4,264 matches
-
sensul dorit de autor (păstrarea fidelilor creștini tentați de riturile iudaismului), nu de alta, dar Gură-de-Aur însuși se face vinovat de o astfel de eroare, când din sensul original de lecție istorică pentru un popor nărăvit la idolatrie de sclavia egipteană, care rătăcește dar este iertat, el face din povestea Ieșirii (cap. 32) despre vițelul de aur, o explicație “anacronică” a reticenței evreilor de a-l accepta pe Iisus ca Mesia, “într-un context istoric necuviincios”. De la nici un alt părinte bisericesc
Ioan Gură de Aur () [Corola-website/Science/302162_a_303491]
-
internaționale supravegheaseră până atunci respectarea acordului de încetare a ostilităților provocate de Criza Suezului din 1956. Prin evacuarea UNEF-ului s-au creat zone de tangență directă între cele două armate, care puteau duce, în scurt timp, la o invazie egipteană a Israelului. Această demonstrație de forță a Egiptului era, în primul rând, un avertisment la adresa Israelului, dar, implicit, avea și scopul de a convinge Iordania să adopte o poziție mai fermă în acest conflict. Israelul s-a văzut, astfel, pus
Războiul de Șase Zile () [Corola-website/Science/302509_a_303838]
-
implicit, avea și scopul de a convinge Iordania să adopte o poziție mai fermă în acest conflict. Israelul s-a văzut, astfel, pus în situația pe care a încercat să o evite în 1956, fiind obligat să accepte prezența militară egipteană în apropierea granițelor sale. Temerile Israelului privind securitatea sa s-au materializat la 17 mai 1967, când două avioane egiptene de supraveghere, decolate din Iordania, au zburat deasupra reactorului atomic de la Dimona, fără a putea fi oprite de unitățile anti-aeriene
Războiul de Șase Zile () [Corola-website/Science/302509_a_303838]
-
văzut, astfel, pus în situația pe care a încercat să o evite în 1956, fiind obligat să accepte prezența militară egipteană în apropierea granițelor sale. Temerile Israelului privind securitatea sa s-au materializat la 17 mai 1967, când două avioane egiptene de supraveghere, decolate din Iordania, au zburat deasupra reactorului atomic de la Dimona, fără a putea fi oprite de unitățile anti-aeriene israeliene. În urma acestui act de agresiune, guvernul israelian a luat în considerare eventualitatea unui atac aerian al Egiptului împotriva centralelor
Războiul de Șase Zile () [Corola-website/Science/302509_a_303838]
-
puterea militară a Egiptului și a considerat că Israelul este incapabil să pornească un război pe două fronturi fără sprijinul efectiv al S.U.A., care, din 1956, era implicată militar în conflictul din Vietnam. Se pare că și în cadrul Statului Major egiptean au existat forțe care au promovat o exacerbare a conflictului cu Israelul. Aceste forțe elaboraseră planurile unei operațiuni militare de ocupare a Deșertului Negev, pentru a asigura legătura teritorială cu Iordania. Aceste planuri au fost respinse de Nasser,care se
Războiul de Șase Zile () [Corola-website/Science/302509_a_303838]
-
Arabia Saudită și Iran. Prin blocarea strâmtorii Tiran, Nasser a câștigat o imensă popularitate în lumea arabă. Devenit protagonistul propagandei anti-israeliene, Nasser a reușit să atragă Iordania în coaliția sa, pentru a convinge, apoi, Arabia Saudită să susțină, cu unele rezerve, cauza egipteană. Ca om politic, mai degrabă moderat, Nasser s-a lăsat antrenat de dinamica acestei propagande și a încurajat mass-media să răspândească lozinci care anunțau distrugerea iminentă a Israelului. În general, Occidentul a respins cu indignare formulele propagandei arabe iar sloganul
Războiul de Șase Zile () [Corola-website/Science/302509_a_303838]
-
În aceeași zi, având în vedere avantajul strategic obținut de Egipt prin blocarea strâmtorii Tiran, guvernul israelian a hotărât începerea ofensivei militare împotriva coaliției arabe.. 5 iunie - Forțele aeriene israeliene bombardează simultan, începând de la ora 7.45, unsprezece baze aeriene egiptene, distrugând astfel o mare parte din aviația militară a Egiptului. 6 iunie - Trupele israeliene ocupă Fâșia Gaza. Unități israeliene de tancuri pătrund în Peninsula Sinai. 7 iunie - Israelul cucerește malul stâng al Iordanului și partea de est a Ierusalimului, care
Războiul de Șase Zile () [Corola-website/Science/302509_a_303838]
-
tancuri pătrund în Peninsula Sinai. 7 iunie - Israelul cucerește malul stâng al Iordanului și partea de est a Ierusalimului, care va fi anexată Israelului pe data de 27 iunie 1967. 8 iunie - Tancurile israeliene ajung până la Canalul Suez, deși forțele egiptene erau mult superioare numeric celor israeliene în această zonă de conflict. Egiptul capitulează. 9 iunie - Forțele armate israeliene atacă Siria și cuceresc, după lupte grele, mare parte din Platoul Golan, inclusiv orașul Quneitra (Al Qunaytirah'). Gamal Abdel Nasser, președintele Egiptului
Războiul de Șase Zile () [Corola-website/Science/302509_a_303838]
-
este expresia unui mesaj codat căruia trebuie să-i găsim cheia de decodare. Mitul este o poveste a originilor omului și în același timp mărturisește și modul în care trebuie să concepem originea zeilor, adică a religiei. Astfel, un mit egiptean nu are un același sens cu unul hindus. Forma narativă este identică, dar modurile fiecăruia dintre ele de a concepe lumea sunt diferite.Spiritualități și religii, Sylvie Barnay, France Loisirs, 2004. Pentru Lucian Blaga mitul reprezintă „"visurile colective ale popoarelor
Mit () [Corola-website/Science/302762_a_304091]
-
verde și creion din cărbune negru, când se îmbrăcau de ocazii. Bărbații aveau părul scurt, nu purtau bărbi sau mustăți, în timp ce femeile își purtau părul pe umeri. Atât bărbații cât și femeile purtau bijuterii din aur dacă iși permiteau. Climatul egiptean cu verile sale fierbinți și ierni blânde a favorizat îmbrăcămintea ușoară făcută din fibre vegetale, predominant pânză iar în timpurile Romane ocazional bumbac, un material de import din India. Lâna era folosită în măsură mai mică, și rareori de egiptenii
Vestimentația Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302843_a_304172]
-
India. Lâna era folosită în măsură mai mică, și rareori de egiptenii bogați. Mici cantități de mătase erau comercializate în estul Mediteranei, posibil pe la a doua jumătate a mileniului II A.C. și resturi de mătase au fost găsite în mormintele egiptene. Pieile de animale, în special de leopard, erau uneori purtate de preoți și călugări în rolul lor de primi slujitori ai lui Dumnezeu. Astfel de veșminte au fost găsite în mormântul lui Tutankhamon și erau frecvent pictate pe pereții mormintelor
Vestimentația Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302843_a_304172]
-
Sandalele erau făcute din fibre de palmier sau papirus împletit. Popoarele care trăiau în jurul Mediteranei aveau nevoie mică de încălțăminte elaborată, cu excepții ca Hitiții din platourile lor Anatoliene care purtau pantofi cu vârfurile răsucite în sus, deși în reliefurile egiptene Hitiții sunt pictați desculți. Căutătorii de cuiburi de păsări din umblau desculți, dar purtau sandale la ocazii speciale ori când picioarele se puteau răni. Sandalele erau strânse cu doua curele și, dacă aveau vârf ascuțit acesta era deseori întors în
Vestimentația Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302843_a_304172]
-
de toate pe soldați sau călători. În povestea Celor doi frați Anpu s-a pregătit pentru o călătorie: Atunci și-a luat oamenii și sandalele, precum și hainele și armele, și a pornit călătoria spre Valea Pinului. " M. Lichtheim, "Literatura Antică Egipteană", Vol. 2, pag. 208 Sandalele par să fi avut o importanță, care astăzi în cea mai mare măsura ne scapă, simbolizând prosperitatea și autoritatea. Thutmoses III vorbește despre țările pe care le-a cucerit, și posibil despre restul lumii deasemenea
Vestimentația Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302843_a_304172]
-
canicula” de vară pentru grecii antici, în timp ce la polinezieni marca iarna, fiind o stea importantă pentru navigarea în jurul Oceanului Pacific. Sirius, cunoscut în Egiptul Antic ca "Sopdet" (greacă: Σῶθις = Sothis), apare în cele mai timpurii consemnări astronomice. În timpul erei Regatului Mijlociu Egiptean, egiptenii s-au bazat în calendarul lor pe răsăritul heliacal al stelei Sirius, anume în ziua în care aceasta devine vizibilă înainte de răsărit, când este destul de depărtată de strălucirea Soarelui. Perioada era chiar înainte de inundațiile anuale ale Nilului și înainte de
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
după marea zeiță Isis, care a format o parte a unei trinități de zei cu soțul ei, Osiris, și cu fiul lor, Horus, în timp ce perioada de 70 de zile simboliza trecerea lui Isis și Osiris printr-un "duat" (lumea subpmânteană egipteană). Grecii antici au observat că apariția lui Sirius vestea venirea verii calde și uscate, și se speriau deoarece credeau că asta va ofili plantele, va slăbi cetățenii, și femeile stârnite. Datorită luminozității, Sirius pare că scânteiază în condițiile climatice tulbure
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
pentru această stea provine din latinescul "Sīrius", din cuvântul greacesc "Σείριος" ("Seirios", „luminos” sau „extravagant”), deși este posibil ca și cuvântul grec în sine să fi fost importat de altundeva înainte de perioada arhaică grecească, unii sugerând o legătură cu zeitatea egipteană Osiris. Prima utilizare a numelui a fost înregistrată undeva în secolul al VII-lea înainte de Hristos, în lucrarea poetică a lui Hesiod, "Munci și zile". Sirius are de asemenea mai mult de 50 de alte denumiri și nume atașate. În
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
fost acuzat de orice, dar mai presus de toate, că a "devenit nativ", o crimă de neiertat pentru mândria romană. De mai multe ori Antoniu a fost chemat la Roma, dar rămâne în Alexandria cu Cleopatra. Din nou, cu bani egipteni, Antoniu a invadat Armenia, de această dată cu succes. În schimb o parodie a Triumfului Roman (cea mai importantă sărbătoare militară a Romei) a fost organizată pe străzile din Alexandria. În final, întregul oraș a fost convocat pentru a asculta
Marc Antoniu () [Corola-website/Science/303302_a_304631]
-
în viață, prietenii l-au dus la monumentul Cleopatrei în care ea era ascunsă și a murit în brațele ei. Cu toate acestea, unele surse afirmă că el nu s-a sinucis ci ar fi fost asasinat de un preot egiptean care era de partea lui Octavian. Cleopatra a primit acceptul să efectueze ritualurile de înmormântare ale lui Antonius după ce ea a fost capturată de Octavian. Dându-și seama că ea era destinată triumfului lui Octavian la Roma, a făcut mai
Marc Antoniu () [Corola-website/Science/303302_a_304631]
-
târziu formula de inițiere magică primitivă a fost modificată de sacerdoți; care își atribuiau rolul de intermediari între credincioși și zei; sacerdoți care se vor înconjura de numeroase mistere pentru a apăra puterile castei. Ei, fie că erau preoți indieni, egipteni sau greco-romani, au ajuns să posede cunoștințele științifice ale omenirii, dețineau calculele calendarelor, prevedeau timpul și eclipsele. Vrăjitoria apare încă din paleolitic. În desenele rupestre din peștera Trois-Freres (Franța) sau de pe stâncile din Tassili (Sahara) apar imaginile unor vrăjitori străvechi
Vrăjitorie () [Corola-website/Science/303308_a_304637]
-
crescut în Teba (azi Luxor). A urcat pe tron între 16 și 24 de ani. Este posibil să fi fost atunci deja căsătorit cu Nefertiti, femeia care a avut o mare influență în epoca să. La încoronare, a adoptat titlurile egiptene tradiționale. În primii ani s-a ocupat în mod special de Heliopolis și de clerul sau, în scopul de a înfrâna ambiția tebanilor. A dat ordin să se construiască temple în Karnak (Luxor) pentru a se închină zeului solar, autoproclamându-se
Akhenaton () [Corola-website/Science/303306_a_304635]
-
acum cunoscut că Amarna). Acesta și-a modificat numele de Amenhotep ("Amun este mulțumit") cu numele de Akhenaton ("Aton este mulțumit"). Ba chiar, a trimis sculptori care să șteargă numele tatălui său de "Amun" de pe toate obeliscurile și templele imperiului egiptean. În anul 9 (1344/1342 î.Hr.), Akhenaton a consolidat regimul atonist, declarând că Aton va fi nu numai zeul suprem, ci numai Dumnezeu, o zeitate universală, și interzice închinarea la toate celelalte, inclusiv la venerarea idolilor. Atonismul a pus astfel
Akhenaton () [Corola-website/Science/303306_a_304635]
-
(singular: "filistean") sunt o populație antică, de origine indo-europeană, stabilită între secolele XIII-XI î.Hr. pe coasta sud-estică a Mării Mediterane. Numele biblic "pelištīm" (ebraică (la plural): פְלִשְׁתִּים; egipteană "peleset"), atribuit acestei populații, este un nomen gentilicum. Din această denumire au derivat în greaca veche "παλαιστινη" și în latină "palaestina". Numele latin s-a impus în epoca romană asupra întregii zone, devenind regionimul Palestina. Cele mai timpurii izvoare istorice
Filisteni () [Corola-website/Science/303313_a_304642]
-
Superior, în apropiere de Teba. Monumentul a fost construit în perioada faraonului Ramses al III-lea (1184-1153 î.Hr.). Inscripția relatează despre campania luir Ramses al III-lea împotriva libienilor și a unor „popoare ale mării”. Prin termenul „popoarele mării”, izvoarele egiptene se referă la diverse grupuri etnice care în perioada faraonilor Ramses al II-lea (1279-1213 î.Hr.) și Merneptah (1213-1203 î.Hr.), venind de pe mare, au atacat Egiptul. Alături de acesti filisteni, identificați prin etnonimul „peleset”, inscripțiile de la Medinet Habu menționează grupurile etnice
Filisteni () [Corola-website/Science/303313_a_304642]
-
cercetate arheologic: Așdod (Tell ed-Ras, lângă Esdud), Așkelon (Tell el-Harra), Gaza (Gazze) și Ekron (Hirbet el-Muqanna). Cercetările arheologice au demonstrat că așezările Așdod și Ekron au fost ridicate pe ruinele unor așezări canaanite, distruse în jurul anului 1200 î.Hr. Prăbușirea dominației egiptene în jurul anului 1225 î.Hr. a permis filistenilor să-și exercite dominația în Pentapolis. Abia după aceasstă dată filistenii încearcă să-și extindă treptat sfera influenței politice și militare și asupra zonei deluroase, locuită în această perioadă de triburi israelite. Expansiunea
Filisteni () [Corola-website/Science/303313_a_304642]
-
Cipru. Alte vase ceramice descoperite în așezările filistene menționate relevă, pe de altă parte, analogii cu aceea de tip . Originea unor sarcofage ceramice și a măștilor mortuare, descoperite pe teritoriul "Filistiei" și atribuite ipotetic filistenilor, indică mai curând influențe provenite egiptene. Un grup de marinari din Marea Egee a atins Levantul prin 1200 î.Hr. stabilindu-se între triburile israelite la est si piramidele egiptene, deja milenare, la sud. În acest moment imperiul hitit se fărâmița, iar civizația greacă intra în declin pentru
Filisteni () [Corola-website/Science/303313_a_304642]