4,405 matches
-
Christos și de a-l urma pe acestă pe drumul Golgotei, "Persisting în Spiritual Labours & the Use of that Talent which it is Death to Bury. & of that Spirit to which we are called" (E: 767). Din nou, într-o epistola adresată credinciosului Butts și datata 6 iulie 1803, paternitatea poemului Milton (sau, poate, a poemului Jerusalem)88 este atribuită geniului aducător de inspirație al spiritelor eterne: "I may praise it since I dare not pretend to be any other than
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
daily & hourly în the Spirit. . . I hear his advice & even now write from his Dictate " (E: 705). Că Blake se bucură 90 de compania unor oameni iluștri, gata întotdeauna să ofere sfaturi, este mai presus de orice îndoială. Într-o epistola către Flaxman, datata 12 septembrie 1800, artistul oferă o mărturisire versificata a întâlnirilor cu diverși poeți și mistici: "Now my lot în the Heavens is this; Milton loved me în childhood & shewd me his face / [...] Shakespeare în riper years gave
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
see / And a fourfold vision is given to me / Tis fourfold în my supreme delight / And three fold în soft Beulahs night / And twofold Always. May God uș keep / From single vision & Newton's sleep" (E: 722). Într-o altă epistola către același Butts, datata 2 octombrie 1800, Blake exemplifică, într-un laudatio desprins parcă din cântecele lui Fra Angelico 175, manieră în care viziunea dublă se metamorfozează în viziune cvadrupla prin medierea celei triple. Cu alte cuvinte, artistul încearcă să
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
with him arising în my strength: / Twas too lațe now to recede. Los Hâd enterd into my soul" (E: 117). Blake expune geneză poemului Milton în două scrisori către Butts, datate 25 aprilie 1803, respectiv 6 iulie 1803. În primă epistola, artistul își admite lipsa de implicare în procesul de creație, punând pe seama unui agent superior completarea poemului: "I have written this Poem from immediate Dictation twelve or sometimes twenty or thirty lines at a time without Premeditation & even against my
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
my Will. the Time it hâș taken în writing was thus renderd Non Existent. & an immense Poem Exists which seems to be the Labour of a long Life all producd without Labour or Study" (E: 728-29). Encomion-ul realizat în epistola secundă nu este exagerat în opinia autorului, fiindcă acesta pretinde că nu-și poate asuma paternitatea operei: "I may praise it since I dare not pretend to be any other than the Secretary the Authors are în Eternity I consider
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
cu examinarea paradoxului viziunii implicat de gândirea filosofica a lui Blake, dar și cu analiza dialecticii propuse de aceasta. În final, m-am concentrat asupra celor patru tipuri de viziuni (simple, duble, triple și cvadruple), așa cum transpar acestea din crucială epistola către Butts, datata 22 noiembrie 1802. Last but not least, n-am pierdut din vedere analiza textuala a celor mai importante dintre operele poetice blakeene, examinând mai în detaliu aspecte neglijate în părțile preponderent teoretice. Am sugerat, aici, ca toate
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
amănunte, cf. Damon, 1988, p. 275). Totuși, în prefață eposului Jerusalem, intitulat To the Public, Blake scrie: "After my three years slumber on the banks of the Ocean, I again display my Giant forms to the Public [...]" (E: 145). În epistola discutată mai sus, poetul utilizează aceeași sintagma: "none can know the Spiritual Acts of my three years Slumber on the banks of the Ocean unless he hâș seen them în the Spirit or unless he should read My long Poem
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
același timp, cititorul nu trebuie să piardă din vedere calitatea esențialmente vizuală, nu vizionara, a artei poetice byroniene, fapt care pare să-i accentueze caracterul instinctiv, spontan, necăutat. În acest sens, merita citată opinia lui John Keats, exprimată într-o epistola către George și Georgiana Keats și datata 17-27 septembrie 1819: "You speak of Lord Byron and me There is this great difference between uș. He describes what he sees I describe what I imagine. Mine is the hardest task. You
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
următorilor destinatari: Dr. Trusler, datata 16 august 1799 (E: 701), Hayley, datata 6 mai 1800 (E: 705) și Butts, datate 10 ianuarie 180[3] (E: 723), 25 aprilie 1803 (E: 728), respectiv 6 iulie 1803 (E: 729). 126 Într-o epistola către Butts, datata 6 iulie 1803, Blake face următoarea mărturisire: "I consider myself both Poet & Painter [...]" (E: 730-731). 127 Pentru o declarație în favoarea acestei interpretări, cf. scrisoarea pe care Blake i-o adresează lui Flaxman, datata 21 septembrie 1800 (E
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
pură dintre plăcerile spiritului? (1987, p. 147). 3. Prefețe și dedicații: exemplul Fabulelor lui La Fontaine 3.1. (Para)textele Elementele de paratext oferă o teorie poetică a fabulei demnă de studiat. Acestea sînt: Prima Culegere (1668): Cărțile I-IV Epistolă către Delfin Prefața autorului Viața lui Esop Dedicație pentru Delfin (fiecare carte începe printr-o dedicație specială) Epilog Notă la Cartea I, fabulele XV și XVI Notă la Cartea II, fabula III A doua Culegere (1678): Cărțile VII-XI Avertisment Dedicație
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Înseși povestirile (și nu moralele) atrag atenția fabulistului. Astfel, putem citi în "Nota autorului" din 1678: "A trebuit să caut așadar alte îmbogățiri și să extind mai mult circumstanțele acestor povestiri, care, parcă, păreau că o cer". De altfel, în Epistola din 1668 dedicată Monseniorului Delfin, La Fontaine insista deja asupra îmbinării utilului cu plăcutul, a divertismentului cu învățarea: Totul vorbește în opera mea, chiar și peștii. Ceea ce spun ei se adresează tuturor oamenilor. Mă folosesc de animale pentru a instrui
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
asupra îmbinării utilului cu plăcutul, a divertismentului cu învățarea: Totul vorbește în opera mea, chiar și peștii. Ceea ce spun ei se adresează tuturor oamenilor. Mă folosesc de animale pentru a instrui oamenii. În final, tendința inițială este chiar inversată în Epistola din 1678 adresată Doamnei de Montespan. Arta fabulei devine "farmec" destinat plăcerii, amuzamentului. Importanța subiectului constă mai mult în plăcerea textului decît în utilitatea moralei: Este chiar un farmec: el face sufletul atent, Sau mai degrabă îl ține captiv, Legîndu-ne
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
în plăcerea textului decît în utilitatea moralei: Este chiar un farmec: el face sufletul atent, Sau mai degrabă îl ține captiv, Legîndu-ne de povestiri Care ne conduc inimile și mințile, după bunu-i plac. Trebuie să legăm această insistare de finalitatea epistolei cu dedicație: s-a construit o paralelă între farmecul binefăcătoarei și cel al fabulei. Obiectivul moral a cedat locul unui obiectiv ludic. Este vorba de un nou contract de lectură în care plăcerea jocului conduce la utilitatea instruirii. În acest
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
o paralelă între farmecul binefăcătoarei și cel al fabulei. Obiectivul moral a cedat locul unui obiectiv ludic. Este vorba de un nou contract de lectură în care plăcerea jocului conduce la utilitatea instruirii. În acest sens, cităm ultimele versuri din Epistolă: Știți cîtă importanță are pentru noi această minciună; Dacă ea dă versurilor mele fericirea ca ele să vă placă, Cred că am să îi ridic un templu drept răsplată; Dar temple nu vreau să construiesc decît pentru dumneata. De asemenea
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
alegîndu-l pe unul dintre muritori să le fie tată, deoarece el vorbea cel mai bine cu zeii. De unde și legătura cu natura puerilă a fabulei: Aparența e puerilă, mărturisesc; dar aceste copilării sînt veșminte pentru adevăruri importante, putem citi în Epistola adresată Monseniorului Delfin. Nașterea omenirii, copilăria fiecărei generații, fabula asigură nevoia de reînnoire a continuității universale. După cum vedem, prin universalitatea fabulei se întrupează relația dintre noutate și tradiție. Acest lucru este arătat și de fabula cu Prometeu, în "Prefața" din
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
este o garanție în voința afirmată a căutării universalului. Această valoare este restituită prin greutatea cuvîntului, chiar dacă ea este mincinoasă, din moment ce este o fabulă: cu toate acestea, prin minciună se pot scoate la iveală adevăruri esențiale și primordiale. Versul din Epistola către Monseniorul Delfin: Totul vorbește în opera mea, chiar și peștii, este mult dezvoltat în Epilogul Cărții XI: Astfel Muza mea, la malul unui val pur, Traducea în limba zeilor, Tot ce spun sub ceruri Ființele ce împrumută vocea naturii
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
adesea o idee destul de precisă despre tipul de cititor pe care și-l doresc sau pe care știu că îl pot atrage", scria G. Genette (1987, p. 197). Această problematică a publicului ne determină să avem în vedere dedicațiile sau epistolele dedicate, scrise de La Fontaine. Prima culegere este dedicată Marelui Delfin, fiul lui Ludovic al XIV-lea. A doua este dedicată Doamnei de Montespan care, în 1678, era favorita regelui; a treia (Cartea XII) este pentru Ducele de Bourgogne, nepotul regelui
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
iubesc mult" (Sf. Vasile cel Mare). Și nu s-a înșelat. Capitolul 6 Slavici cel tragic 6.1. Sub semnul tragicului. Slavici și începuturile sale În 10 aprilie 1873, Slavici îl informează pe Iacob Negruzzi despre activitatea sa din Arad. Epistola, extrem de lungă, pare un raport amănunțit asupra vieții de zi cu zi a tânărului șirian ce regretă absența plăcutelor seri de la Junimea. Nimic nu lipsește: de la impresii de lectură, la date privind organizarea social-administrativă a orașului și până la efuziuni sentimentale
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
de fiecare dată formula de încheiere: al dumneavoastră devotat, al dumneavoastră sincer și devotat sau al dumneavoastră sincer și devotat și recunoscător, Ioan Slavici. De la Sibiu, la o lună de la instalarea sa la conducerea noului cotidian Tribuna, Slavici trimite o epistolă raport în care, prezentând în detaliu succesul de care s-a bucurat ziarul său de la primul număr, solicită reverențios părerea lui Titu Maiorescu asupra atitudinii noastre de până acum (n.a. față de guvernul român) căci ținem cu toții să fim aprobați în
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
sau literare în cadrul cărora sunt produse genurile de discurs religios ca, de exemplu, rugăciunea, jurământul, hagiografia, parabola; genurile discursului jurnalistic ca faptul divers, reportajul, editorialul, depeșa; genurile discursului literar despre care trebuie să notăm că "alături de marile genuri ca tragedia epistola, epopeea, relativ stabile într-o cultură bine definită, există unele care sunt mai constrânse și supuse unor importante variații istorice: vodevilul, egloga, romanul de curte " (Maingueneau 1990: 133). Aceasta înseamnă că, în afară de formele elementare de secvențializare despre care voi discuta
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
au apucat calea lui Balaam...” (Petru 2.5) Așa ne explicăm cum au devenit ei „robii stricăciunii” (Petru 2.19) și, firește, înțelegem, în subtext, cum aceste tipologii umane (de fapt, inumane) „vor (putea) pieri ca-n răzvrătirea lui Core...” (Epistola sobornicească a Sf. Ap. Iuda 11) Reținem că naratorul-reflector știe când să intervină pentru a oferi acele detalii care au rolul de esență diplomatică, spre exemplu, în aprecierea: „Soldatul și călugărul au în comun disciplina, ascultarea, instrucția, șupta cu Răul
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
și cancerul). și-nțelegem perfect: numai frumusețea va salva lumea... (Iubitele noastre sacoșe) Frumusețea ființei. Frumusețea de caracter. Dorul nestins pentru ființele dragi (La prima oră a dimineții) care deja aparțin trecutului, conservă trăiri duioase, uneori, prin formulări specifice unei epistole, monolog adresat de dincolo de timp și de spațiu (Nostalgia CFR), durerea mocnind, abstractizându-se (Până la capătul liniei). și cum viața încrustează în faldurile memoriei reflexe și treziri emoționale, revărsări de dor, regret și iubire, schițele Vai, Vărmanul tată! și Roșu-aprins
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
anul 252. Sfântul Ciprian, în unire cu un sinod de 70 de episcopi și în numele acestora îi răspunde episcopului Fidus, menționează că nu numai de la 8 zile înainte se poate boteza copilul, ci chiar îndată după naștere<footnote Sf. Ciprian, Epistola LIX, De infantibus baptisandis, P. L. III, col. 1047; în ediții critice, această epistolă poartă numărul LXIV; vezi și Idem, Momenta veterum, I, 1014-1019, P. L. III, col. 1056. footnote>. Deci astfel, ei apără, împotriva colegului lor Fidus - „iubitului frate
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
în numele acestora îi răspunde episcopului Fidus, menționează că nu numai de la 8 zile înainte se poate boteza copilul, ci chiar îndată după naștere<footnote Sf. Ciprian, Epistola LIX, De infantibus baptisandis, P. L. III, col. 1047; în ediții critice, această epistolă poartă numărul LXIV; vezi și Idem, Momenta veterum, I, 1014-1019, P. L. III, col. 1056. footnote>. Deci astfel, ei apără, împotriva colegului lor Fidus - „iubitului frate”, practica administrării botezului îndată după nașterea pruncilor, explicându-i că nu trebuie să îndepărtăm
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
botez și de la harul lui Dumnezeu, Care este bun și îndurător cu toți. Ceea ce trebuie să se păzească de către toți este mai ales grija față de cei de curând născuți, care merită deosebita atenție și bunăvoința lui Dumnezeu. Redăm în continuare epistola trimisă lui Fidus, conținând informații de maxim interes pentru tema tratată de noi. În ceea ce privește pricina copiilor, despre care ai spus că nu trebuie botezați mai înainte de a doua sau a treia zi de la naștere, și că ar trebui luată în
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]