5,880 matches
-
Nu-ți lăsa sufletul să traverseze norii pe care ea îi privește liniștită. Nu tăia traiectoria avionului ei, rămâi fiica noastră. Nu te mișca. Mi-e frig, sunt încă în halat, poate ar trebui să mă schimb, am lucrurile în dulapul de metal cu numele meu pe el. Mi-am atârnat haina cu grijă peste cămașă, am lăsat portofelul și cheile de la mașină pe raftul de deasupra și am închis lacătul. Când a fost asta? Acum trei ore, poate mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
puțin întunecat, pentru că nu avea decât o singură fereastră. Prin obloanele întredeschise se zărea un pilon al viaductului. Sub masa acoperită cu o mușama erau vârâte trei scaune suedeze. Pe lateral se afla o ușă prin care se întrezărea un dulap de bucătărie acoperit cu un material plastic ce imita pluta. Intră acolo. — Pun laptele în frigider. Spusese că avea telefon. L-am căutat fără să-l găsesc, pe măsuța joasă cu o scrumieră în formă de scoică, pe șifonierul lăcuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
întorc cât pot de repede. Cafetiera este pregătită. În partea de jos a biletului era urma de ruj a unui sărut. Am sărutat sărutul acela. M-am dus în bucătărie și am aprins focul sub cafetieră. Am deschis ușița de la dulap și am privit cât de ordonat așezase lucrurile în interior, farfuriile una într-alta, paharele mici, cele mai mari, pachetul de zahăr și cel de făină închise cu un cârlig din lemn pentru rufe. Ascuns în spatele ușii se afla un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
dau un telefon. Mă duc în cameră și formez numărul, telefonul sună în gol. Mă întind pe pat. Elsa intră: — Cu cine vorbești? — Cu nimeni, este ocupat. A intrat în baie să facă pipi, o văd reflectată în oglinda de la dulap cu fusta ridicată pe șolduri. — Un pacient? — Da. Trage apa, stinge lumina și iese din baie. Un cancer „important“?“și zâmbește. Nu-i ușor să trăiești cu un om care face o muncă atât de tristă, a ajuns să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
două zile în interes de serviciu, un răgaz pentru mine. Își aranjează ultimele lucruri în geamantanul din piele de căprioară pestriță, cel pe care l-a avut în călătoria de nuntă. Mă atinge cu brațul, în timp ce caută un fular în dulapul cu mai multe uși care acoperă tot peretele. Este îmbrăcată cu un costum-pantalon cu guler șal, dintr-un jerseu moale de culoarea nucșoarei. La gât poartă un șirag foarte simplu din boabe mari de chihlimbar, legate cu un fir de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
aduc actele doamnei. Luă bancnota, se îndreptă fără grabă spre bar, deschise o cutie de metal și îmi încredință cheia. Camera era mare și avea un aspect curat, dar mirosea a stătut. Avea un pat de lemn furniruit și un dulap identic, care mai avea încă folia de plastic în jurul picioarelor. Două prosoape, unul albastru și unul mai mic, de culoarea nucșoarei, erau așezate lângă chiuvetă. Cuvertura era verde ca perdeaua, am tras-o spre capătul patului. Italia se așeză, ghemuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
am ridicat storul și am deschis larg fereastra să intre mirosul nopții care era călduță, părea deja o noapte de vară. Italia tremura în pat. Am închis fereastra și am căutat o pătură. Am găsit-o într-un sertar al dulapului, o pătură maro, aspră, de cazarmă. Am îndoit-o și am pus-o pe ea. I-am căutat pulsul. Bătăile erau slabe. Nu aveam geanta cu mine, nu aveam nimic, nici măcar un termometru, m-am detestat pentru neglijența aceea. — Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de oxigen. M-am întors către fată: — Trebuie să fac o ecografie. Rămase nemișcată, am apucat-o de braț și am scuturat-o: — Grăbește-te! În scurtă vreme, căruciorul ecografului alerga spre mine, împins de asistentul cu halat scurt. Deschisesem dulapul cu medicamente, căutam agitat printre cutii inutile. Sosi medicul de gardă, un bărbat între două vârste, cu o barbă zbârlită care se întindea până sub ochelari. Tocmai îi injectam antibioticul Italiei. — Cine sunteți dumneavoastră? întrebă cu vocea încleiată a celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
scialitică prinsă în tavan. Am aprins-o, o bună parte din becuri erau arse. Ridicați storurile, deschideți tot! i-am spus asistentei, care execută ca un robot. — Unde sunt instrumentele? Intră într-o cămăruță în care se întrezăreau ușile unui dulap metalic, începu să scotocească pe rafturi, m-am repezit după ea. Stătea în patru labe, din fundul unui sertar a tras afară o pungă sigilată plină de foarfeci, nimic altceva decât foarfeci. Se uită la mine, habar nu avea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
simulează dueluri, și sar, și... Pantomimă! Pantomimă! Vorbesc prea mult!, se spune alteori. Ca și cum vorbitul n-ar fi facere. La început a fost Cuvântul și prin Cuvânt s-a făcut totul. Dacă acum, de exemplu, vreun... rimancier ascuns acolo, după dulapul ăla, ar nota stenografic toate câte le spunem aici și le-ar reproduce, e lesne de presupus că cititorii ar spune că nu se-ntâmplă nimic, și totuși... Oh, de-ar putea să mă vadă dinăuntru, Víctore, te asigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cuvintele mele englezești favorite. Este mult mai accentuat decât „casă“ și mult mai de preferat decât „adăpost“, care este oricum doar o iluzie. Singurul adăpost în care am încredere e cel pe care l-am construit cu mâinile mele în spatele dulapului cu lenjerie atunci când ne-am mutat în casă. „Acasă“ este totuși o structură sau un cuvânt de altă natură. Am traversat sufrageria. Țarcul din mijloc ocupa destul de mult loc, dar mai era suficient spațiu în jurul lui. Camera era mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
mine. I-am spus că i se terminase bateria. Din șirul meu de minciuni, asta era nesemnificativă. Pe parcursul săptămânii care a urmat, am tot mutat cartea de colo-colo. Așa cum unii dintre cei care se ascunseseră se furișaseră din pivnițe în dulapuri și apoi în grote atunci când binefăcătorii începeau să se teamă, vecinii deveneau suspicioși sau banii cu care cumpărau tăcerea unora se terminau, așa găseam și eu mereu locuri noi unde să îmi ascund povara. Am luat-o din torpedou și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Am luat-o din torpedou și am pus-o la loc pe raftul din sufragerie care era prea înalt pentru toți ceilalți, cu excepția mea. Am ascuns-o în spatele mesei mele de lucru din subsol. Am închis-o în seiful din spatele dulapului cu rufărie. Seiful nu era foarte mare și de-abia mai era loc pentru carte lângă pașaport și plicul cu bani pe care le țineam acolo. Am luat-o din seif. Nu voiam să contamineze celelalte lucruri. Am încuiat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
face. Mă ajunse din urmă când eram lângă ușă și se aplecă să îmi spună ceva. Am simțit o aromă puternică de naftalină. Prăjituri de naftalină, le zicea Anne în timp ce mama le scotea din tigaie, pentru că fuseseră păstrate într-un dulap cu naftalină. Stând în acea sinagogă străină, puteam să simt gustul dulce și lipicios al prăjiturilor care mi se topeau în gură. —Sunteți evreu? mă întrebă el. Am continuat să mă uit la tânărul cu înfățișare ciudată. Părul îi stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
panou publicitar trecu pe lângă noi. Bujii, cereale și anvelope. — Fără el, nu ai mai fi tu. Ce prostie, voiam să strig. Nu te mai sprijini de ușă, i-am spus. Am așteptat până când Madeleine a adormit. Știa de seiful din spatele dulapului cu lenjerie. Mă văzuse montându-l singur imediat după ce ne-am mutat în casă. Nu i-am dat niciodată cifrul, nu pentru că nu aveam încredere în ea, ci doar pentru că tot uitam să i-l scriu. Dar nimic din seif
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
copii. Îi auzeam respirația devenind profundă și egală, apoi am mai așteptat cinci minute după ceasul așezat pe noptieră. Când am fost sigur că n-o s-o trezesc, m-am ridicat din pat, am traversat ușor camera, ocolind cu grijă dulapul și scaunul din colț, apoi am închis ușa după mine. Nu voiam să o deranjeze lumina. Am închis și ușa de la camera fetelor. Deși conținutul seifului era pentru ele, erau prea mici ca să înțeleagă astfel de lucruri. Am aprins lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
închis ușa după mine. Nu voiam să o deranjeze lumina. Am închis și ușa de la camera fetelor. Deși conținutul seifului era pentru ele, erau prea mici ca să înțeleagă astfel de lucruri. Am aprins lumina de pe hol și am deschis ușa dulapului cu lenjerie. Mirosul de haine proaspăt spălate îmi inundă nările. Am scos cu grijă vraful de prosoape de pe raftul din fața seifului, nu pentru că eram îngrijorat că Madeleine va observa că umblasem iar la el, ci doar pentru că nu voiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
eram îngrijorat că Madeleine va observa că umblasem iar la el, ci doar pentru că nu voiam să fac dezordine pe raftul pe care ea sau doamna Goralski îl aranjase. Nu sunt lipsit de bun-simț. Am deschis ușa falsă decupată în spatele dulapului. Seiful din oțel licări în lumina instalației de deasupra. Mi-am strecurat mâna și am început să răsucesc mânerul. Opt la dreapta, patru la stânga, șase la dreapta. Luna și anul în care am ajuns în America. Simțeam cu vârfurile degetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
mă înveselesc puțin la nunți sau la petreceri de familie. Nu spun nu unui cocktail când ieșim în oraș la cină sau la vreo ocazie specială. Dar nu sunt genul care intră seara în casă și se îndreaptă direct spre dulapul cu băutură. În seara asta, totuși, aveam ce sărbători. Aveam un fiu, un fiu necircumcis care nu va fi niciodată confundat cu un evreu, nu conta ce zicea Madeleine. Luasem decizia corectă. M-am dus la bufetul din sufragerie, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
astăzi ar veni soldații în America, jumătate din populație ar fi aleasă. În noaptea de dinaintea sosirii lui Madeleine și a bebelușului acasă din spital, am pus la păstrare încă șase sute de dolari în plicul de manila din seiful aflat în spatele dulapului de lenjerie. Avusesem deja grijă să adaug numele lui David în pașaport. Banii nu aveau nici o legătură cu faptul că îmi lăsasem fiul să fie circumcis. Puneam bani o dată la câteva luni. Acum eram cinci. Cheltuielile creșteau, deși, cu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
-o pe Forty-eighth Street, nu m-am putut abține să nu râd gândindu-mă că era o nebunie. Douăzeci de dolari pentru un bilet care costă de fapt patru optzeci. Anne ar fi fost mândră. Mi-am dus haina în dulapul de pe hol. Madeleine se ridică și mă urmă. —A fost sfâșietor. O altă expresie pe care nu o aruncă la întâmplare în fiecare zi. —Sunt sigur, am spus și m-am întors în bucătărie. M-a urmat. — Dar au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
expresie pe care nu o aruncă la întâmplare în fiecare zi. —Sunt sigur, am spus și m-am întors în bucătărie. M-a urmat. — Dar au fost și părți amuzante. Deci a fost o comedie. Am luat un pahar din dulapul cu băuturi, am deschis frigiderul și am scos o tavă cu gheață. Cum am spus, nu sunt un băutor, dar am simțit nevoia unui pahar în seara aceea. Uniunea locală a zugravilor amenința din nou cu greva în legătură cu zugrăvirea prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
a protesta și atât am așteptat. Am împins lingura înăuntru. Este scena cea mai înfiorătoare. Într-o noapte, doamna Frank aude un zgomot și se trezește. Era domnul van Daan, tatăl băiatului pe care îl iubește Anne, fura pâine din dulap. Și în tot acest timp ei credeau că sunt șobolanii, dar, de fapt, era el. Lua mâncarea de la gura propriului copil. Poți să îți imaginezi? — Nu e deloc adevărat, am spus, acoperind smiorcăielile fiicei mele. —Poftim? I-am mai vârât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
la masă când am intrat în bucătărie în acea seară. Avea ochelarii cu ramă de baga pe nas, iar vechea mașină de scris portabilă pe care o folosise în facultate era acum în fața ei. Scotea adesea mașina de scris din dulapul de pe hol, pentru Liga Femeilor cu Drept de Vot, pentru Liga Feminină pentru Pace și Libertate și pentru multe alte cauze nobile. În lunile dinaintea execuției familiei Rosenberg, rareori o pusese deoparte. În ultima vreme o scotea mai rar, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
teren era să defrișăm totul. Nu îmi plăcea să fac asta, dar renunțasem să mă mai cert cu Harry în urmă cu ceva timp. E uluitor cât de puțin le pasă oamenilor. Atâta timp cât au o bucătărie cu plita incorporată în dulap și un cuptor construit în zid, o baie cu o chiuvetă dublă și o sufragerie cu uși glisante din sticlă, până în tavan, nu le pasă ce văd când se uită prin acele uși. Nu le pasă dacă se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]