3,849 matches
-
realitate. însă nici o altă inovație decât cea acceptată de autoritate nu poate fi tolerată, iar autoritatea trebuie să aibă destulă putere pentru a înlătura opiniile divergente. Pot exista situații în care autoritatea nu trebuie să facă apel la forță. Atât timp cât dogma își îndeplinește funcția de a oferi o explicație atotcuprinzătoare, oamenii tind să o accepte necondiționat. Până la urmă, dogma deține monopolul: dacă pot exista păreri diferite în diverse probleme, când vorbim de realitatea ca întreg, nu putem avea decât un singur
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
aibă destulă putere pentru a înlătura opiniile divergente. Pot exista situații în care autoritatea nu trebuie să facă apel la forță. Atât timp cât dogma își îndeplinește funcția de a oferi o explicație atotcuprinzătoare, oamenii tind să o accepte necondiționat. Până la urmă, dogma deține monopolul: dacă pot exista păreri diferite în diverse probleme, când vorbim de realitatea ca întreg, nu putem avea decât un singur punct de vedere acceptabil. Oamenii cresc sub influența sa, sunt învățați să gândească în acești termeni, fiind firesc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
exista păreri diferite în diverse probleme, când vorbim de realitatea ca întreg, nu putem avea decât un singur punct de vedere acceptabil. Oamenii cresc sub influența sa, sunt învățați să gândească în acești termeni, fiind firesc pentru ei să accepte dogma mai degrabă decât s-o respingă. Totuși, atunci când contradicțiile interne devin dezbateri din ce în ce mai nerealiste sau când au loc evenimente noi care nu se încadrează în explicația generală, oamenii pot deveni suspicioși față de dogmă. în astfel de condiții, modul de gândire
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
termeni, fiind firesc pentru ei să accepte dogma mai degrabă decât s-o respingă. Totuși, atunci când contradicțiile interne devin dezbateri din ce în ce mai nerealiste sau când au loc evenimente noi care nu se încadrează în explicația generală, oamenii pot deveni suspicioși față de dogmă. în astfel de condiții, modul de gândire dogmatic poate fi menținut doar cu forța. Utilizarea forței va avea o influență puternică asupra evoluției ideilor. Gândirea nu-și mai urmează propriul drum, ci devine strâns legată de politica puterii. Anumite idei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
umană devine un câmp de luptă pentru forțele politice, iar doctrinele armele taberelor aflate în conflict. Supremația unei doctrine poate fi, astfel, prelungită prin mijloace care au puțin de-a face cu validitatea argumentelor. Cu cât coerciția destinată menținerii autorității dogmei este mai dură, cu atât mai puțin va satiface nevoile intelectuale. Când hegemonia dogmei este, în sfârșit, distrusă, oamenii se vor simți eliberați de sub îngrozitoarea opresiune. Noile perspective se deschid și proliferarea oportunităților generează speranță, entuziasm și o activitate intelectuală
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
în conflict. Supremația unei doctrine poate fi, astfel, prelungită prin mijloace care au puțin de-a face cu validitatea argumentelor. Cu cât coerciția destinată menținerii autorității dogmei este mai dură, cu atât mai puțin va satiface nevoile intelectuale. Când hegemonia dogmei este, în sfârșit, distrusă, oamenii se vor simți eliberați de sub îngrozitoarea opresiune. Noile perspective se deschid și proliferarea oportunităților generează speranță, entuziasm și o activitate intelectuală susținută. Putem observa că modul de gândire dogmatic nu reușește să recreeze nici una dintre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
unor condiții intolerabile pentru mintea umană, când există alternative la dispoziție. Așa cum o doctrină bazată pe o autoritate supraumană poate oferi o modalitate de evitare a dezavantajelor gândirii critice, aceasta din urmă poate constitui salvarea pentru cei care suferă de pe urma dogmei opresive. Societatea închisă Societatea organică prezintă câteva trăsături foarte atrăgătoare: o unitate socială concretă, o apartenență clară, identificarea fiecărui membru cu entitatea colectivă. Membrii unei astfel de societăți nu ar considera însă acest lucru un avantaj. Neștiind că relația ar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
în calitatea bisericii de "trupul viu și sufletul credincioșilor din societate"133. În opinia sa, deși Biserica era mama tuturor, reprezentanții săi greșeau oprindu-se la lucruri de prea mică importanță, cum ar fi cremațiunea, "ce nu atinge întru nimic dogmele și canoanele bisericii creștine, ci numai o singulară obișnuință"134. O asemenea atitudine nu exprima astfel doar dispreț. Șerboianu încadra o asemenea realitate într-un șir lung de reacții greșite ale Bisericii, opuse progresului, cum au fost utilizarea narcoticelor pentru
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
sa în intervenția arhimandritului, jucând un rol introductiv pentru cititori. Astfel, se trasa profilul primilor creștini, influențați de un idealism evident, preluînd o serie de moșteniri păgâne în practica religioasă. Se sublinia astfel importanța diverselor sinoade ecumenice și a fixării dogmelor și canoanelor pentru învățătura creștină. Însă, cea mai mare eroare comisă în aceea vreme a fost cea a fixării religiei creștine drept religie de stat, chestiune care, conform lui Șerboianu, "i-a îngrădit pe de-a-ntregul, spiritul de acțiune și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Șerboianu reliefa faptul că inclusiv "sectanții" aveau uneori dreptate în credința lor, când de pildă respingeau reprezentarea divinității prin icoane. Dacă focul semnifică puritatea divină și Dumnezeu întotdeauna s-a arătat omenirii prin foc aceasta ilustra că focul nu atinge dogma spiritualității sale. Arhimandritul se revolta astfel în fața ignoranței unor preoți ortodocși care considerau că arderea cadavrelor ar afecta procesul învierii la sfârșitul veacurilor. Identifica două cauze principale ale categorisirii cremaționiștilor drept păgâni și idolatri, de către teologii vremii: pe de o
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cred că voi amuți, nu numai gurile limbuților, dar și condeiele mincinoase ale atâtor bârfitori, cari se socotesc mucenici în fața opiniei publice, iar în biserică ajung la ranguri înalte, de unde prigonesc pe adevărații credincioși și urmăritori ale celor poruncite de dogme, canoane, tradiție și porunci bisericești?"158. Argumentul de mai sus invocat de către arhimandrit părea, în economia studiului său, drept unul dintre cele mai solide (dacă nu cel mai solid) dovezi a lipsei de netemeinicie a respingerii incinerării de către Biserica Ortodoxă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și această numai în cauza bisericei, care este depozitara adevărurilor sfinte și pe care reprezentanții săi le-mparte cu multă zgârcenie și cu excesiv spirit conservator. Nu este un rău acesta, dar nici bine nu poate fi. A-ți apăra dogmele, care sunt temelia religiei tale și care au o sferă atât de largă și liberală, nu este un rău, dar a uita, că depozitara dogmelor, adică biserica, este în funcțiune de trupul viu și de sufletul credincioșilor din societate, aceasta
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
conservator. Nu este un rău acesta, dar nici bine nu poate fi. A-ți apăra dogmele, care sunt temelia religiei tale și care au o sferă atât de largă și liberală, nu este un rău, dar a uita, că depozitara dogmelor, adică biserica, este în funcțiune de trupul viu și de sufletul credincioșilor din societate, aceasta nu poate fi un bine. Biserica este o adevărată mamă. Ea ține la prestigiul ei, dă sfaturi, îndrumează pe rătăciți, e miloasă și iertătoare și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
la rândul lor, fac tot ce le stă-n putință, ca să nu se realizează această unire. Ba ceva mai mult: prin faptul că se coboară la lucruri de puțină importanță, cum este cremațiunea de pildă, ce nu atinge întru nimic dogmele și canoanele bisericii creștine, ci numai o singulară obișnuință, biserica afirmă un vădit dispreț pentru credincioșii săi fii și scoate-n relief interese particulare și de grup. Dacă potrivnicii cremațiunei ar fi de bună credință, n-am avea nimic de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
nouă, care avea caracterul universalității și era cu desăvârșire liberală 219. În cele trei secole, grație necontenitelor prigoane; grație filosofiei păgâne, cum și diverselor dizidențe și adversități, din partea unor fruntași creștini, se plămădi ideea unei "Constituții eterne", adică a fixării dogmelor, ce avea să servească de-a pururi ca temelie doctrinei creștine și care niciodată să nu fie susceptibile de modificări; să planeze deasupra frământărilor științifice și sociale, să-nfrunte vremile, să-nfrângă trufia omenească și, ca o adevărată "apă vie
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
planeze deasupra frământărilor științifice și sociale, să-nfrunte vremile, să-nfrângă trufia omenească și, ca o adevărată "apă vie", să răcorească, totdeauna pe cei însetați după dreptate și adevăr. Înșiși apostoli, apoi marii apologeți trasară în linii generale nu numai dogmele, ce aveau să fie fixate mai târziu, dar și multe amănunte de organizare exterioară, ce erau absolut necesare pentru satisfacția adepților lor. Fericitul prilej se ivi curând, cu-nceputul secolului al IV-lea, când Împăratul Constantin cel Mare, prin vestitul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
generale, ce poartă numele de sinoade 220 ecumenice 221 sau soboare 222 și să dezbată-n voie tot felul de chestiuni de ordin spiritual, moral și practic. În primul sinod ecumenic (325) și al doilea (381) fură fixate aproape toate dogmele, care se găsesc în Simbolul Credinței (Crezul) nostru de astăzi. Nu neglijară însă nici partea practică, aceea care privea manifestarea exterioară a credincioșilor, formulând așa numite canoane 223, care nu sunt altceva decât reguli sau norme de viață creștină și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de astăzi. Nu neglijară însă nici partea practică, aceea care privea manifestarea exterioară a credincioșilor, formulând așa numite canoane 223, care nu sunt altceva decât reguli sau norme de viață creștină și ele decurg și-și au temeiul în spiritul dogmelor. S-au ținut șapte sinoade ecumenice, cel din urmă fiind în anul 787. Biserica ortodoxă a rămas și primit numai pe acestea, pe când cea catolică, pe lângă cele șapte sinoade ecumenice a ținut și altele și ține ori de câte ori simte trebuință. Biserica
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
numai pe acestea, pe când cea catolică, pe lângă cele șapte sinoade ecumenice a ținut și altele și ține ori de câte ori simte trebuință. Biserica, așa cum este astăzi, n-a luat ființă decât la-nceputul secolului al IV-lea. Sinoadele ecumenice stabilind raportul între dogme, biserică și canoane, prin biserică au înțeles natural nu numai zidurile acesteia, ci ceva mai mult: societatea vie a inșilor, cari mărturisesc aceiași credință. Au înțeles să facă din biserica lui Christos o biserică dinamică, iar nu una statică. Dacă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
dacă nu a unei înfrățiri reale, cel puțin al unei apropieri sincere. (Flacăra Sacră, II, 2, 1935, p. 2-4) Cremațiunea și religia creștină [III] Evul mediu, caracterizat printr-o ocultă pasiune religioasă asupra spiritului științific și ridicarea la rangul de dogmă a celor mai extravagante prejudecăți, avu darul să pregătească vrând nevrând o reacțiune nu numai socială, dar și bisericească. Cu secolul al XVIII-lea începe în chip revoluționar opera de purificare a tărâmului social-politic implicând în sine și pe cel
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
atât de cruzimea împăraților, cât de convingerile și idealismul de care erau stăpâniți credincioșii prin biserică. Secolele trecute, deci, și-n special cele primare și evul mediu, au constituit era speculațiilor metafizice. Pontifii bisericei nu se mulțumeau numai cu fixarea dogmelor și canoanelor, ci-și mai găseau timp liber, să disece tot felul de chestiuni abstracte, pe care imperios le cerea mintea omenească. Cu începutul secolului al XX-lea, biserica creștină este nevoită să-și încadreze activitatea în elementul social și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
armonizarea acestei antiteze. Articolele precedente au avut drept scop să expună pe scurt cititorilor noștri, organizația Bisericii creștine în general, precum și fazele dezvoltării ei până-n ziua de astăzi, dând totodată și o sumară explicație asupra deosebirei ce există între Evanghelie, dogmă, canoane, tradiție etc., pentru a înțelege cu claritate, argumentele prin care vom dovedi că Religia Creștină nu oprește incinerarea. În articolele următoare vom intra în fondul subiectului, tratând problema incinerării sub aspect religios, așa după cum de la-nceput ne-a fost
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
nunții; priveghiul extra scandalos de la morți, practicat în Moldova; rebotezarea epilepticilor și a altor îndrăciți; scoaterea ochilor la sfinți de către vrăjitori) etc. etc.? S-a zis iarăși că Sf. Sinod adică forul cel mai înalt al executării întocmai, a sfintelor dogme, canoane și tradiții, a interzis oficiile (însă nemotivat) religioase la incinerați. Ei bine! De ce atunci prigonește numai pe preoții cari oficiază la crematoriu și este indulgent cu preoții din parohii, cari oficiază la bisericile lor parastase și adesea și oficiul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în care canon poate fi încadrată? Ar fi multe de spus în ceia ce privește lupta neleală ce se dă, nu atât de oficialitatea bisericească, gata întotdeauna a ceda în fața marilor probleme sociale, ce nu vin în contradicție flagrantă cu dogmele sau canoanele, cât de unii preoți interesați și cercetați cu cultura teologică. Aceștia, neadâncind bine nici Scriptura și nici problemele sociale, se sugestionează unii pe alții în câte o direcție și sugestia lor devine o nevroză pentru toți, cum s-
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
stare de lucruri, ce vrea să dăinuiască perpetuu în biserica noastră și marchează depresiunea unor inteligențe, bine cotate de altfel în forurile bisericești și teologice. Am mai spus-o și o repetăm încă odată: incinerația nu atinge nici un fel de dogmă și cu atât mai puțin canoanele și tradiția, după cum s-a văzut în oarecare măsură și din articolele precedente și după cum se va vedea mai târziu amănunțit. Discuțiile teologice nu trebuie să alunece pe povârnișul fanteziei fiecăruia din noi, ci
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]