6,346 matches
-
iarăși, care pe unde v-or fi soarta și norocul. Până atunci însă, Codruț număra la pagini: sunt șase, plus discursul președintelui, încă opt pagini dactilo, și încă trei de comentarii și declarații ale celor prezenți, să fie primit pentru dom’ Emanuel, regele nostru. 32. Deocamdată cel puțin, nu-i cerșitul de ea. Ar mai fi de așteptat, ar mai avea de trudit ca să-nvețe. A-nvățat, în schimb, să se miște prin aglomerația magazinelor, a talciocurilor, a târgurilor duminicale.. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
totuși există un rost și un înțeles la care trebuie să iei aminte în permanență, veghind, da, atent la toate semnele și semnalele, ca să răspunzi, fiindcă mereu ți se oferă, ți se propune... Alo, da, io sunt! Ce-ți trebuie, dom’le? Ce suni așa ca disperatu’? — Care ești, băăăă?! urlă o voce spartă, trăsnind a vodcă și a bere. Unde ești? — Măi, omule, nu te enerva degeaba. Nu zbiera la mine, că nu rezolvi nimic. Nu faci decât să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
m-am Întors și am stabilit cursul, văzÎnd Havana de la pupa și apoi lăsÎnd-o În urmă, apropiindu-mă de munți. După o vreme am lăsat În urmă și Morro, apoi hotelul Național și În cele din urmă vedeam doar domul Capitolului. Curentul nu era prea puternic, În comparație cu ziua trecută, cînd ieșisem la pescuit, și bătea doar o briză ușoară. Am văzut vreo două bărci Îndreptîndu-se spre Havana și, cum veneau dinspre vest, mi-am dat seama că vîntul e slab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
spre Buracanao și, pe Întuneric, o să văd luminile din Baracóa. Ei, am oprit deci motorul și m-am dus În față s-arunc o privire-n jur. N-aveai ce să vezi În afară de cele două bărci și, mult În spate, domul Capitolului, Înălțîndu-se alb deasupra orizontului. Niște alge pluteau purtate de curent și mai erau cîteva păsĂri, nu multe, care-și căutau de mîncare. Am stat o vreme acolo sus, pe copertină, și m-am uitat În jur, da’ n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
răspunse micuțul. Sergent, tot ce-am Întrebat era - cine l-a omorît pe italianu’ Ăsta? — El l-a omorît pe italian, spuse celălalt prizonier privindu-l pe detectiv. El l-a omorît pe italian, cu arcu’. — Termină, se băgĂ detectivul. — Dom’ sergent, spuse micuțul, nu eu l-am omorît pe italianu’ Ăla. Eu n-aș omorî nici un italian. Asta pentru că eu nu cunosc vreun italian. — Notează-ți asta și folosește-o la proces, spuse celălalt prizonier. Tot ce spune va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
italianu’ Ăla. Eu n-aș omorî nici un italian. Asta pentru că eu nu cunosc vreun italian. — Notează-ți asta și folosește-o la proces, spuse celălalt prizonier. Tot ce spune va fi folosit Împotriva lui. El n-a omorît nici un italian. — Dom’ sergent, Întrebă micuțul, deci cine la omorît pe italian? — Tu, răspunse detectivul. — Dom’ sergent, insistă micuțul, asta e o declarație falsă. Nu l-am omorît pe italian. Nu mai vreau să repet asta. Nu eu l-am omorît pe italian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
vreun italian. — Notează-ți asta și folosește-o la proces, spuse celălalt prizonier. Tot ce spune va fi folosit Împotriva lui. El n-a omorît nici un italian. — Dom’ sergent, Întrebă micuțul, deci cine la omorît pe italian? — Tu, răspunse detectivul. — Dom’ sergent, insistă micuțul, asta e o declarație falsă. Nu l-am omorît pe italian. Nu mai vreau să repet asta. Nu eu l-am omorît pe italian. — Tot ce spune trebuie folosit Împotriva lui, se băgĂ celălalt prizonier. Dom’ sergent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
detectivul. — Dom’ sergent, insistă micuțul, asta e o declarație falsă. Nu l-am omorît pe italian. Nu mai vreau să repet asta. Nu eu l-am omorît pe italian. — Tot ce spune trebuie folosit Împotriva lui, se băgĂ celălalt prizonier. Dom’ sergent, de ce l-ai omorît pe italianu’ Ăla? — A fost o greșeală, dom’ sergent, spuse micuțul. O eroare foarte gravă. N-ar fi trebuit să-l omori pe italianu’ Ăla. — Și nici pe Ălălalt, spuse celălalt prizonier. — TĂceți dracu’ amîndoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
omorît pe italian. Nu mai vreau să repet asta. Nu eu l-am omorît pe italian. — Tot ce spune trebuie folosit Împotriva lui, se băgĂ celălalt prizonier. Dom’ sergent, de ce l-ai omorît pe italianu’ Ăla? — A fost o greșeală, dom’ sergent, spuse micuțul. O eroare foarte gravă. N-ar fi trebuit să-l omori pe italianu’ Ăla. — Și nici pe Ălălalt, spuse celălalt prizonier. — TĂceți dracu’ amîndoi, spuse sergentul. SÎnt niște drogați, Îi spuse apoi lui tata. Parcă-s apucați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-l omori pe italianu’ Ăla. — Și nici pe Ălălalt, spuse celălalt prizonier. — TĂceți dracu’ amîndoi, spuse sergentul. SÎnt niște drogați, Îi spuse apoi lui tata. Parcă-s apucați de streche. — Ce streche? ridică tonul micuțul. Nu m-apucă nici o streche, dom’ sergent. — Provine dintr-o veche familie de conți englezi, spuse celălalt prizonier. Întreabă-l și pe domnu’ senator, de față - și dădu din cap către tata. — Întreabă-l și pe puști, spuse primul prizonier. E de aceeași vîrstă cu George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
față - și dădu din cap către tata. — Întreabă-l și pe puști, spuse primul prizonier. E de aceeași vîrstă cu George Washington - Îi e imposibil să mintă. — Vorbește, băiete, spuse prizonierul mai Înalt holbîndu-se la mine. — Termină, spuse paznicul. — Așa, dom’ sergent, interveni micuțul. FĂ-l să Înceteze. N-are nici un drept să-l amestece pe puști. Am fost și eu băiat odată, zise prizonierul mai mare. — Mai taci dracu’ din gură. — Așa, dom’ sergent, zise micuțul. — Mai taci și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
holbîndu-se la mine. — Termină, spuse paznicul. — Așa, dom’ sergent, interveni micuțul. FĂ-l să Înceteze. N-are nici un drept să-l amestece pe puști. Am fost și eu băiat odată, zise prizonierul mai mare. — Mai taci dracu’ din gură. — Așa, dom’ sergent, zise micuțul. — Mai taci și tu dracului. Micuțul Îmi făcu cu ochiul. — Cred că mai bine ne-ntoarcem În vagon, spuse tata. Pe curînd, le spuse apoi detectivilor. — Sigur. Ne vedem la prînz. Celălalt detectiv dădu din cap doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
care o ținea În mîna stîngă, așa că-l trăgea de mînĂ pe prizonier. Își țineau pe masă mîinile prinse cu cătușe. MĂ uitam la micuț cum mănÎncă și, fărĂ să pară c-o face special, Îl Încurca foarte tare pe dom’ sergent. Se tot smucea, parcă fărĂ să-și dea seama, și-și ținea mîna În așa fel Încît Îl trăgea mereu pe dom’ sergent după el. Ceilalți doi Încercau să mănÎnce pe cît de confortabil puteau. Oricum, nu erau la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
la micuț cum mănÎncă și, fărĂ să pară c-o face special, Îl Încurca foarte tare pe dom’ sergent. Se tot smucea, parcă fărĂ să-și dea seama, și-și ținea mîna În așa fel Încît Îl trăgea mereu pe dom’ sergent după el. Ceilalți doi Încercau să mănÎnce pe cît de confortabil puteau. Oricum, nu erau la fel de interesanți. — De ce nu ni le dai jos cît mîncăm? Îl Întrebă micuțul pe dom’ sergent. Acesta nu-i răspunse. Se Întinse după ceașca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mîna În așa fel Încît Îl trăgea mereu pe dom’ sergent după el. Ceilalți doi Încercau să mănÎnce pe cît de confortabil puteau. Oricum, nu erau la fel de interesanți. — De ce nu ni le dai jos cît mîncăm? Îl Întrebă micuțul pe dom’ sergent. Acesta nu-i răspunse. Se Întinse după ceașca de cafea și cînd o luă În mînĂ, micuțul trase și segentul o vărsă. FĂră să-l privească pe micuț, segentul Își smulse brusc brațul și cătușele de oțel Îl traseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
față. Ești plin de sînge pe gură. I-am văzut cum au urcat În tren, pe rînd, doi cîte doi, după care am urcat și noi și ne-am dus la locurile noastre. Celălalt detectiv, nu cel căruia-i spuneau dom’ sergent, ci acela care era prins de prizonierul mai mare, nu observase ce se Întîmplase la masă. VĂzuse totul, fărĂ să pară Însă că observă ceva. Celălalt prizonier nu spusese nimic, Însă observase totul cu atenție. Niște fulgi de cenușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nici nu ne recunoscu și se uită mai În josul culoarului. PĂrea că Îi cercetază pe toți cei din vagon. Nu erau prea mulți pasageri. Apoi se uită din nou la sergent. Tata Își scosese altă carte din buzunar și citea. — Dom’ sergent, spuse micuțul. Sergentul Își deschise ochii și-l privi. — Tre’ să merg la budă. — Nu acum, spuse sergentul și-și Închise ochii la loc. — Auzi, dom’ sergent, tu n-ai avut niciodată nevoie să mergi la budă? — Nu acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
din nou la sergent. Tata Își scosese altă carte din buzunar și citea. — Dom’ sergent, spuse micuțul. Sergentul Își deschise ochii și-l privi. — Tre’ să merg la budă. — Nu acum, spuse sergentul și-și Închise ochii la loc. — Auzi, dom’ sergent, tu n-ai avut niciodată nevoie să mergi la budă? — Nu acum. Nu voia să iasă din starea aia de somnolență. Respira greu, Însă cînd Își deschidea ochii nu-l mai auzeai. Micuțul ne privi, dar nu păru să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
n-ai avut niciodată nevoie să mergi la budă? — Nu acum. Nu voia să iasă din starea aia de somnolență. Respira greu, Însă cînd Își deschidea ochii nu-l mai auzeai. Micuțul ne privi, dar nu păru să ne recunoască. — Dom’ sergent, mai strigă o dată. Sergentul nu răspunse. Micuțul Își trecu limba peste buze. — Auzi, dom’ sergent, tre’ să merg la budă. — Bine, spuse sergentul. Se ridică, urmat de micuț, și merseră Împreună În josul culoarului. M-am uitat la tata: — Du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
din starea aia de somnolență. Respira greu, Însă cînd Își deschidea ochii nu-l mai auzeai. Micuțul ne privi, dar nu păru să ne recunoască. — Dom’ sergent, mai strigă o dată. Sergentul nu răspunse. Micuțul Își trecu limba peste buze. — Auzi, dom’ sergent, tre’ să merg la budă. — Bine, spuse sergentul. Se ridică, urmat de micuț, și merseră Împreună În josul culoarului. M-am uitat la tata: — Du-te, Îmi spuse, dacă vrei. M-am luat după ei. Stăteau În ușa toaletei. — Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
vrei. M-am luat după ei. Stăteau În ușa toaletei. — Vreau să intru singur, spuse prizonierul. — Ba nu, nu intri singur nicăieri. Hai, lasă-mă să intru singur. — Nu. — De ce? Poți să ții ușa Încuiată. — Nu-ți scot cătușele. — Hai, dom’ sergent. Lasă-mă să intru singur. — Hai să vedem cum e Înănuntru. Intrară și sergentul Închise ușa. Eu mă așezasem pe un scaun din fața ușii. M-am uitat la tata, care era pe culoar. Îi auzeam vorbind Înăuntru, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cu mult timp înaintea firmelor, a cluburilor și a restaurantelor scumpe; unii nu-și pot permite nimic din extravaganțele zonei, dar trebuie să recunosc că măcar sunt acceptați fără probleme de membrii înstăriți dependenți de băuturi costisitoare. Între cocteilurile extravagante, Dom Perignon și halbele ieftine nu există conflicte de clasă. Îi ascult pe fiecare, testând atmosfera, și nu mi se pare că ar fi loc pentru resentimente. Dependența e una pentru toți. Însă, în ciuda aparențelor, nu pot să nu remarc diferența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
În cazul În care poliția ne-ar fi ieșit În Întâmpinare de pe undeva. Îmi făcu semn să tac din gură, dădu două-trei colțuri de străzi, Își Încetini pasul treptat și ne pomenirăm mergând la pas, fără să alergăm, exact În spatele Domului, unde circulația era normală și unde nu ajungeau ecourile bătăliei ce se desfășura la mai puțin de două sute de metri. Tot În liniște, am dat ocol Domului și am ajuns dinaintea fațadei, pe partea Galeriilor. Belbo cumpără o punguță cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pasul treptat și ne pomenirăm mergând la pas, fără să alergăm, exact În spatele Domului, unde circulația era normală și unde nu ajungeau ecourile bătăliei ce se desfășura la mai puțin de două sute de metri. Tot În liniște, am dat ocol Domului și am ajuns dinaintea fațadei, pe partea Galeriilor. Belbo cumpără o punguță cu boabe și Începu să hrănească porumbeii cu o Încântare serafică. Eram complet camuflați În mulțimea de sâmbătă, eu și Belbo puși la sacou și cravată, iar femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
9. In jur de 10 a venit și șeful de comisie, un profesor universitar din Craiova, grăsuț, cu cioc roșcat și păr alb, chimist altminteri. Elevii fumau pe la colțurile clădirii. La picioare, fiecare grup avea o sticlă de votcă Cristal. - Dom profesor, poate nu ne lăsați să copiem!. - De ce să vă las, mă Gămane? - Pentru că nu vreți să dăm cu mașina peste dumneavoastră! Sau vreți să vă așteptăm seara, când plecați acasă? - Băi, eu n-am nimic împotrivă! Da’ vedeți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]