4,381 matches
-
continuând s-o privească pe Kate, că dacă n-ar ști adevărul, oamenii ar crede că sunt tatăl lui Kate? Ar crede că suntem o familie nucleară tipică - cum scrie în cursurile mele de antropologie - ieșită la cumpărături într-o după-amiază de sâmbătă. Apoi Adam a ridicat privirea și mi-a zâmbit. Și deși mă gândisem aproape la același lucru, m-am simțit puțin, nu știu, ciudat, da, ciudat, tristă auzindu-l pe Adam spunând lucrul ăsta. Necredincioasă! Așa m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
făcuse sex de patru ori. Laura încercase să mă regaleze cu povestea acestor episoade, numai că am fost întrerupte încontinuu de mama sau de tata. —Ai vreo veste de la James? m-a întrebat ea, renunțând la ideea de a petrece după-amiaza vorbind despre prostii după ce tata a părăsit camera pentru a douăzecea oară. Tata intrase, o salutase din cap pe Laura, după care se apucase să ridice pernele de pe canapea și să mute fotoliile, bolborosind ceva legat de faptul că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-o plictisită și nesatisfăcută. Nu voiam să fac nimic. N-aveam nici un chef să citesc. Iar Kate scâncea și plângea, iar eu nu prea aveam răbdare cu ea. Fără prea multă tragere de inimă, m-am uitat la serialele de după-amiază împreună cu mama. Asta fiindcă n-am găsit nici un motiv convingător pentru care să nu mă uit. Cred c-aș fi preferat să mă uit la episoade în șir din seriale australiene, în care acțiunea și actorii apăreau iar și iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să-l văd plecat. Era deja prea mult. În sfârșit, se întâmpla. Se terminase într-adevăr. Rezolvasem problema ca niște persoane civilizate. Mult prea civilizate, după părerea mea. Toată întrevederea avusese un aer de irealitate. Era oribil. —Te sun în după-amiaza asta, m-a anunțat James. Și-a luat la revedere de la Kate și cu toate că arăta de parcă i-ar fi explicat copilului care îi erau drepturile la pensionare, măcar a făcut efortul să se apropie de ea. Într-un final, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să trăiești cu ei, a continuat mama, dar nici nu poți să-i împuști. A urmat o pauză. Apoi Helen a spus: —Cine zice? —Deci care e concluzia? a întrebat mama. Deocamdată nici una, i-am răspuns. O să mă sune în după-amiaza asta. — Și până atunci tu ce-o să faci? m-a întrebat mama, în timp ce privirea îngrijorată îi fugea fără să-și dea seama către dulapul cu băuturi, deși dulapul respectiv era gol de ani de zile, însă obiceiurile vechi dispar greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
împopoțonată de dimineață. Deși nu mai găseai nici urmă din femeia zâmbitoare, frumos machiată și atrăgătoare care fusesem de dimineață. În locul ei, aveai la dispoziție o epavă cu fața roșie, cu ochii umflați și cu fața plină de pete. Pe la mijlocul după-amiezii, mama m-a trezit zguduindu-mă cu blândețe de umăr și șoptindu-mi: Te-a sunat James. Vrei să vorbești cu el? — Da, i-am răspuns. M-am prăbușit din pat, cu hainele boțite, cu ochii împăienjeniți de somn și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ce se întâmplă în punctul ăsta. În partea asta a cărții, o voce fără trup continuă și anunță: „Nu, domnul Webster s-a dus la clinica prenatală cu prietena lui, Denise“ sau „Nu, prostuțo, domnul Webster și-a luat o după-amiază liberă ca să se ducă acasă și să și-o tragă cu prietena lui, Denise“ sau ceva similar. Iar eu șoptesc „Mulțumesc. Nu, nu am de lăsat nici un mesaj“, închid telefonul cu mâinile tremurânde și anulez biletele de întorcere la Londra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
la un post de deputat? m-a Întrebat Într-o duminică joasă un om de afaceri cu un incisiv de platină. Avem nevoie de intelectuali, de unii adevărați, a adăugat el, incisivul Îi ieșea scînteietor din profil. Cu premii. În după-amiaza aceleiași zile, șeful poliției mi-a propus să cumpăr pe mai nimic un Trabant de ocazie. Era o ocazie unică, verde, combi, cu jet de apă. Ordonezi ideile, Îți vin buluc altele, țipi, te controlezi, pui un pansament. Lucrezi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mușchetari, Golem, Justiție, trilogia lui Manuel Scorza, Herzog, Raport către El Greco, Don Quijote, Bibliografia generală, Pluta de piatră, Alte glasuri, alte Încăperi, Unu, doi, trageți ușa după noi. Fotografie de grup cu doamnă, Toba de tinichea, Kafka integral, O zi din după-amiaza lumii, Marile speranțe, Trei camarazi, Fabrica de absolut, Alergia, ZÎtul, Baltagul, Zbor deasupra unui cuib de cuci, Sectanții, Amadeus, Banchetul idioților, Trenul de noapte, Orbirea, Despre eroi și morminte, Douăsprezece scaune, Cei șapte samurai, Bouvard și Pcuchet, Ghimpl netotul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ce-o omoară pe nevasta altminteri destul de urîțică a lui Caine, ca să-i ia moștenirea. Intrigi, Agatha Christie, povestiri cu final neașteptat, mare deziluzie. Și-i făcut tot de Sidney Lumet, ce pare a trăi cu adevărat Într-o continuă după-amiază de cîine, pe Network. Mai rar am văzut o compoziție atît de anostă, un joc de o expresivitate atît de excesivă, Încît poate provoca țipete. Totul este inautentic. Motivat poate numai de faptul că Reeve urma, la puțină vreme după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
apar În minte Palatul de Justiție, Ntre Dame și Beffroi, numit și Tour de Halles, unul dintre cele mai frumoase monumente din Flandra. Negre dantelării pietrificate demult, gri, verzi, albe. Lierre (Lier): am așteptat Îndelung să se facă ora patru după-amiază pentru a zări ieșind din uriașul ceas al turnului din piață statuetele care indică ora Într-un chip cu totul inedit. N-au ieșit. Rămînem cu frustrarea de-a nu fi văzut ineditul. Alost (Aalst): Grande Place, Biserica Saint Martin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Îi cunoști. SÎnt polițist și am intrare la Hollywood. Cunosc o grămadă de lume și știu că lui Max Peltz Îi plac prospăturile. Și ce-i cu asta? Are șaizeci de ani și nu e un criminal. Vom decide asta după-amiază. Tu ești detașat la cazul Nite Owl, nu? Căutați mașina lui Coates? — Da. — Atunci Întoarce-te la cazul tău și să fii prezent la Birou la 2 după-amiază. Vreau să invit cîteva persoane importante de la Badge of Honor pentru niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Are șaizeci de ani și nu e un criminal. Vom decide asta după-amiază. Tu ești detașat la cazul Nite Owl, nu? Căutați mașina lui Coates? — Da. — Atunci Întoarce-te la cazul tău și să fii prezent la Birou la 2 după-amiază. Vreau să invit cîteva persoane importante de la Badge of Honor pentru niște interogări amicale. Tu ai putea ajuta la destinderea atmosferei. Billy Dieterling, Timmy Valburn... Oameni pe care Îi cunoștea și care străngeau cercul tot mai tare În jurul lui. — Bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cu mizerii, iar dacă numele tău apare pe undeva, acolo ar trebui să fie. Dacă mă prind unde-s dosarele alea, mă prezint imediat acolo, cu chibriturile pregătite. Loew, palid: — S-a făcut. Eu o să vorbesc cu Parker chiar În după-amiaza asta. Ray Pinker ciocăni În oglindă și lipi pe sticlă un grafic: două linii gemene, fără fluctuații necontrolate. În difuzor: — Nu e vinovat, dar nu-și dă alibiul. Era cumva en flagrante...? Loew zîmbi. Russ Millard, tare, În difuzor: — Vincennes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de după Anul Nou: hîrtia creponată atîrna În neorînduială, iar inscripția „1958“ Își pierdea din paiete. Ed luă loc În separeul lui preferat, cu vedere spre salon și cu imaginea lui reflectată Într-o oglindă. Se uită la ceas: 3.24 după-amiază, 2 ianuarie 1958. Lasă-l pe Bob Gallaudet să Întîrzie la Întîlnire - orice, numai să se prelungească momentul ăsta. Peste o oră: ceremonia. Căpitanul E.J. Exley va primi o numire permanentă: comandant al Diviziei Anchete Interne. Gallaudet Îi aducea rezultatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ai dus la Patchett? Credeai că o să mă duc? Pentru asta m-ai pregătit? Ed puse fotografia cu fața În jos. — Vreau să dispari din L.A. vreo săptămînă. Am o casă la lacul Arrowhead. Poți să stai acolo. Pleacă În după-amiaza asta. — Pierce a...? Îți spun mai tîrziu. — Vii și tu? Ed verifică scenariul pentru Vincennes. — Mai am de rezolvat ceva. L-ai văzut pe White? — A venit și a plecat și nu știu unde este. S-a Întîmplat ceva cu el? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
a-l obliga să-și ducă gândul la capăt și să vorbească în cuvinte care spuneau totul atât de meșteșugit, dar fără să spună și vorba iubire și tocmai asta îi plăcea ei cel mai mult. Cum la poveștile de după-amiază cu cafea îi spunea întotdeauna că trebuie spartă înainte de orice monotonia din care pe neștiute se ivesc toate relele, că poți să fii chiar și singur, dar că monotonia nu e decât pentru vremea somnului, ba chiar a somnului celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
am făcut drumul ăsta lung, pe căldura asta, și o să-l mai fac pentru că știu că are nevoie și de fapt nici nu știu dacă nu-l fac pentru mine, speriat de pustiul de acasă, deși - și ea: încât și după-amiaza asta se va sfârși, ca și altele, în lumină și în liniște și în calm, mulțumită calmantelor și numai sputa asta din gât care o sufocă și pe care e nevoită să o scuipe din când în când în batistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu te-ai supărat. Eu ți-am spus doar prietenește ce-i mai bine...“ „Nu, nu-i nici o problemă. Mulțumesc. La revedere“, închizând ușa încet în urma lui, apoi luându-și servieta, apoi ieșind din enorma clădire în lumina bolnavă a după-amiezii, care-l izbește în pupile, îl face să lăcrimeze, îl obligă să-și pună ochelarii. A mers încet, a traversat parcul, a privit cu gândul aiurea fața lacului încrețită de vânt, pe care săltau bărcile închiriate de adolescenți, a călcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dacă ar ști-o cât e de fără margini, oamenii mari ar trebui s-o pedepsească imediat, pentru că ar fi putut să tulbure ceea ce trebuie să rămână netulburat, așa cum se întâmpla de fiecare dată când, vara, după ploile calde de după-amiază, arunca cu câte o pietricică în ochiurile de apă rămase în vreo denivelare a străzii ori a curții și îndată ochiul de apă se tulbura nu numai de unde care se tot mișcau spre margini, ci îndeosebi de un praf foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
orgoliului. Atât. Ce însemna aceasta o va ști el mai târziu și o știm noi acum. Dar atunci arăta altfel. A insistat să-l lase acasă, ca și cum ar fi avut treabă sau n-ar mai fi avut chef de nimic. După-amiaza scurtă trecea încet și cerul cenușiu încremenit într-o nemișcare rareori tulburată de vreo fulguire palidă se încăpățâna să nu se întunece. Privea pe fereastră orașul tăcut și mort. Luminile aprinse în câteva case erau lipsite de viață. Ceasul electric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
care nu apucase să i le ducă lui Andrei Vlădescu. A citit primele rânduri. Își îndesa rochiile în valiză și se gândea. Într-o parte a orașului mai era cineva care se gândea la ea, și la plimbarea lor de după-amiază, dar nu Andrei Vlădescu, și ea știa, dar se prefăcea că nu știe sau puțin îi păsa dacă știe sau nu pentru că nu era încă hotărâtă. Încă erau toate suspendate. Apoi a mai citit odată prima frază, înainte să rupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și a privit afară. Luna plină albea acoperișurile și era o liniște de mormânt. Își simțea pulsul. Își simțea gura uscată. I se părea că-i vine să urle. I se părea că așa trebuie să arate disperarea. Orele până după-amiază s-au scurs incredibil de încet. Nimic nu fusese vreodată mai nemulțumitor de încet. De parcă orele și minutele și clipele chiar s-ar fi încăpățânat să nu mai curgă, deși știa foarte bine că numai nerăbdarea lui vede astfel. Către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Tabitha, așa cum poate ei înșiși își doreau, au fost lăsați în voia lor, petrecând câteva zile plăcute între ei, hoinărind prin grădini și amuzându-se în vastele saloane, camere de zi, sufragerii și săli de primire de la Winshaw Towers. În după-amiaza în care Godfrey urma să plece la aerodromul din Hucknall în prima etapă a misiunii - despre care soția și sora lui aveau doar o idee vagă - el a avut o lungă discuție personală cu Lawrence în biroul maro. Nu vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
glasuri vorbind întretăiat și autoritar în germană. În cele din urmă, când nici măcar Mildred n-a putut să ia în serios această afirmație, a încercat disperată să ofere dovada. După ce șterpelise cheia (unică) a dormitorului lui Lawrence mai devreme în după-amiaza aceea, a așteptat până în momentul când a fost sigură că el era angrenat într-una din aceste sinistre întrevederi, a încuiat ușa pe dinafară și a fugit jos pe scară, răcnind cât putea de tare că îl prinsese pe fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]