marginea paharului. Urmărea rezultatul foarte mândru de el. Am ridicat paharul în cinstea lui. — Mulțumesc că m-ai ajutat cu sculpturile, Lurch, zisei eu. Ai fost genial. O, un fleac, zise el. Adică, eu m-am distrat, înțelegi tu. Parcă nici nu era muncă. Am râs de ne-am spart, nu? Cred că nu mai treci pe la noi. Părea melancolic. — Tocmai îl întrebam pe Bez dacă ai putea să vii să mă mai ajuți din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
la ce se va întâmpla dacă le spunem ce s-a întâmplat. Și nu-mi place să-mi pună tot felul de întrebări și să încerce să mă prindă; lui Hugo i-ar plăcea foarte mult, cred că s-ar distra de minune, dar mie pur și simplu nu-mi plac lucrurile astea. —Adevărat? se auzi o voce de pe scări. Era Tabitha, care palpita de emoție. Odată ce ne atrăsese atenția, o luă la fugă, în jos, pe scări, cu mâinile întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
-te prin centrul orașului. Du-te la cinema. Caută-ți o logodnică. Negresa din Piața Independenței... — Nu e o idee rea, răspunse el, sorbind o înghițitură de whisky. O să mă ocup și de reînnoirea pașaportului și să găsesc ceva haine... — Distrează-te, fiule! O să te țin la curent. Au închis telefonul. Rămase câteva clipe tolănit. Apoi, se îndreptă spre fereastra mare și o deschise larg. Zgomotul asurzitor al traficului pătrunse ca o haită de câini de vânătoare. Douăsprezece etaje mai jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de echipă scoase capul pe geam și îl privi uimit: — O să trăiți mai departe cu sălbaticii ăia după tot ce au făcut? — N-au nimic împotriva mea. — Sunteți nebun? Sunt niște animale și nu gândesc. Într-o zi, ca să se distreze, o să vă micșoreze capul precum acelor nefericiți. Le știți numele? Dacă întreabă Poliția. — Albul cred că se numea Lucas. Îl vor recunoaște în Santa Marta. Sau în Vizavi. — Haideți! Gata cu pălăvrăgeala, se impacientă șoferul pe când pornea motorul. Pe nicicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
era Întotdeauna surprins să găsească atmosfera undeva Între aceea a unui muzeu de artă și, mai rău, o biserică. Puțini oameni zâmbeau, vocile nu erau niciodată ridicate mai mult de nivelul unei șoapte și nimeni nu părea vreodată să se distreze. În toiul acestei solemnități, Îi era dor de strigătele sincere de victorie sau Înfrângere, țipetele sălbatice de bucurie care Însoțeau schimbările de noroc. Nici urmă de așa ceva aici, chiar așa. Bărbați și femei, toți bine Îmbrăcați, reduși la o tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
pronunța un „r“ nici dacă ar avea gura plină de ei, spuse el, eliminând toate r-urile din propoziție, imitând perfect această afecțiune milaneză de vorbire, atât de populară În rândul politicienilor celor mai arriviste și-a comedianților care se distrau să-i ia peste picior. Primul lucru pe care l-a făcut a fost să-mi spună cât de importante sunt tablourile, ceea ce, presupun, arată cât de important este el. Apoi s-a plâns că a trebuit să stea noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
rău pentru ea. — Nu cred că făcuse Încă treizeci de ani, zise el. Atâția ani de școală, atâta muncă! I se părea că moartea ei ar fi fost mai puțin nedreaptă dacă ar fi avut mai mult timp să se distreze. Sper că familia ei să nu creadă povestea asta. Paola dădu glas gândurilor lui. Dacă poliția și armata Îți spun ceva, ești Înclinat să-i crezi. Și sunt sigură că a părut foarte real, foarte convingător. — Sărmanii oameni, spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cu o pătură albă de nea care s-a așternut peste frunzele căzute toamna trecută. În urmă cu câteva săptămâni puteam observa de la fereastră dansul balerinelor cu rochițe în mii de forme sau minusculele furnicuțe, ce erau de fapt copiii distrându-se la săniuș. Și, iată, am ajuns astfel la concluzia că, toate anotimpurile sunt frumoase, dar parcă primăvara ocupă un loc special în sufletul meu. Eu cred că nimic nu este mai frumos decât un peisaj de primăvară, în care
Primăvara în haine de sărbătoare. In: ANTOLOGIE:poezie by Estera Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_680]
-
la care se discutase tocmai acest lucru. Copiii, puradeii- asta era formula din mintea Amandei. Plicticoși, zgomotoși, urât mirositori și vomând pe hainele tale cumpărate de la Marc Jacobs. În ceea ce privea sarcina, nu numai că te împiedica să te mai distrezi, dar îți afecta și cariera, te făcea să pierzi influență și bani. Esențialmente, maternitatea era pentru ratate. Dar oare așa era într-adevăr? Oare Amanda trăsese o concluzie pripită? Trei din cele cinci reviste glossy pe care le cărase după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în „Turks și Caicos“ și am primit tricoul semnat Stella McCartney. —Ăă? a zis Hugo. — Lasă, a răspuns Amanda, lăsându-și capul în jos. Vreau să spun că acum vreau mai mult. Hugo voia și el mai mult. M-am distrat la maximum, a mârâit Amanda coborându-se asupra lui cu aceeași mișcare de fustă cu care un matador își flutură eșarfa. Hugo a deschis ochii indignat. Cum adică te-ai distrat la maximum? Nu suntem căsătoriți nici de-un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mult. Hugo voia și el mai mult. M-am distrat la maximum, a mârâit Amanda coborându-se asupra lui cu aceeași mișcare de fustă cu care un matador își flutură eșarfa. Hugo a deschis ochii indignat. Cum adică te-ai distrat la maximum? Nu suntem căsătoriți nici de-un an de zile. Cum rămâne cu ce e mai bun e în viitor și toate alea? Vreau să spun, a gâfâit Amanda ridicând vocea cu câteva octave, am avut parte de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nu reușea să ascundă împunsătura. —Foarte bine. Una dintre pulpele grăsuțe ale lui Theo a reușit să scape din scutec. Hugo s-a muncit s-o bage la loc. În mod previzibil, Theo a început să urle. — Văd că te distrează să fii tată, a remarcat Jake cu o nuanță zeflemitoare. Hugo nu i-a dat satisfacția unui răspuns. Dar se părea că Jake nici nu aștepta unul. E un sentiment fantastic, nu? s-a entuziasmat el. Nimic de pe lumea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cu un șervețel de hârtie și i-a zâmbit lui Hugo. Dintr-odată, starea de spirit i se schimbase din nou. Hei! Destul cu lamentările. De ce nu vii într-o zi pe la mine să bei ceva? Am putea să ne distrăm. Una dintre pleoape i-a coborât într-o clipire lascivă. De teamă, lui Hugo i s-a strâns stomacul. S-a ridicat de la masă, și-a terminat cafeaua și s-a scotocit prin buzunare după mărunțiș. — Îmm, sigur, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
primească vitaminele și mineralele. — Sigur că există, a spus imediat Jake. Nu ai nevoie decât de o carte bună de bucate. Asta-i tot. Trebuie să existe o carte bună de bucate organice sau vegetariene pentru copii. Cum să te distrezi pregătind cea mai bună mâncare organică pentru copil sau ceva de genul ăsta. Da, ăsta e titlul. Avea niște rețete fantastice de sos bechamel preparat din lapte matern. Alice a tras adânc aer în piept. — Eu mă gândeam, a încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
femeia era și mai periculoasă. Desigur, la fel ca și soțul ei cel execrabil, tipa dădea senzația de stăpânire desăvârșită de sine, încredere în propria persoană și pricepere. Și-acum iat-o răsfoind - pentru numele lui Dumnezeu - Cum să te distrezi pregătind cea mai bună mâncare organică pentru copil. Hugo a fost cuprins de un sentiment zdrobitor de inutilitate. El abia era în stare să încălzească mâncarea pentru copii din borcan fără s-o ardă. Deprimat, Hugo a coborât privirea asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
coborât privirea asupra cărților risipite pe genunchi. Apoi, a auzit un sunet înăbușit. Un nas tras. A ridicat imediat ochii către Alice. Dumnezeule, da, umerii îi tremurau. Alice cea serioasă, buna, dar nesuferita Alice plângea. Lăcrima peste Cum să te distrezi pregătind cea mai bună mâncare organică pentru copil. În mod evident, nu era chiar așa de distractiv. Hugo a sărit în picioare îngrijorat. Cărțile s-au prăbușit pe podea. —Ești bine? Ce întrebare cretină. Femeia n-ar fi hohotit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pare logic. E adevărat că Theo tinde să sforăie toată ziua și să petreacă toată noaptea. Deși acum în timpul dimineții merge la creșă. — Ei, asta ar trebui să-l țină treaz. Alice și-a îndesat sub braț Cum să te distrezi pregătind cea mai bună mâncare organică pentru copil. Oricum, mult noroc. Eu trebuie să plec. Lui Hugo nu i-a mai venit în minte nici o întrebare ca s-o mai rețină. Capitolul 14tc " Capitolul 14" Era clar că noutatea mersului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
din angajatele creșei. O să-i treacă. Hugo își dorea să poată crede lucrul ăsta. Dacă Theo voia, la modul serios, să stea cu taică-său, asta însemna că într-adevăr ura creșa. Nu se putea spune că împreună cu Hugo se distra prea tare. Theo părea să-și petreacă majoritatea timpului plângând, în timp ce Hugo se chinuia să înțeleagă de ce fiul lui plângea. Hai, dragul meu, i-a murmurat el băiatului care urla cât îl țineau plămânii. Nu mai fi așa. Cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
bine crescut se ițea din portbebeul care atârna pe pieptul femeii. —Alice! a exclamat Hugo absolut încântat. Coșul lui Alice, așa cum a observat Hugo, gemea sub greutatea numeroaselor legume proaspete. Fără îndoială că totul avea legătură cu Cum să te distrezi pregătind cea mai bună mâncare organică pentru copil. Hugo s-a uitat la coșul lui, care gemea sub greutatea borcanelor, și i-a aruncat lui Alice o privire vinovată. —Mă faci să-mi fie rușine. — Poftim? a întrebat Alice zăpăcită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
copil amărât de la Chicklets avea să sufere consecințele. Amanda l-a fixat pe Hugo. —Arăți ca dracu’, a observat ea cu franchețe. Hugo începuse să se obișnuiască cu genul ăsta de remarci. Probabil pentru că în ultima vreme nu m-am distrat prea tare, a replicat el sarcastic. Se întreba ce voia nevastă-sa. Fără îndoială că voia să-l atragă în cursă, pentru ca Hugo să mai spună ceva ce putea fi folosit ulterior, la proces. Amanda s-a învârtit prin cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
dar cum, mai mult au dansat decât au mâncat, a rămas destulă mâncare și s-au hotărât să se întâlnească și a doua seară, să continue petrecerea. Au fost două seri în care s-au simțit bine cu toții; s-au distrat frumos, civilizat, au glumit, au râs, au dansat. Și, cum sărbatorile s-au terminat așa de repede, s-a terminat și vacanța lui George. Frusina, a reluat serviciul. Nu mai avea repetiții la dansuri, ele urmând să se reia în
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
studenții, despre colegii lui de grupă, despre sesiunea pe care a luat-o cu bine.Vacanța de primăvară au petrecut-o împreună și apoi abia așteptau să vină vacanța de vară, să aibă mai mult timp la dispoziție, să se distreze. După sesiunea din vară, George deja era în al doilea an de facultate, nu a avut nicio restanță, fiind propus pentru bursă și a fost foarte fericit că avea mai mult timp să stea cu Frusina. Au plecat la munte
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
petrecere dar îi spuse primarului că nu va veni la petrecere. - Cum așa, Frusina? Tocmai tu? Nici nu vreau să aud! Trimit după tine dacă nu vii! Este păcat să te închizi în casă! Ești tânără și trebuie să te distrezi! Când se strânsese lumea și văzu că lipsește, primarul îl trimise pe Petre dupa ea, astfel că, într-un târziu, îi văzu pe amândoi printre invitați. - Mă bucur că ai reușit să o convingi să vină, i se adresă primarul
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]